tag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post5305522895985236998..comments2024-03-20T10:43:42.766+01:00Comments on Jurnal si introspectii de mamica - Feli Popescu: I am not a guruFeli Popescuhttp://www.blogger.com/profile/15262007810691190130noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-48459595546621436612009-12-14T14:24:50.248+01:002009-12-14T14:24:50.248+01:00@Anonim: Multumesc pentru tot ce mi-ai scris. Am c...@Anonim: Multumesc pentru tot ce mi-ai scris. Am constatat ca David este cameleonic si preia efectiv si pune in act starile noastre sufletesti, deci aici avem un barometru excelent pentru a lucra LA NOI INSINE! Eu nu ma mai concentrez demult pe David cand il vad nelinistit sau marait si stiu ca are de-a face doar cu mine, ci imi reglez eu respiratia, incerc sa rezolv problema care ma framanta, sa ma linistesc eu... reactia lui este invariabil aceeasi: se linisteste si el imediat!<br><br>Despre aspectele ref. la bunici: distanta tinuta de mine este EXCLUSIV pentru protectia mea (a fetitei neiubite din mine, care nu are voie sa-si faca iar iluzii si sa fie ranita), aici nu exista nici un compromis, deoarece orice compromis ar costa-o doar suferinta pe aceasta fetita, iar putinul pe care EVENTUAL sau POATE l-ar primi David de la bunici nu ar compensa nici 5% din toata suferinta asta.<br>Crede-ma ca eu imi cunosc parintii mult prea bine si - departe de a-si recunoaste sau admite sau regreta cu adevarat greselile - daca le-as inlesni contactul cu David pentru ei asta ar fi ca un cec de absolutiune in alb din partea mea, ca o concesie majora pe care eu insa nu sunt dispusa s-o fac, deoarece pur si simplu ei nu o merita. <br><br>De fapt eu nici nu am voie sa-l iau in considerare pe David ca si criteriu in toata aceasta situatie (asta mi-a confirmat-o si terapeuta), deoarece problemele exista doar intre mine si ai mei parinti, deci ele ar putea (if ever) sa fie clarificate DOAR intre mine si ei. Asta e ceea ce ei nici nu pricep, ca le este imposibil sa ajunga la mine prin copilul meu (manipulandu-ma ca sa ma impresioneze ca mama) si le este imposibil si sa ajunga la copilul meu prin mine (manipulandu-ma sa cred ca le-ar parea rau), asa ca ne aflam intr-o situatie cam de nerezolvat. Dealtfel in aceasta ecuatie oricum nu ar intra decat tata, el fiind singurul care mai incearca sa bata la o usa incuiata... mama e mult prea orgolioasa si probabil prea plina de ura la gandul ca nu m-a batut suficient cu papucii ca sa nu se ajunga aici si s-o fac de rusine la "familia ei" (asa s-a exprimat ea insasi cand am scos la iveala incestul din familia ei, ca "Felicia s-a luat de familia mea" - asta o spune o mama despre copilul ei????). In fine, sunt prea multe de spus, prea multe rani, ma obisnuiesc sa traiesc cu ele...Felihttps://www.blogger.com/profile/15262007810691190130noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-17648381436047558442009-12-14T13:18:05.485+01:002009-12-14T13:18:05.485+01:00Orice mama, oricat de buna(calma, rabdatoare, empa...Orice mama, oricat de buna(calma, rabdatoare, empatica, etc) ar fi, are cand si cand momente in care se simte enervata crunt de copilul ei, in care poate are fantazii ca-l arunca de perete, de exp. Si sunt normale si omenesti astfel de sentimente. Si e ok sa-ti dai voie sa ai cand si cand si astfel de sentimente.<br>Legat de bunici: cand copilul meu era bebelus, la fel gandeam, ca la ce neamuri/bunici/verisori au, are, mai bine lipsa de ei. Dar copiilor cand cresc, le place sa stie ca au bunici, chiar au nevoie de ei, chiar daca acesti bunici nu prea stiu cum sa relationeze cu proprii nepoti. Si sunt 2 aspecte: nu zice nimeni sa-l lasi singur 2 opre la bunici. Stai cu el, poti sa intervii daca ceva nu-ti convine sau sa-l ajuti pe David sa inteleaga ca bunica/bunicul a reactionat sau zis ceva gresit la momentul respectiv, etc. Ei inca nu vad partea rea, nu inteleg ce e fals la o persoana ci isi iau ce e bun pt ei: sa zicem ca bunica le arata cum sa deseneze sau babal: sa coasa o soseata. Ei din toate maruntisurile astea culeg experienta, chiar daca ai prefera sa aibe parte de bunici care sa rada cu el, sa fie veseli, sa-i spuna poezii. Pentru David (si nu pt parintii tai, indiferent cu ce pretexte siropoase vin)merita sa incerci sa le faci cunostinta. Da-le o sansa si poate ca sa-ti demonstreze ca ei nu sunt asa de incapabili cum ai simtit tu pe pielea ta, demonstrativ se vor purta impecabil. POate vei avea surpriza asta. Ce conteaza