• Home
  • Parenting
  • Vaccinare
    • Pharmafia
    • Copii vatamati de vaccin
    • Virusuri si Bacterii
  • Despre Feli
  • Noua Medicina Germanica
  • Contact

Jurnal si introspectii de mamica - Feli Popescu

facebook google instagram
Evitarea responsabilitatii – negarea, contraatacul si autovictimizarea

Teroristul emotional (sau narcisistul patologic) este adult pe dinafara, dar copil pe dinauntru; este ca un copil care nu s-a facut mare niciodata. Se poate spune ca teroristul emotional este intarziat din punct de vedere emotional si are nivelul de dezvoltare emotionala al unui copil de cinci ani. El vrea sa se bucure de privilegiile din lumea adultilor, dar este incapabil si nu doreste sa accepte raspunderile corespunzatoare. Pe scurt, teroristul emotional nu a invatat niciodata sa-si asume raspunderea pentru propriile fapte.



Share
Tweet
Pin
Share
No comments
De curand am citit pe Facebook intr-o grupa urmatorul anunt postat de o mamica pe care nu o cunosteam:
Constelatiile familiale-detalii

"Farmecul Metodei constelaţiilor familiale şi organizaţionale constă în trăirea la care suntem expuşi în calitate de participanţi, trăirea la rezonanţa inconştientă prin care descoperim că am fost alesi să reprezentăm pe cineva fără să cunoaştem acea persoană şi să descoperim aspecte comune, trăirea unei părţi din viaţa altei persoane şi din a cărei reprezentare putem să ne rezolvăm anumite aspecte din viaţa proprie.

ConstelaÅ£iile familiale ÅŸi organizaÅ£ionale reprezintă o metodă prin care interconectarea în funcÅ£ie de întreaga noastră istorie de viaţă personală, familială, organizaÅ£ională, socială, culturală, naÅ£ională, este înfăţiÅŸată prin reprezentanÅ£i umani cu scopul identificării sursei unei dificultăţi ÅŸi a armonizării acelei situaÅ£ii pentru atingerea obiectivelor personale, familiale, organizaÅ£ionale.

Temele ce pot fi abordate sunt deopotrivă probleme ÅŸi suferinÅ£i, dar ÅŸi necesităţi de îmbunătăţire a vieÅ£ii, de trecere de la satisfăcător către mai mult ÅŸi mai specific personalităţii, familiei, profesiei, organizaÅ£iilor ÅŸi obiectivelor acestora. Iar metoda constelaÅ£iilor familiale ÅŸi organizaÅ£ionale scoate la iveală de multe ori modalităţi nebănuite către o viaţă aÅŸa cum ne-o dorim ÅŸi nu doar atât cât părea că se poate…

Eficienţa metodei constelaţiilor familiale şi organizaţionale constă în foarte multe aspecte dintre care menţionez doar câteva: experienţa în sine de explorare a temei personale, dar şi de implicare în a fi reprezentant în constelaţiile celorlalţi, face ca lucrul propriu zis să fie multiplicat de numărul de reprezentări. Cu fiecare reprezentare, mai rezolvăm ceva în noi şi relaţiile noastre, mai aflăm ceva nou. Un alt aspect referitor la eficienţă este legat de faptul că această metodă implică toate modalităţile noastre senzoriale şi uneori extrasenzoriale, astfel lucrul conduce la integrarea rapidă şi rezultatele apar în concordanţă."
(Sursa: Loreley Nedelcu - constelatiifamiliale.com)


Citind anuntul, m-am speriat: aoleu, au inceput sa prolifereze si in Romania constelatiile familiale ale lui Hellinger?

Sa va spun de ce m-am speriat. Din ce am citit cu ani in urma pe tema asta si din ce am discutat si cu terapeuta mea, eu personal am ajuns la concluzia ca metoda asta este extrem de periculoasa. Tineti cont ca o gasisem intr-o perioada de depresie grava si de disperare totala (2005-2006), cand ma agatam de orice idee ca sa pot functiona cat de cat, dar dupa ce am aprofundat aceasta metoda a lui Hellinger si am vorbit si cu doua persoane care trecusera printr-o astfel de "constelatie familiala", am realizat cat este de periculoasa.

Practic, despre ce e vorba? In caz ca nu ati inteles nimic din prezentarea foarte "eleganta" si foarte vaga de mai sus, e vorba de niste "ateliere" cu mai multi clienti si un facilitator, la care se "rezolva" problemele si traumele unuia din clienti la modul urmator: clientul este asezat intr-un loc, iar pe langa el sunt alesi (dupa criterii complet aleatorii) diversi alti clienti prezenti la "atelierul" respectiv, care vor interpreta rand pe rand diverse roluri ale unor personaje sau concepte din viata clientului principal, astfel creandu-se un "camp energetic" al familiei clientului, din care - intuitiv - vor iesi la iveala si se vor rezolva anumite probleme ale acestuia. Va place pana aici? Are sens reclama? 


Ei bine, parerea pe care mi-am format-o eu personal pe cand eram potential client, dupa un research consistent, este ca aceste constelatii familiale NU reprezinta niciun fel de "terapie", ci sunt pur si simplu o inscenare grosolana cu marionete naive, asezonata de multe ori cu dresura, umilirea si manipularea "pacientilor" in public. In germana, Familienaufstellung inseamna dealtfel asezarea familiei. Adica participantilor li se spune inclusiv unde sa se aseze, sunt mutati ca piesele de sah, li se indica ce rol trebuie sa joace (si sunt la roluri, nenica, de te ia ameteala, inclusiv viata, moartea, destinul, cancerul, copiii avortati ai lu' bunica trebuie interpretati acolo, sa aiba publicul joc de emotii si sa intre toti intr-o transa colectiva), li se spune in "pielea" cui trebuie sa se puna si sentimentele cui trebuie sa le simta (cand ei saracii inca nu au invatat sa se puna in PIELEA LOR si de fapt acolo e intreaga lor tragedie!!), dupa care incepe un fel de exorcism combinat cu o hipnoza colectiva total pierduta de sub control, o hipnoza care se produce fara niciun fel de cadru supravegheat competent, fara niciun fel de pregatire emotionala a participantilor, care sunt de cele mai multe ori aruncati intr-un haos sufletesc de nedescris... mai ales cand "rezultatele" acestor constelatii dirijate NU CORESPUND cu ceea ce simt de fapt in sufletul lor participantii, acesti copii ramasi captivi intr-un corp de adult.

