Despre morti (o alta perspectiva)

by - joi, mai 14, 2009

Azi a fost o zi plina: vizita la birou, masa de pranz cu colegele, palavragit, apoi o sedinta de terapie in parc. Foarte fructuoasa. Revin maine cu esentialul. Acum doar o micuta completare referitoare la moartea unchiului meu. I-am povestit terapeutei ca nu am simtit nimic cand am aflat, nici tristete dar nici bucurie autentica (desi acum cativa ani am avut cateva impulsuri de a-l suna si de a-i spune "Mori odata, ticalos nenorocit!"), acum pur si simplu imi este prea departe si prea straina lumea de acolo, ma lasa rece. Cand i-am spus ca nenorocitul a mai trait 7 ani dupa diagnosticul de cancer la colon si ca mi se pare nedrept, cand altii mor mult mai tineri, terapeuta a comentat: "7 ani in care i s-a dat timp sa sufere si sa plateasca pentru ce a facut, prin dureri insuportabile si prin constiinta mortii apropiate, prin frica mortii apropiate, e si asta o pedeapsa..."

In clipa aia am simtit bucurie. Da, e mai bine ca nu a murit repede, fara dureri, e mai bine ca inca de acum 7 ani avea picioarele umflate si abia mai putea sa mearga, e mai bine ca s-a chinuit si ca a avut timp sa simta acele dureri, asta e o micuta compensare pentru tot ce a distrus el in sufletele unor copii. Mai ca imi venea sa cred ca exista totusi Dumnezeu.

You May Also Like

1 comments

  1. Draga mea F,
    Mai devreme sau mai tarziu, toti nenorocitii platesc...
    Te admir si te felicit puntru curajul de-a rupe tacerea, puntru curajul cu care faci tot ceea ce faci, pentru familia ta frumoasa si reala, pentru tot ceea ce ai salvat in tine si pentru ceea ce vei mai salva. Nu numai in tine...
    Cu drag, cu mare mare drag,
    o umbra

    RăspundețiȘtergere