ca nu o fac din adancul inimii, daca lui David ii merge bine si are de castigat/evoluat din asta? Al doilea aspect e ca distanta asta tinuta de tine sa fie mai mult pt protectia ta si cumva ajungi sa te identifici cu David si de aici sa crezi ca si el va simti fiecare lingusire sau minciuna din partea bunicilor. Dar cred ca va fi un fel de terapie si pt tine: vazand felul in care interactioneaza cu David, vei putea trage concluzii si asupra unor evenimente din copilaria ta - dar si asupra lor: e un fel de a doua sansa pt ei, sa repare ce au gresit la tine sau sa isi ceara intr-un fel mai indirect scuze fata de tine. Din experienta mea, unii bunici se straduiesc asa incet-incet sa fie mai buni...sau abia acum -cand au un nepot isi inteleg greselile.<br>Nu stiu ce sentiment vei avea cand vei citi mesajul asta. Este doar o concluzionare din experienta mea. Daca nu e imposibil pt tine, eu zic ca merita sa experimentezi. Cred ca ar putea fi si o cale spre vindecare (macar partiala). Eventual cere si parerea terapeutei, ea stie probabil mai bine ce impact ar avea asa ceva asupra ta.<br>Numai ganduri bune si impacare sufleteasca iti transmit!<br><br>P.S. Copii pot devenii f maraiti sau hiperactivi si facnd numai trazanai (in functie de temperament) cand simt ca parintele e intr-o depresie. Cumva prin prostiile care le face sau prin plansul lui, vrea sa te aduca in prezent, sa-ti distraga atentia de la probleme.Anonimnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-918112341487898332009-12-08T18:53:42.725+01:002009-12-08T18:53:42.725+01:00Ah, Alice draga, ce bine mi-a facut sa citesc si c...Ah, Alice draga, ce bine mi-a facut sa citesc si ce mi-ai scris tu, vecino ;-))) Deci tu imi promiti ca in curand il voi vedea si eu pe calaretul asta langa care calaresc in spume de 17 luni incoace, da?<br>Da, si noi am ajuns la concluzia ca de acum incolo trebuie sa avem in primul rand grija de noi, desigur nu in detrimentul copilului, ci pentru refacerea echilibrului nostru interior si a unei relatii de cuplu sanatoase si armonioase, din care copilul va avea numai de castigat. Vorba ta, stai sa-mi pun eu masca si sa iau cateva guri de oxigen si apoi sa vezi ca mai calaresc vreo 1000 de kilometri cu dedicatie totala...<br>Saru'mana mult de tot pentru tot ce mi-ai scris!! Te imbratisez si eu!Felihttps://www.blogger.com/profile/15262007810691190130noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-30789007411253087792009-12-08T18:10:13.165+01:002009-12-08T18:10:13.165+01:00Si eu sunt dintre cei ajutati de tine sa inteleaga...Si eu sunt dintre cei ajutati de tine sa inteleaga. Dupa "Desteptarea Evei" primita de la tine am inceput sa vad lumea printr-o alta pereche de ochelari. Te imbratisez si-ti multumesc din suflet. <br><br>Felicia, draga mea, perioada aceasta epuizanta va trece. O spun din proprie experienta;nici eu nu am avut un copil din categoria mananca si doarme ca un inger. Dar cand vei incepe sa poti vorbi autentic cu copilul, cand el va incepe sa ceara clar si limpede ceea ce vrea, tu vei putea sa intelegi, sa raspunzi, sa procesezi, vei putea actiona intr-un fel sau altul si totul se va schimba. Acum este ca si cum ai calari langa calaretul invizibil ceea ce este innebunitor. Presupui ca are aia, pac remediezi, dar poate are aia, intoarcere pe calcaie, dar poate e ailalta... Caruselul nebunilor... Din fericire ce-a fost mai greu aproape a trecut. Ceea ce urmeaza este tot greu, dar de data aceasta gestionabil, rational, logic.<br><br>Faza cu datul muzicii la maximum in timp ce urla copilul mi s-a intamplat si mie odata. Tot ca si tine m-am zvarcolit in ultimul hal. Dar cand am citit-o la tine mi s-a parut perfect logica si nu o mai vad ca pe o mare tragedie. Ai simtit ca nu mai poti si ai actionat primar, fara a face rau nimanui, pentru a te proteja. In acel moment TU erai cea care avea cea mai mare nevoie de ajutor. Ceea ce este complet iesit din raza vizuala a multor teorii educationale centrate pe copil - AP de pilda. Acolo ti se spune cum copilul este cel mai fragil lucru din lume si trebuie facut totul pentru protejarea lui. Nu gasesti nicaieri referiri la momentele in care alti membrii ai familiei (mama sau tatal) sunt in situatii mult mai fragile si au nevoie prioritara de atentie si ajutor. Pentru sustinaorii acestor teorii copilul nu poate trece sub nici o forma in plan secundar. Dar ceea ce le scapa lor din vedere este ca un copil nu poate fi fericit cu parinti dezechilibrati, epuizati si cu nervii la pamant. Sti instructiunile acelea din avion care-ti spun ca in cazul unui gol de aer sa-ti pui mai intai tu masca de oxigen si apoi sa o pui si copilului? Este multa intelepciune in indemnul acesta...<br><br>P.S. Eu nu ma certam cu Muti in locul tau. Ma foloseam de ea ca de o unealta cand aveam nevoie. Si-i ziceam si lu' babuinu' de barba-su "Moartea caprioarei" daca ma calca pe nervi. Adica-i ziceam de cablu, de ce nu-mi convine... Ce-are baby sitting-ul nevestii cu faptul ca el nu se comporta OK? Daca nu-i convenea ceva venea ea si rupea pisica. Eu sunt manager si am 13 oameni la firma. Unii nu-mi plac deloc ca persoane dar sunt profesionisti buni. Nu ma lipsesc de ei pentru ca sunt mitocani. Ii manevrez cu grija ca sa-mi fac teaba pentru ca stiu ca este serviciu contra serviciu dupa care "pa, ura si la gara" fiecare la viata si la valorile lui. Sa n-o iei ca e o critica ci doar ca pe un alt punct de vedere. Imagineaza-ti ca suntem vecine pe o scara de bloc din Romanica si ca vi la mine suparata sa-mi spui ce-ai patit. Bem o cafea, ne enervam iar eu iti spun cele de mai sus... No?Alicehttps://www.blogger.com/profile/12034188007720145898noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-47005564230127752602009-12-07T18:20:23.437+01:002009-12-07T18:20:23.437+01:00Saruni, iti multumesc din suflet pentru cuvintele ...Saruni, iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale, care m-au facut sa plang minute in sir! Incredibil, cata caldura si empatie pot primi de la cineva pe care nici nu-l cunosc...<br>Ma bucur din inima ca am putut sa te ajut cu postarile mele si ca si tu esti acum pe drumul cel bun. Asta imi da putere si speranta sa continui sa impartasesc din trairile si experientele mele. Si eu iti multumesc si iti doresc cat mai putina suferinta pe acest drum de lupta si de vindecare pe care cu siguranta ne vom afla o viata intreaga, dar care este singurul BUN!Felihttps://www.blogger.com/profile/15262007810691190130noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-65828312269214291792009-12-07T18:05:56.015+01:002009-12-07T18:05:56.015+01:00Felicia, draga mea, nu-mi vine sa cred ceea ce ai ...Felicia, draga mea, nu-mi vine sa cred ceea ce ai scris in postarea asta! E doar o perioada mai grea, nu-ti pierde curajul! Gandeste-te la toate lucrurile bune pe care le ai astazi in viata ta, pe care ai luptat atat de mult sa le castigi! Restul nu mai are nici o importanta... Sunt convinsa ca esti o mama buna pentru David!!! Un om care are curajul sa se priveasca cu adevarat nu poate fi un parinte mai rau decat cei care se complac in a duce mai departe tot felul de „traditii” sinistre de familie. Esti obosita si ti se pare ca nu mai ai timp pentru tine niciodata... pentru Bogdan... Dar toate astea vor trece. Incearca sa te bucuri de ceea ce este bun in viata ta acum – ai un copil minunat! Il ai acum numai pentru tine, varsta asta va trece si nu va mai veni inapoi niciodata! <br><br>Te-am citit pe forumul DC si am vrut demult sa-ti scriu sa-ti spun cat de mult m-ai ajutat in drumul meu catre vindecare, cat de multe lucruri am invatat de la tine... Inainte de a citi postarile tale cuvantul abuz nici nu exista pentru mine. Imi dadeam seama ca sunt altfel decat ceilalti dar nu stiam de ce si credeam ca asa voi fi mereu... Astazi sunt bine, mult mai bine, dupa o lupta de doi ani care acum sunt constienta ca va dura o viata. Dar acum sunt in stare sa-mi asum asta. Sunt convinsa ca ai ajutat multi oameni, fara sa stii, asa cum ai facut-o si cu mine. Si mi-a parut rau sa citesc ca au fost oameni care s-au bucurat de empatia ta si de mana de ajutor intinsa fara sa dea nimic in schimb. Si mi-a parut rau ca n-am avut curajul sa-ti scriu pana astazi si sa-ti multumesc pentru ceea ce ai facut pentru mine.<br><br>Te rog, nu fii deprimata! Esti un om extraordinar de puternic! Ridica-te si mergi mai departe, asa cum ai facut-o mereu... Fii sufletul acestei familii minunate, pe care ati construit-o tu si sotul tau! Fii o mama minunata pentru David! Poti sa fii, stiu asta! Nu te indoi de tine! Daca nu ai putut invata lucrurile astea de la mama ta, spune-ti fericita ca poti sa scrii de la capat, pe o foaie alba de hartie, viitorul tau, asa cum il doresti! Si daca toate sfaturile acestea nu sunt de folos, primeste de la mine o imbratisare calda si aminteste-ti ca sunt aici, ca te citesc, ca ceea ce spui tu inseamna ceva pentru mine... <br><br>Iti multumesc.<br><br>SaruniAnonimnoreply@blogger.com