Ideea asta cu roluri diferite mi s-a parut un teatru de spalaturi pe creier, fiindca in asemenea constelatii nu e vorba nici pe departe de a intra in "anumite incaperi ale sufletului", cum formula persoana care postase mesajul original pe FB, ci dimpotriva, se practica indepartarea si mai mare de propriile tale trairi, sugerandu-ti-se sa te identifici nu numai cu diverse personaje din viata altora (preluand deci - chiar daca doar la modul superficial - si din traumele si istoria personala a altora!), dar mai ales sa te identifici cu anumite personaje din viata ta si cu trairile si motivatiile acestora (aka parintii, ca acolo e buba, se stie ca 99% din participanti o "aduc" pe scena intotdeauna pe "mamica"!), dupa care - i-auzi braul! - e musai sa iertam la comanda, sa stergem cu buretelul abuzurile comise de "mamica" si "taticul" sau "bunicutul" sau "unchisorul" - normal, din moment ce ne tot punem in pielea lor, descoperind traumele si dezechilibrele lor, descoperind constelatiile altor si altor membri ai familiei noastre, nu mai putem sa ne interpretam si pe NOI INSINE, deci practic accentuam in continuare abuzul comis ASUPRA NOASTRA, cand noi de fapt de ala incercam sa scapam, sa ne eliberam... Cand nu suntem inca pregatiti sa ne iertam nici pe noi, fiindca nu am iesit mental din starea de dependenta de parintii abuzivi, cum ar putea oare sa functioneze "iertatul" asta impus asa, la sedinte de teatru hipnotic cu public? Nu are cum... insasi iluzia este extrem de nociva.

Eu dintotdeauna am simtit asa: cand om fi gata cu traumele noastre, cand ne-om vindeca NOI ranile, sunt de acord cu iertarea si a lui Hitler... dar nu inainte si mai ales nu inversand cauzalitatea; adica mai intai imi impun sa iert si dupa aia ma fac bine? haida-de; e aici o capcana enorma, cu implicatii extrem de periculoase; vezi ce scrie si Alice Miller in articolul tradus de mine cu titlul "Despre iertare".

Rog a se retine ca critica mea fata de metoda constelatiilor familiale este exclusiv din perspectiva cuiva care s-a informat ca potential client si a identificat pericolele acestei metode tocmai pentru acei oameni care PREA MULT s-au pus doar in pielea celorlalti, PREA MULT si-au ignorat propriile traume, propriile dureri, propriul suflet.

Abia mai tarziu am abordat si la terapia mea proprie problema si am primit confirmarea ca instinctul meu nu ma inselase si ca o asemenea metoda poate face mai mult rau decat bine. Ah, si nu, nu am nimic impotriva sedintelor de terapie personala in care incerci de pilda sa te reconectezi intuitiv la vechile dureri, sa te lasi prada vechilor sentimente si sa reintri in starea de constienta de la, sa zicem, 10 ani, sa-ti vizualizezi parintele-abuzator si sa incerci sa-ti recuperezi trairile de atunci (fiindca numai asta duce la o potentiala vindecare si rezolvare a traumei: retrairea ei in starea de constienta de atunci! - neaparat de citit cartea psiholoagei Jean Jenson - Reclaiming your life), dar asemenea metode pot fi folosite cu succes doar intr-o terapie individuala, dupa ce s-a stabilit o relatie de incredere totala intre terapeut si fostul copil abuzat care e clientul, intr-un cadru de deschidere controlat exclusiv de client, deci exclusiv pe baza propriilor trairi, fara indicatii regizorale din exterior etc.

Sunt perfect de acord cu ce a spus persoana cu mesajul original, ca "Putem trai cu durerea ascunsa, insa ea ne poate dauna mai mult daca ramane cu tine, decat daca trec prin ea. In multe terapii te duci cu gandul sa vindeci imediat si realizezi ca drumul este lung, lung [...]".

Sunt pe aceeasi lungime de unda in privinta asta, nu exista scurtatura, singurul drum prin durere este PRIN DURERE!! Dar sa fie durerea ta proprie, nu a unor personaje halucinate din viata ta sau a altora intr-un decor de mascarada cu pretentii terapeutice...


"Atunci cand facilitatorul alege, ei nu stiu cum arata oamenii care sunt reprezentanti, asa ca nu pot fi influentati. In momentul in care un reprezentant patrunde in campul energetic al familiei clientului, el simte ceea ce simte individul pe care il reprezinta. Aceste lucruri pot sau nu pot fi familiare clientului. De exemplu, doua persoane care reprezentau mama si tatal unui client nu se priveau unul pe altul, iar clientul a fost de acord ca aceasta este o imagine autentica a relatiei celor doi." (aimee.ro - Care sunt beneficiile metodei de constelatii familiale?, citand ca sursa Joy Manne, PhD: Family Constellation – A Practical Guide to Uncovering the Origins of Family Conflict)


Sa-mi iertati furia, dar eu personal nu am capacitatea de a intelege cum un om poate sa fie atat de IMBECIL incat sa puna botul la asa ceva, sa cumpere drajeul asta de "adevar" supt de altcineva si scuipat sub aceasta forma. Pe ce criterii alege facilitatorul? Ii place galbenul si persoana care joaca destinul are o cravata galbena? CUM patrunde reprezentantul in campul energetic al familiei clientului??????? CUM simte acest reprezentant taman ceea ce simte individul pe care il reprezinta?????? Vine cumva din mormant unchiul Vasile (de ex., unul din abuzatorii mei) sii ii sopteste la ureche ca o fantoma ce sentimente are el in clipa aia??? Ah, bine ca se precizeaza ca "aceste lucruri pot sau nu pot fi familiare clientului". Pai la o asemenea "metoda", mai bine ma bazez pe mama Omida sau iau doua zaruri si doi catei de plastic si ii las pe ei - pe gratis! - sa patrunda in campul meu energetic si ii pun sa joace rolul de mama si tata si ii pun sa stea cur in cur... si nu ma costa nimic.

* * * * *
 
Inainte de a-l naste pe David in 2008, eu facusem deja peste 4 ani de terapie non-directiva centrata pe client (metoda rogersiana), care m-a ajutat sa-mi salvez viata! Acolo am invatat sa ma confrunt cu traumele, cu valurile de depresie, acolo am invatat ca nu exista scurtatura pe drumul eliberarii de traume, acolo am invatat de ex. ceva ce mi-a dat putere multa in infruntarea cu demonii trecutului:
1) Nu se mai poate intampla nimic din ce nu s-a intamplat deja.
2) Adultul suporta.
Prin aceasta terapie, eu mi-am rezolvat f.f.f. multe din traumele copilariei, cu multe rezultate pozitive in prezent, din care enumar aici (in ordine cronologica, nu a importantei) doar trei:
  1. Mi-au trecut complet durerile "cronice" de stomac pe care le aveam inainte de terapie (si care erau de fapt FURIA mea stransa si reprimata si niciodata exprimata, de teama de a nu pierde "iubirea" celor care oricum nu ma iubeau);
  2. Mi-au disparut niste dureri de coloana "cronice" si insuportabile (ma trezeam dimineata impietrita de durere, cu senzatia unui corset de otel in jurul coastelor, care ma impiedica sa inspir profund, si nu ma puteam da jos din pat decat dupa ce stateam 10 minute in pozitie fetala); aceste dureri mi-au trecut definitiv la cateva saptamani dupa ce am constientizat la terapie GREUTATEA pusa de catre mama mea pe umerii si pe coloana mea vertebrala de a o face pe ea fericita (de aici si numele pe care mi l-a ales), durerile au disparut 100% din clipa cand am constientizat ca trebuie sa pun raspunderea acolo unde ii era locul si sa ma eliberez, la 37 de ani, de incercarile inutile si imbolnavitoare si toxice de a o face pe mama fericita in speranta copilului captiv din mine ca atunci, abia atunci cand voi reusi s-o fac pe mama fericita, imi voi obtine si eu de la ea "feliuta" mea proprie de fericire.
  3. De unde nu-mi dorisem niciodata copil, la 38 de ani am realizat datorita revelatiilor de la terapie ca a fi copil nu este iadul pe care-l traisem eu, am constientizat ca eu nu sunt mama mea, am realizat ca nu era adevarat ce-mi spusese mama o viata intreaga ("ai copil, te-ai nenorocit, nu mai ai viata proprie, totul se duce de rapa etc. etc."), am constientizat ca traisem cu o viziune gresita integrata de la mama mea, de care am putut in sfarsit sa ma eliberez si astfel a aparut dorinta de a deveni mama, dorinta incununata la 40 de ani...
Pe masura ce aveau loc schimbarile si le constientizam tot mai mult, o mai intrebam pe terapeuta: "Dar daca stiati asta, de ce nu mi-ati spus??" si ea imi explica, mereu cu aceeasi rabdare divina, ca nu m-ar fi ajutat cu nimic sa vina de la ea, ca EU trebuia sa descopar totul in mine fiindca EU sunt singura care are acces la propria istorie personala.

Ei, poate si de aceea mie constelatiile astea familiale mi-au aparut instinctiv ca ceva absolut neautentic, o metamorfoza superficiala, sugerata si periculoasa tocmai fiindca este menita sa ii ademeneasca pe clienti intr-o “ordine” impusa si dirijata de conducatorul spectacolului (pardon, facilitatorul - ce gaselnita de marketing cu aceasta denumire!!),o ordine care insa nu are nimic de-a face cu constelatia sufleteasca autentica a clientilor, ca sa ramanem in terminologia asta. Hellinger era obsedat cu ordinea, totul sa aiba ordine (evident, ordinea stabilita de el). Un client/pacient aflat intr-o stare de depresie grava, care nu-si mai poate gestiona viata ca inainte, este de multe ori extrem de vulnerabil si devine o prada usoara pentru acesti "guru" ai unei ordini iluzorii pe care o vand sub forma acestor constelatii familiale.
 
Imi mai aduc aminte de o chestie pe care am simtit-o extrem de nociva, care spunea ceva de genul “daca iti onorezi parintii – indiferent de ceea ce ti-au facut – atunci apare ordinea in adancul sufletului”. Tin minte ca la acel pasaj am simtit cel mai clar ce nu este in ordine cu aceasta metoda, desi atunci n-as fi putut sa articulez in atatea cuvinte, pe atunci as fi spus doar un "ba pe-a ma-tii, cine e prost sa creada o asemenea gogomanie!!"...
 
Ca fost copil abuzat (caci toate depresiile se nasc in urma unei copilarii abuzive, make no mistake!), ceea ce te ajuta sa te vindeci nu este sa onorezi abuzatorul, ci sa te reconectezi la adevarata ta fiinta, sa te eliberezi tocmai de obligatia toxica de a saruta mana care te lovea sau inca te loveste (la propriu sau la figurat). Cand iti eliberezi sufletul de traume, cand iti recastigi controlul asupra propriei vieti, cand schimbi macazul si iti asumi in intregime raspunderea pentru propria ta viata, cand faci un salt de evolutie personala incat sa inveti sa-ti gestionezi altfel problemele care te-au adus la depresie etc., abia atunci –eventual, nu e obligatoriu
– ajungi la starea naturala de gratie in care sa ierti. Eu am trecut prin asta cu tata, cu care acum am o relatie mult mai profunda, mai autentica si mai apropiata decat inainte de ruptura. Nu insa si cu mama, unde nu este deocamdata nimic de facut.

Ceea ce vreau sa accentuez este AUTENTICITATEA, faptul ca totul trebuie sa vina natural si firesc din noi, nu ca un rol, nu ca o hipnoza colectiva, nu ca o sarcina de indeplinit intr-o “constelatie” care ar fi, vai, mai presus de noi si noi suntem doar niste marunte personaje care trebuie sa inghita adevaruri si solutii universale propagate de niste autoritati exterioare care ori binecuvanteaza, ori condamna… cel putin asta reiese din tot ce am citit eu despre cum decurg "constelatiile de autoflagelare" dupa metoda lui Hellinger. 

Pe homepage-ul romanesc scrie de exemplu:

Se aleg din participantii la grup reprezentantii membrilor familiei si sint pozitionati intuitiv de catre participantul care lucreaza. Ca si cind ar avea loc o intrare in cimpul energetic al acelei familii, acesti reprezentanti incep sa simta in corpurile lor sentimentele membrilor familiei pe care ii reprezinta. Privind cum sint pozitionati reprezentantii si intrebindu-i cum se simt, facilitatorul poate sa-si faca o idee despre unde ar putea fi problema in sistem. Apoi experimenteaza mutind oamenii si aducind in constelatie posibile alte persoane care lipsesc pina cind inima se deschide.


Bai, ma lasati cu cacanariile astea?

Cei care citesc blogul meu de mai multa vreme stiu prea bine ca eu functionez departe de mainstream, dar de data asta trebuie sa ma situez de partea Asociatiei Germane de Terapie Familiala Sistemica in critica masiva pe care ei o exprima vizavi de Hellinger fix pt. ce am spus si eu: submineaza autonomia pacientului, nu accepta nicio critica si se crede detinatorul adevarului, li se sugereaza pacientilor ca e suficient sa meargala 2-3 constelatii in public si gata cu problemele (deci practic ii arunca intr-o disperare si mai mare in cazul cand acestia nu percuteaza la indicatiile regizorale ale "facilitatorului"), este o metoda lipsita de etica fata de pacient, nu respecta ritmul de vindecare si de prelucrare a traumelor care este diferit si individual, manipuleaza pacientii fara a fi creat inainte un cadru solid de incredere intre client si terapeut etc. etc. etc.

Ah, inca ceva despre metoda lui Hellinger:
"Incest isn't bad at all
Hellinger's controversial methods include an incest-therapy of his own making. In his view, a father who has sexually abused his daughter in childhood cannot been held responsible for the deed. The actual offender is the mother, whose repeated rejection of her husband's sexual advances causes him to use the daughter instead. Hellinger turns a blind eye to the problems that emerge from incest, claiming that nothing is wrong with sex and even postulates that a young girl might well experience her father's advances as an exciting, pleasurable adventure. Years of terrible trauma and victimization are completely denied, and during family constellations these problems are "solved" by means of the following ritual: the practitioner orders the representative daughter to kneel down in front of her representative father [frequently in public!] and is then told to say: "Thank you Dad, I am very grateful to have been able to do this for you". Hellinger believes that the distorted family balance will be restored in this manner, but critics point out that this 'therapy' is extremely humiliating to the victim and will in no way contribute to a solution of such a serious problem. German writer Elisabeth Reutter, sexually abused by her father during her youth, writes in her autobiographical book Gehirnwäsche [Brainwash] (3), that Hellinger's incest-therapy almost expelled the last remainders of her human dignity."

Cu alte cuvinte, sa practicam "vindecarea prin reconciliere", sa ne "vindecam" de traumele incestului negand toti anii de traumatizare si victimizare si "rezolvand" problemele prin urmatorul ritual: "facilitatorul ii ordona fiicei reprezentative sa ingenuncheze in fata tatalui reprezentativ [adesea in public!!] si sa rosteasca: "Iti multumesc, tata, sunt recunoscatoare ca am putut face asta pentru tine". Hellinger sustine ca echilibrul familial denaturat va fi recuperat in acest fel". Va invit sa trageti propriile concluzii din aceste afirmatii! Autoarea germana Elisabeth Reutter, victima a incestului comis de propriul tata, scrie in autobiografia ei (Gehirnwäsche, Spalare de creier) ca "terapia de incest a lui Hellinger aproape ca i-a distrus ultimele ramasite de demnitate umana".

Deci daca cineva doreste sa-si vindece ranile sufletesti dupa astfel de "metode", be my guest :-(  dar sa stiti ce va asteapta!

Se fac bani grei cu aceste workshop-uri, "o invitatie la o explorare profunda si sincera, la o intalnire in adevar"! Mergi la teatru doua zile cate 7-8 ore, te lasi "inscenat" sau "constelat" ca sa readuci "lumina" in "familia" ta, dupa care pleci de acolo cu circumvolutiunile proaspat impregnate cu detergentul special al lui Hellinger si gata, ti-ai recastigat bucuria de a trai! Pleci acasa cu "imaginea vindecatoare" care isi pune amprenta in timp asupra familiei tale [emoticon care vomita in valuri].

Once more: Bai, ma lasati cu cacanariile astea?
“Bucuria apare in suflet de indata ce ne punem in acord cu miscarile sufletului. Indiferent de calea pe care ne aflam, sintem ghidati de suflet. Daca sintem in acord cu el, ne simtim conectati la ceva extraordinar si asta inseamna bucurie. Bucuria are o nuanta de implinire si completitudine care provine din aceasta conectare. Aceasta bucurie este tacuta, are greutate, straluceste. in prezenta oamenilor care traiesc aceasta bucurie, devenim linistiti. Aceasta bucurie nu are scop, dorinta sau intentie. Este o multumire foarte profunda.”
~~ Citat din Bert Hellinger,workshop la Londra, aprilie 2000 ~~
Ma scuzati, domnul constelator, pardon facilitator, puteti sa-mi aratati si mie (cu degetul) pozitia in care sa ma asez si rolul pe care sa-l joc ca sa primesc un kil jumate de bucurie, da' din ala fara zgarci?

Eu sunt ultimul om care sa sustina ca ceva controversat nu poate fi bun, ba chiar dimpotriva, eu sunt total impotriva mainstream-ului, dar metoda lui Hellinger o consider periculoasa fiindca este o spalare de creier dintre cele mai sinistre, un circ manipulativ, fara pic de esenta terapeutica, o metoda de hipnoza colectiva pe bani grei, care risca sa adanceasca oamenii labili in depresii si in suferinte si mai mari, deoarece ii indeparteaza de adevarata lor fiinta si adevaratele lor traume.

Am 2 prietene care au participat aici in Germania, pe una au pus-o sa se si dezbrace, deci mi-a ramas o impresie de neuitat! Am mai cunoscut la un curs de reiki o tanara distrusa, care fusese violata de tatal ei, iar mama ei -adepta a lui Hellinger- ii spunea sa nu se mai planga, ca asta a fost rolul ei in aceasta viata... Tanara avea dureri de cap in continuu, nu suporta lumina, purta ochelari negri si se misca cu incetinitorul, era complet terminata din toate punctele de vedere, dar venise la reiki tot cu ideea ca trebuie sa-si accepte soarta si sa-si ierte parintii... Ei, ea si-i iertase constient (hipnotic, la comanda), dar memoria propriului trup distrus si a sufletului sfartecat n-o iertau si ii dadeau simptome tot mai puternice...

Personal am facut terapie non-directiva centrata pe client (eram in depresie, dar tot ca pe dezvoltare personala am privit-o, fiindca -neavand diagnostic clinic- nu mi s-a rambursat nimic de la asigurari ;-)). Defensele constientului meu erau atat de puternice incat mi-a luat aproape un an de acceptare neconditionata din partea terapeutei ca sa capat acea incredere necesara in ea si sa ma pot deschide, sa pot incerca incet-incet sa-mi accesez subconstientul, ca sa rezolv traumele. Pai ma ia cu fiori numai daca-mi imaginez ca ma duceam la o constelatie din asta si cineva din public o interpreta pe mama si eu trebuia sa cad in genunchi si sa-i multumesc ca ma rupea in bataie (asta a trait cealalta prietena a mea la un asemenea spectacol à la Hellinger).

Adica sorry si hai sictir, nu am nevoie de vreun guru sau vreun regizor patriarhalo-paranoic si control freak care sa-mi spuna ce trebuie sa simt si ce am voie sa simt, ca altfel nu ajung la profunzimile sufletului meu! O viata intreaga eu nu avusesem si nu-mi dadusem voie sa simt ce simteam, ASTA ma imbolnavise, deci era clar ca aveam nevoie de sustinere si ajutor ca sa ma focusez pe mine, nu din nou pe ceilalti!

Terapeuta mea este nu numai medic si psiholog, ci si un om extrem de spiritual, am discutat si de memoria speciei si a familiei, eu personal dealtfel am descoperit istoria de incest din familia mea doar bazandu-ma pe instinctul meu, pe intuitie, inteligenta si dorinta de a descoperi adevarul, deci nu neg legatura intergenerationala, traumele care uneori se transmit de la o generatie la alta etc., dar de aici si pana la spectacolele de hipnoza inscenate de tatucul Hellinger e cale lunga...
Si ca sa nu credeti ca in Germania zboara cainii cu covrigul psihologic in coada, va pot spune ca si aici oamenii sunt la fel de derutati si neajutorati sufleteste ca peste tot in lume, mai ales cei vatamati timpuriu, ramasi "copii captivi", imaturizati emotional. Ca atare nu se poate vorbi de un sistem de calitate nici in Germania, mai ales ca terapiile admise si recunoscute sunt de obicei cele unde -dupa ce omul are o cadere mare de tot- trebuie sa fie repus repede pe picioare ca sa functioneze in societate; daca nu ajunge la psihiatru (care de cele mai multe ori este doar un scriitor de retete), ajunge la terapiile cognitiv-comportamentale, care lucreaza 90% doar cu simptomele, deci ca sa te ajute pe termen scurt, sa functionezi din nou si sa platesti frumusel impozitele, sa nu incarci prea mult societatea cu "problemele" tale sufletesti... 

Cam astea sunt "terapiile" platite de asigurari in Germania (am prietene care au trecut prin acest sistem si e sinistru!!!), restul de terapii (cum ar fi terapia rogersiana, pe care am facut-o eu) sunt considerate un moft, doar "Lebenshilfe" (ajutor de viata, de dezvoltare personala etc.) si cum nu au diagnostic pus de un doftor (iarta-mi-se ironia), evident ca trebuie platite din propriul buzunar... Sa nu va faceti iluzii, sistemul schioapata si in Germania rau de tot... 

In fine, acum sunteti informati si despre partea cealalta a medaliei numite "constelatii familiale", fiecare e liber sa aleaga ce doreste, cunoscand si asumandu-si consecintele. Va doresc, ca intotdeauna, sanatate si intelepciune!


**********
P.S. Rog persoanele care au interese financiare evidente legate de aceste constelatii sa nu se (mai) oboseasca sa lase comentarii, ele nu vor fi publicate.
De asemenea, intrucat nu pot oferi pe blogul meu o platforma tuturor rog persoanelor frustrate care urmaresc doar sa ma discrediteze pe mine, rog acele persoane sa nu se (mai) oboseasca sa lase comentarii care nu au de-a face cu subiectul postarilor.
Alina, imi pare rau ca stergand niste comentarii de genul celor de mai sus, a fost sters si comentariul tau, care era raspuns la unul dintre ele (si pt. care iti multumesc, dar chiar nu e cazul sa facem trafic si mai mult acelui site).

**********
Share
Tweet
Pin
Share
34 comments
Sa va mai arat ce se intampla cand autoritatile sunt complice la abuzurile sexuale petrecute sub ochii tuturor!

Detlef S. in timpul procesului
(© Martin Öser/AFP)
Credeati cumva ca numai in Austria exista agresori sexuali de tipul Josef Fritzl? Iata ca si Germania are un exemplar din aceeasi categorie. Ia uitati-l ce elegant si respectabil arata, cu sacoul rosu si cravata, cu ochelari, tata de familie, cetatean onorabil, nu-i asa?


Zile de-a randul, in primavara lui 2011, s-a judecat procesul lui Detlef S., 48 de ani, din Fluterschen (un sat cu 750 de locuitori), au fost audiate declaratiile victimelor si raspunsurile faptasului. Acesta initial marturisise doar ceea ce nici macar nu se afla pe lista capetelor de acuzare, si anume ca el este tatal celor opt copii pe care ii nascuse fiica lui vitrega, Natascha (care in 2011 avea 28 de ani). Apoi a recunoscut ca a abuzat sexual si de fiica lui biologica, Jasmin (care in 2011 avea 18 ani). Ulterior si-a retras partial aceste marturisiri, pentru a le confirma din nou apoi prin intermediul avocatului lui. Abia in ultima zi a procesului Detlef S. a recunoscut ca abuzase sexual atat de fiica lui vitrega, Natascha, cat si de fratele ei geaman, Björn.
Share
Tweet
Pin
Share
5 comments
Christoph Guger condamnat la 15 ani de inchisoare!
 
Marti, 10 septembrie 2013, dupa doar 90 de minute de deliberare, juriul austriac a votat cu 6 voturi la 2 ca Christoph Guger s-a facut vinovat de CRIMA !!!

One (Guger) down, one to go!!!




"Manager in finante o ucide pe "bankerita" (36 de ani) in patul conjugal: 15 ani de inchisoare
 

Intrucat sotia lui il acuza de abuz sexual si voia sa divorteze, managerul in finante Christoph G. (35 de ani) a ucis-o in noiembrie trecut pe "bankerita" Ruxanda G (36 de ani), injunghiind-o cu 6 lovituri de cutit in patul conjugal. Dupa baia de sange in Brigittenau [cartier al Vienei], barbatul a fugit cu fiica Sophie (7 ani), care dormise in camera alaturata, la parintii lui in Steyr (Austria Superioara) si s-a predat apoi la politie.
La tribunal, acuzatul a negat fara pic de emotii orice intentie de crima, dar apoi s-a incurcat in declaratii contradictorii.
Christoph G. a fost condamnat la 15 ani de inchisoare. Verdictul este definitiv."

Ramaneti pe aproape, urmeaza detalii de la proces, cu stenograma aproape integrala!

De asemenea, ne gasiti in continuare aici: https://www.facebook.com/SaveSophieNow

Share
Tweet
Pin
Share
5 comments
Bunica micutei Sophie Guger a mai depus o sesizare penala la tribunalul din Steyr - daca tot se plictisesc baietii si isi adjudeca jurisdictii in mod ilegal, sa se ocupe putin si de chestiuni penale care intra in competenta lor.

S-a deschis astfel o noua actiune penala, din care ati citit saptamana trecuta fragmente publicate in ZiuaNEWS.

Ieri, 15 iulie 2013, a transmis si televiziunea austriaca un reportaj de ca. 17 minute despre Sophie (prezentata acolo ca Julia).

Am sa va traduc emisiunea, cu comentarii din ceea ce stiu eu pana acum. In reportaj, Christoph Guger este numit Christian G., iar Sophie este numita Julia. Eu am sa folosesc numele reale.

Din perspectiva unui fost copil abuzat, va pot garanta ca orice adult care a supravietuit abuzului sexual in copilarie va fi interesat sa stie adevarul si nu va fi deranjat de aspectele asa-zis "etice" care nu fac decat sa musamalizeze abuzurile sexuale si sa-i acopere pe pedofili!

Cand un fost copil abuzat sexual te va intreba peste 10 ani DE CE nu ai facut nimic ca s-o salvezi, justificarile astea egoman-cretinoide cu "etica" si cu "neutralitatea" nu te vor exonera de responsabilitate! Un nume se poate schimba printr-un simplu act birocratic. Un suflet distrus nu mai poate fi schimbat!

Share
Tweet
Pin
Share
5 comments
*** CAZUL SOPHIE LA TV NATIONAL IN AUSTRIA ***

Postul TV national austriac ORF 2
prezinta in seara aceasta
CAZUL SOPHIE!!!!!

Cred ca nu va spun nimic nou daca va spun ca nimic nu urasc pedofilii mai mult decat publicitatea si atentia publica! Stiu ei de ce.

Ei bine, in seara asta jumatate din Austria va vedea la televizor detalii despre tragedia pe care o traieste Sophie.

Cateva nume au fost modificate (Sophie a devenit Julia, iar Christoph a devenit Christian), dar Ruxanda a ramas Ruxanda, iar mama ei a ramas Minerva Roanghesi.

Va doresc vizionare placuta!



http://www.ots.at/presseaussendung/OTS_20130712_OTS0129/thema-am-15-juli-besondere-paare-liebe-ueber-jahrzehnte

Iata traducerea textului care anunta subiectele emisiunii:

Christoph Feurstein prezinta in emisiunea "Thema" astazi, 15 iulie 2013, la ora 21.10 Uhr pe programul national austriac ORF 2, impreuna cu serialul de vara „Cupluri deosebite, Iubire de-a lungul deceniilor“ si urmatorul reportaj:

Tragedia Juliei

In noiembrie 2011, Ruxanda G. scrie in jurnal: „dupa un sfarsit de saptamana cu o atmosfera glaciala intre noi, Christian a spus ca ne va omora si pe mine, si pe mama, pentru ca nu mai vede alta solutie“.

Un an mai tarziu, managera de 36 de ani moare – ucisa de propriul sot. In camera de alaturi se afla fetita cuplului, in varsta de 6 ani.
Jurnalul Ruxandei G. scoate la iveala o tragedie care dura de trei ani de zile. Ruxanda G. si mama ei, Minerva Roanghesi, il acuzasera pe tatal fetitei ca ar abuza sexual de aceasta. Christian G. negase intotdeauna, facuse teste cu detectorul de minciuni si mersese la terapie cu sotia. Cu toate acestea, Ruxanda G. vrea sa divorteze si il ameninta pe sot ca va face publice acuzatiile aduse lui pentru pedofilie. In noaptea dinspre 25 noiembrie 2012, managerul isi injunghie mortal sotia. O duce apoi pe Julia la parintii sai in Austria Superioara si se preda acolo la politie. Asa incepe o lupta apriga pentru custodia Juliei intre parintii faptasului si mama victimei: Acum Minerva Roanghesi il acuza si pe tatal lui Christian G. de abuz sexual asupra fetitei. Christoph Feurstein si Johannes Schubert au cercetat aceste acuzatii.

Emisiunea "Thema" poate fi downloadata ca Video-on-Demand 7 zile dupa transmitere si poate fi vizionata si ca Live-Stream aici: http://TVthek.ORF.at/
Share
Tweet
Pin
Share
No comments
Aseara, inainte de culcare, David m-a rugat sa-i spun o poveste. 

Am ales o poveste noua, povestea fetitei Sophie. I-am povestit ca undeva in Austria (stie, a fost si el acolo) locuieste o fetita blonda, care implineste in curand 7 ani si pe care o cheama Sophie. 

I-am povestit ca aceasta fetita nevinovata este intr-o situatie tragica deoarece nu mai are mamica, deoarece mamica ei a fost omorata de taticul ei, care acum se afla in inchisoare. I-am povestit ca bunica fetitei incearca s-o ajute, s-o salveze, pentru ca acum fetita este pe mainile bunicului ei care ii face rau si o raneste. I-am povestit ca eu si cativa alti oameni facem tot posibilul ca sa ajutam bunica s-o salveze pe fetita din mainile raufacatorului.

David m-a intrebat: "Mami, putem sa-i trimitem lui Sophie doi ingeri pazitori?"

Share
Tweet
Pin
Share
12 comments
Continuam odiseea despre Sophie

Cititi un articol tradus si adaptat de pe revista austriaca Profil, din care puteti vedea un exemplu "minunat " al modului cum "functioneaza" justitia austriaca.

O fetita de doi ani este abuzata sexual de tatal ei
Procuratura nu trimite ajutor
Cronologia unui esec justitiar

Mai lipsea doar expresia plina de oroare binevoitoare "monstru sexual" (Sex-Monster). Altfel, parlamentarii nu au omis miercurea trecuta niciun cliseu al atrocitatii: politicianul Peter Westenthaler a cerut agresiv puscarie pe viata pentru "subiectele care comit crime sexuale asupra copiilor nostri", Christoph Hagen a cerut pentru echipa Stronach "obligatia infractorilor sexuali de a se inregistra oficial ca atare". Discursurile parlamentarilor de la conducerea Austriei au fost mai moderate ca ton, insa in esenta la fel de indarjite - astfel s-au decis in unanimitate pedepse si mai mari pentru infractorii sexuali.

Din nou.

Share
Tweet
Pin
Share
4 comments
Inca nu va vine sa credeti tot ce cititi despre cazul Sophie?

Se pare ca in localitatea Steyr, zona de bastina a bunicului Sophiei G., rasar si infloresc agresorii sexuali si tatii incestuosi ca ciupercile dupa ploaie, dupa zeci de ani de conspiratie a tacerii!!

Un articol din aprilie 2013 spune asa:

Incest cu fiica: Sase ani inchisoare

Un austriac de 59 de ani, care se pare ca si-a abuzat ani de zile fiica inca de pe cand aceasta (acum adulta) era eleva de scoala primara, a fost condamnat miercuri de catre tribunalul din Steyr la 6 ani de inchisoare.
Victimei presupuse i-a fost acordata o despagubire de 5.000 de euro. Verdictul nu a fost inca validat: paratul a facut contestatie si a cerut anularea verdictului, procuratura nu a dat inca nicio declaratie.
Share
Tweet
Pin
Share
4 comments
We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.
(T.S. Eliot)

Cine ma cunoaste de mai multi ani din lumea virtuala stie ca, inainte de a fi devenit militanta impotriva spalarii creierilor de catre big pharma, am militat activ impotriva abuzului sexual pe un anume forum (ajuns la ora actuala o cloaca dezgustatoare).

Imi pornisem demersul in 2008, postand urmatorul articol dintr-un ziar local.

"Nu lua nimic de la straini, nu te duce cu cineva strain!"
Metode preventive ale parintilor sub semnul intrebarii

(HeimatPost, Hanau, 14 februarie 2008)

La seminarul pentru siguranta si practici de confruntare pentru copii intre 8 si 12 ani din Hanau au participat 22 de copii. La seminarul tinut de Monika Baumgartl au participat ca spectatori si parintii copiilor, care astfel si-au putut face o imagine clara despre metodele de antrenament ale psiholoagei.
"Citi dintre voi au auzit deja de la parinti indemnul Nu te duce cu cineva strain!?" i-a intrebat M. Baumgartl pe copiii asezati intr-un cerc. Toate mainile se ridica. "Si citi au auzit de la parinti propozitia Nu lua nimic de la straini?". Toate mainile se ridica. "Si cine asculta de indemnul Dupa scoala/antrenament/vizita la prieteni se merge direct acasa?". Din nou, toate mainile sunt sus. Parintii respira usurati.
"Cum va imaginati voi un om rau, care rapeste copii, care le face rau si poate si abuzeaza de ei sexual?" a fost urmatoarea intrebare. 

"Un om intunecat la fata si cu o privire rea" - unul din raspunsuri. "Un om cu o masca de ciorap pe fata", spune Nicklas, 10 ani. "Un om rau si care iti face frica", spune o fetita. Monika Baumgartl ii roaga pe parinti sa retina raspunsurile, dupa care pregateste sala pentru un joc de roluri, asezand mai multe scaune ca intr-un autobuz. Copiii sunt rugati sa ia loc pe scaunele respective din "autobuz".
Baumgartl le explica situatia copiilor: "In autobuz se urca un cersetor, un om de varsta mijlocie, cu ochi albastri, cu haine ponosite, nebarbierit, care miroase a nespalat." Baumgartl il interpreteaza apoi pe cersetor, care se aseaza printre copii. Ragaind, scobindu-se in nas, 'cersetorul' incepe sa injure societatea asta nenorocita, nedreptatea vietii, scoate zgomote neplacute, apoi coboara din autobuz furios.
Urmatorul 'pasager' este un batranel intre 60 si 70 de ani, care are nevoie de o carja, are pantaloni maronii, o camasa bej, o barba blonda taiata scurt si ochi albastri. Acesta isi cauta loc intre fete si incepe imediat o conversatie cu ele. In timpul conversatiei, bunicul cel inofensiv le atinge pe fete, le pune mana pe picioare, face complimente referitoare la tinerii din ziua de azi, apoi coboara din autobuz.
Baumgartl ii lasa pe copii cateva minute, apoi ii intreaba care dintre cei doi 'pasageri' era omul cel rau. Majoritatea copiilor raspund ca 'cersetorul'. Doar 5 copii din 22 raspund ca de fapt 'bunicul'. "Cine v-a molestat?", intreaba ea. "Cersetorul", raspund aproape toti copiii la unison. "Si cine v-a pipait?" "Cersetorul", raspund din nou majoritatea copiilor.
Parintii sunt socati. 'Cersetorul' nu se atinsese de nici un copil, iar 'bunicul' pipaise majoritatea copiilor si totusi copiii retinusera evenimentele altfel. Intrucat 'cersetorul' corespundea cel mai bine imaginii de "om rau" din mintea copiilor, in timp ce 'bunicutul' le reamintea de propriii bunici, copiii intre 8 si 12 ani nu au fost capabili sa realizeze ce se intamplase de fapt.
In acest seminar de 2 zile, Monika Baumgartl a reusit prin mai multe asemenea "jocuri" sa-i sensibilizeze pe copii la adevaratii "oameni rai". I-a pregatit pe copii sa reactioneze adecvat, sa puna limite la comportamentul potential abuziv al adultilor, a exersat cu ei pana si lovituri cu pumnul si cu picioarele pentru cazuri mai agresive.
Copiii au fost incantati in final. Parintii au plecat acasa multumiti, dar si pusi pe ganduri. Realizasera ca ritualul lor preventiv obisnuit, banal si placativ, nu protejeaza nici un copil, indiferent cat de frecvent este repetat. 

Share
Tweet
Pin
Share
15 comments


Despartirea de parinti


~~ Thomas Gruner ~~

(articolul in original AICI)


“Dar venindu-si in sine a zis: 'Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune : Tata, am gresit la cer si inaintea ta. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.' Si, sculandu-se, a venit la tatal sau.”
Fiul risipitor, Evanghelia dupa Luca 15:17-20
Share
Tweet
Pin
Share
1 comments
Cine este Adam Lanza? Mai bine zis, cine a fost Adam Lanza? Adam Lanza a fost un tanar de 20 de ani care si-a ucis mai intai mama, apoi a plecat cu 3 arme la o scoala elementara din Newtown, Connecticut, unde se sustine ca ar fi ucis 26 de oameni, dintre care 20 de copii.

Se pare ca Adam Lanza a fost un tanar deosebit de inteligent, cu rezultate foarte bune la scoala, un elev eminent. Adam Lanza a fost un tanar retras, nelinistit, timid, "ciudat", un tocilar care nu excela in contacte sociale si nu avea prieteni. Adam Lanza a fost un tanar ai carui parinti divortasera cand el era adolescent. Adam Lanza a fost un tanar a carui mama avea o preocupare obsesiva pentru arme si careia nu-i placea sa primeasca vizite (isi tinea musafirii la usa!). Adam Lanza a fost un tanar a carui mama era "supraprotectoare" in asemenea masura incat un fost babysitter al lui Adam povestea ca mama acestuia insista ca Adam (care pe atunci avea vreo 11 ani) sa nu fie lasat singur nici macar o secunda, nici macar cand se ducea la toaleta. Adam Lanza a fost un tanar care mergea la scoala cu servieta cand alti copii aveau rucsace. Adam Lanza a fost un tanar care nu s-a lasat fotografiat pentru albumul de absolvire al liceului. Adam Lanza a fost un tanar care inca de mic copil se pare ca nu isi imbratisa niciodata mama si i se adresa mereu doar cu "Excuse me". Adam Lanza a fost un tanar care traia la subsolul casei mamei sale intr-o camera fara ferestre, dupa ce fratele lui mai mare plecase de acasa rupand contactul cu familia. Adam Lanza a fost un tanar care pana la actul final al tragediei traise o viata in umbra. Adam Lanza a fost un tanar a carui relatie "apropiata" cu mama lui era definita prin activitati de tragere cu pusca la tinta impreuna.

Toata lumea este socata si oripilata. Once more. Toti ducem mana la gura cu privirea ingrozita, toti plangem si suferim cand ne gandim la acei copii nevinovati a caror viata a fost curmata mult prea devreme in acest mod bestial. Scenariul asta se repeta la fiecare asemenea tragedie si este intr-adevar o tragedie insuportabila, dar pana nu invatam lectia ea se va repeta la nesfarsit, cu mici variatiuni.

Eu ma intreb de fiecare data acelasi lucru: vom invata oare, de data asta, lectia? Din ce citesc pe internet si in ziare ma tem ca nu. Ma tem ca, once more, alunecam in cliseul de a trage linie si a pune etichete gen "monstru", "killer", "psihopat", fara a incerca sa privim sincer si curajos dincolo de aparente, pentru a recunoaste intreaga dimensiune a tragediei din care, ca de obicei, vedem acum doar ultimul act.

De obicei ramanem prizonierii afectarii superficiale si ai cliseelor vehiculate de fiecare data cand se intampla asa ceva. Oare cati oameni sunt dispusi sa caute raspunsul la intrebarea "CUM ajunge un copil nevinovat sa devina un tanar care ucide alti oameni??"


Discutiile despre arme sunt inutile. Armele in mainile oamenilor inclinati spre violenta sunt un factor care contribuie la inmultirea crimelor, dar armele in sine nu explica nici o crima. Discutiile despre Asperger, despre "tulburarile de personalitate" sunt inutile. Nu acolo sunt cauzele unor asemenea fapte criminale. Discutiile despre posibila medicatie la care era supus Adam Lanza sunt inutile atata vreme cat nu sunt confirmate (de ex., daca ar fi luat ani de zile Ritalin, cum se zvoneste, asta ar fi putut sa contribuie de asemenea la distrugerea psihica a acestui tanar). Discutiile despre jocurile pe care le juca pe computer sunt inutile. Nu acolo e raspunsul, fiindca planeta e plina de tineri care joaca astfel de jocuri si care nu ucid pe nimeni. Dealtfel dupa parerea mea jocurile cu violenta sunt, dimpotriva, un ventil de descarcare pentru un psihic prea incarcat. Tocmai cei care isi incapsuleaza la maximum trairile, pornirile si impulsurile agresive sunt cei care la un moment dat explodeaza. Sigur, la Adam Lanza se pare ca acest ventil al jocurilor pe computer nu a fost suficient pentru a descarca toata furia si ura pe care le acumulase intr-o viata intreaga de abuz, dar tocmai asta ne lasa sa ghicim intreaga dimensiune a abuzului psihic si sufletesc de care a suferit cu siguranta acest tanar. Jocurile pe computer sunt, de asemenea, cel mult un simbol al gradului de izolare, al urletelor soptite ale unui copil neglijat, care isi cauta refugiu intr-o lume-surogat si al carui urlet suprem se transforma intr-un act de finalitate real; pentru a fi in sfarsit auzit si vazut. Adam Lanza s-a facut auzit si vazut. 

Pentru mine e suficient sa ma uit la ceea ce devenise copilul de mai sus: o stafie (am inteles ca asa i se spunea si la scoala, "the ghost"), un zombie, o carcasa goala. Uitati-va bine la imaginea de mai jos si va rog spuneti-mi daca asa arata un copil fericit, un copil iubit!


Ma apuca greata cand citesc comentariile matusii lui despre cat de "iubitori" fusesera parintii lui Adam si imi vine sa raspund: "Da, ma-sa al fost al dracu' de iubitoare, de-aia fi-su i-a decorat muianu' cu 4 gloante". Cum e posibil ca nimeni din familie, de la scoala, dintre prieteni, NIMENI sa nu fi vazut, sa nu fi simtit tragedia cumplita a acestui tanar? Cum e posibil ca pe nimeni sa nu fi interesat ce se intampla cu adevarat cu el?? Stim sigur ca nimeni nu a dat doi bani pe el fiindca orice victima care are parte fie si de un singur martor salvator, de un singur om care sa aiba o vorba buna pentru el, un gest afectuos, nu ajunge sa comita crimele pe care le-a comis Adam Lanza.

CUM devine un om o carcasa goala, va intrebati? CUM se distruge cel mai temeinic un suflet de copil, va intrebati? CUM se anihileaza cel mai eficient substanta interioara a unui copil si CINE sunt faptasii centrali in distrugerea unui copil? De fapt, in sinea voastra stiti raspunsul. 

Ei, dar cu siguranta va intrebati de ce au trebuit sa moara si acei copii nevinovati? E simplu. Pentru ca in subconstientul unui om sa se acumuleze atata presiune incat sa ajunga sa ia viata altui om, e nevoie de o trauma (reprimata) de niste dimensiuni colosale. COLOSALE. Cu cat reprimarea e mai reusita, cu atat omul respectiv este mai departe de adevaratele motive ale faptelor sale. Un om atat de complet distrus cum a fost Adam Lanza s-a confruntat, dupa uciderea principalului faptas din viata lui, cu o dilema insuportabila: daca se opreste aici, inseamna ca accepta realitatea cum ca mama lui fusese adevaratul "dusman". Ca atare, pentru a mentine intact zidul negarii, i-a fost imposibil sa se opreasca doar la o singura victima. Scoala (oricare scoala, inca nu s-a confirmat ca mama lui ar fi lucrat tocmai la scoala Sandy Hook, unde a avut loc masacrul) a devenit aici simbolul autoritatii, al "dusmanului" universal, iar copiii care i-au iesit in cale au devenit imaginea lui, au devenit ceva care trebuia distrus exact asa cum fusese distrus si el, cu nebunie si cu ura... este tipicul cerc vicios al abuzului.

Fara faptasi nu exista victime. Adam Lanza se integreaza in lantul de victime, este o victima care a devenit faptas, facand la randul lui alte victime. Cu siguranta e mai usor sa-l uram si sa-l etichetam ca monstru si killer si psihopat decat sa acceptam ca fapta lui reprezinta polita pentru ceea ce i s-a facut lui. Si cu cat fapta lui este mai sangeroasa, cu atat avem imaginea mai clara a crimei colosale comise candva asupra sufletului lui.
Share
Tweet
Pin
Share
11 comments
Va amintiti de amica mea Susan? Este cea care sustine ca ei i-a prins bine sa fie educata "sever" si de aceea acum o altoieste pe fetita ei si peste maini si peste fund, ca "are pampers si nu simte" (!?!?!?). De la ultima noastra intalnire din octombrie nu a mai dat nici un semn de viata decat o poza de Craciun. In ianuarie eu i-am trimis un link spre pagina lui Alice Miller cu un articol despre scatoalce si i-am recomandat sa-l citeasca atent. Dupa aceea... tacere. Saptamana trecuta Susan a sunat-o pe Claudi (prietena mea si mama lui Christoph, cu care noi ne intalnim in fiecare miercuri) si a invitat-o pe la ea. Claudi, naivitatea intruchipata, o intreaba: "S-o sun si pe Feli, sa vina si ea cu David?". Raspunsul lui Susan: "Ah, nu, lasa..."

Share
Tweet
Pin
Share
16 comments
V-am mai povestit de doamna Sperietoare (aka_cumnatica mea "multiubita", pe care o cheama, vai ce nume potrivit, chiar Schreck = sperietura).

Bogdan a reluat un fel de corespondenta cu ea anul asta, dupa ce ea a facut generosul gest de a-si achita 7 mii de euro din cei 15 mii pe care ii datoreaza lui Bogdan. Ah, o saptamana mai tarziu a venit cu un mail plin de "tragedii", ca i s-a stricat masina, ca are datorii mari la cealalta cumnata a ei, ca ea vrea doar sa-i fie bine copilului ei, chiar daca ea "mananca paine goala" (textual!), pe scurt voia inapoi o mie de euro, la care Bogdan i-a spus ca nu se mai poate, ca el a achitat la banca acei bani ca sa ne mai scada si noua creditul la apartament...

De atunci, vaicareli si autovictimizari peste autovictimizari in fiecare mesaj. Bogdan i-a scris de la obraz: "Daca esti in mare criza financiara, vinde apartamentul din Bucuresti. Eu nu am asemenea posibilitati", la care ea a lasat-o putin mai moale, dupa ce a motivat ca nu vrea mama ei ca apartamentul sa fie vandut (desi mama ei a renuntat demult la orice drepturi, iar apartamentul ii apartine doar ei, duamnei Sperietoare!).

Ca de obicei, ea nu povesteste decat chestii superficiale (miorlaieli, vaicareli, chestii care put a falsitate de la cinci kilometri), dar tine mortis si insista ca Bogdan sa se deschida (!), sa povesteasca despre David etc.

Ei, la un moment dat Bogdan a facut greseala sa ii scrie ca noi ii trimitem matusii lor in fiecare an calendar cu David. Wow, ce-a mai luat foc duamna Sperietoare... Ca_cum, adica nu mai avem nici un fel de relatie cu matusa (Bogdan a renuntat cu ani in urma oficial si notarizat la dreptul lui de mostenire pt. apartamentul bunicului, moment in care i-a scris si o scrisoare cu toate ofurile lui vizavi de ea de-a lungul timpului), si cum adica nu mai avem contact cu ea DAR ii trimitem calendar cu David? [Eu am inteles imediat ce-o ardea pe ea: ca uite, nici cu ea nu mai aveam nici un fel de contact, dar ea n-a primit niciodata nimica-nimicuta de la noi ;-))]. Ca "Felicia nici n-o cunoaste pe tanti Coca, e aiurea sa-i trimita calendar" (gata, tot eu eram vinovata ;-) si - avand ea memoria selectiva - uitase ca eu am cunoscut-o pe tanti Coca in 2002 si chiar am corespondat cu ea cativa ani pana la ruptura provocata de Bogdan...

In fine, amuzant a fost raspunsul ei, cand Bogdan i-a scris "Esti si tu mama, deci poti intelege cum este sa fii mandra de copilul tau si sa vrei sa-ti impartasesti fericirea si cu altii, sa il vada si ei cum creste etc.". Raspunsul a venit ca din pistol: "Sunt mama si totusi nu cred ca fericirea de a fi mama trebuie impartasita, ea se vede pe fata si la cum stralucesti toata de fericire. Cred ca mai mult e dorinta de a arata cat de frumos e copilul meu si uite ce frumos se dezvolta. Asta e ceea ce am vazut la mamele cu care m-am intalnit la krabelgruppe". