tag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post5989817260279370972..comments2024-03-20T10:43:42.766+01:00Comments on Jurnal si introspectii de mamica - Feli Popescu: Vrem copii iubiti si fericiti sau dresati, adaptati si zombificati?Feli Popescuhttp://www.blogger.com/profile/15262007810691190130noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-83940538377958099022014-07-27T22:55:31.999+02:002014-07-27T22:55:31.999+02:00Ma bucur ca am descoperit blogul dvs,am inceput sa...Ma bucur ca am descoperit blogul dvs,am inceput sa citesc cu interes postarile. Si eu sunt o mamica ce a trecut prin experiente grele cu una din fiicele mele datorita vaccinurilor. Pana cand nu am avut probleme cu cea mica, in 1996, in urma unui vaccin care i-a provocat o criza de convulsii febrile ce era s-o coste poate viata sau, in orice caz, sa ramana cu sechele pe viata (a durat peste 30 min.), eram si eu spalata pe creier ca vaccinurile sunt bune. Abia de atunci am inceput sa ma documentez.Si acum suntem convinsi,eu si sotul meu), ca rugaciunile catre Fecioara Maria au produs un miracol(a fost prima oara in viata mea cand m-am rugat cu ardoare). Adica fetita este sanatoasa, acum are 18 ani dar nu am uitat experienta aceea. De atunci, am refuzat orice vaccin, la ambele fetite. Trebuia sa merg la scoala sa dau semnatura si explicatii pentru asta, fetelor li se inducea temerea ca nu e bine ce face mami. Cand fiica cea mare a trecut in clasa a 9-a si am semnat ca refuz vaccinul impotriva cancerului de col uterin, i s-a spus ca risca sa nu mai poata face copii (!). Imi aduc aminte ca o doctorita s-a infuriat si i-a spus uneia din fete sa faca vaccinul, ca ea primeste amenda daca nu il face(!). In orice caz, eram singura mamica ce nu isi vaccina copiii. Chiar daca am incercat atunci sa sensibilizez si alte mame, cred ca ma considerau deplasata, daca nu chiar nebuna. Dar acum este mult mai multa informatie pe tema aceasta si sper ca din ce in ce mai multi parinti sa refuze vaccinarea copiilor. Marianoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-64050475595298849902014-07-23T16:45:08.281+02:002014-07-23T16:45:08.281+02:00Apropo de incompetenta psihologilor scolari/pediat...Apropo de incompetenta psihologilor scolari/pediatri, si eu am avut o experienta asemanatoare iarna trecuta, cand mi-am dus copilul de 3 ani la logoped. Copilul meu si-a revenit ca prin minune intre varsta de 2 si 3 ani - cand a primit tratamentul corect - dupa mari probleme de sanatate datorate multiplelor alergii si malabsorbtiei, care i-au afectat cresterea si dezvoltarea in primii doi ani de viata... In prima "sedinta" de logopedie, care a durat o jumatate de ora (!), domnisoara logoped a considerat normal sa ia copilul de langa mine sa-l duca la etajul superior al unei gradinite (in conditiile in care el nici nu merge la gradi, din cauza alergiilor alimentare grave pe care le face), sa-l puna sa repete dupa ea si sa decreteze ca situatia lui e "grava": el e preocupat mai mult sa se uite la jucariile din camera si sa se joace, in loc sa fie atent la ea (pe care o vazuse atunci pentru prima data, repet!), concluzia fiind ca "are si un mic deficit de atentie" si are trebui sa-l fortam sa vorbeasca privandu-l de mancare si alte ingrijiri necesare, altfel "va trage pe ceilalti copii inapoi cand va merge la gradinita" [aici am fost profund dezgustata de abordare, pentru ca sincer: noi am fi putut sa pierdem acel copil, suntem fericiti ca inca il avem si ca a evoluat, putand acum fi comparat cu altii de varsta lui, dar nu mi se pare normal sa motiveze astfel o mama, spunandu-i ca fiul ei va fi o povara pentru ceilalti!]. Evident ca nu l-am mai dus la acel logoped, pentru ca nu-mi doresc sa-i strice increderea in el si evolutia prin lipsa ei de tact si prin catalogari reductioniste.<br>Pe de alta parte, pentru ca va vad o persoana atat de bine informata si care stie sa gandeasca, as vrea f mult sa iau legatura si altfel cu dvs (poate prin e-mail?), sa va consult intr-o anumita problema pe care o am de mult timp... Adresa mea de mail e wingchunia@yahoo.com. Multumesc,<br>AndreeaAnonimnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-879667039515071922014-07-01T20:15:43.320+02:002014-07-01T20:15:43.320+02:00Of, multumesc pt. feedback!! Sunt furioasa si tris...Of, multumesc pt. feedback!! Sunt furioasa si trista si furioasa, fiindca am tot incercat sa-i descriu scoala ca pe un loc minunat, unde va invata sa scrie si sa citeasca, unde va descoperi povesti minunate pe care le va putea citi singur (desi in sinea mea stiam ca nu scoala e mediul ideal pt. asa ceva, eu tot acasa am descoperit bucuria de a citi), iar nenorocita asta de doftorita a reusit intr-o jumatate de ora sa-mi distruga eforturile de luni intregi!<br>Incerc sa nu las sa ma atinga, incerc si sa ma pozitionez in afara unei strategii de continua confruntare, dar tu nu vezi ca nu am cu cine? Ma rog la Dzeu ca aceasta cotofana sa fie o aparitie singulara in peisajul legat de inscrierea lui David la scoala, altfel ma pun pe razboi cu tot sistemul!Felihttps://www.blogger.com/profile/15262007810691190130noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-86237059469412064332014-06-06T16:12:37.276+02:002014-06-06T16:12:37.276+02:00Ma bucur pentru tine ca te-ai trezit la timp, si c...Ma bucur pentru tine ca te-ai trezit la timp, si ca stii sa aperi interesele copilului tau. din pacate pentru mine momentul a venit destul de tirziu, si la nivelul scolii secundare e tot mai complicat de explicat ca am un copil minunatm destept si curios dar sensibil, nitel mai fragil, si antibulli si tot ce mai inteleg cretinii astia ce ne formeaza copiii prin adaptare. si ca doar putin interes si atentie din partea lor l-ar capta definitiv. eu l-as inscrie pe David fara ezitare la Montessori, sau orice scoala alternative ce iese din tipare.<br><br>AnaAnonimnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2894817018838820590.post-61546257185985774412014-06-06T16:01:44.593+02:002014-06-06T16:01:44.593+02:00Draga de tine! Prin ce ai trecut..si perfect de in...Draga de tine! Prin ce ai trecut..si perfect de inteles. Si eu ma gandes des ce nu am fi fara sistemul asta de "dresaj". Ii invidiez uneori pe acei fericiti saraci din varfuri de munti. :) Totusi, faptul ca lasi sa te atace asa chestii nu e bine. Roaga-te, cauta putere in tine sa nu te atinga "aciditatile" celor din jur. <br>Cat despre copii, sunt convinsa ca vor trece exact pe acolo pe unde trebuie, pentru a creste, a deveni puternici si echilibrati. Asta atata timp cat au sustinere, gasesc explicatii si echilibru in familiile lor. Fie la stat, fie la alte scoli..vor avea de infruntat multe pentru a se elibera din ghiara materiei.Georgianahttps://www.blogger.com/profile/05764239952581592992noreply@blogger.com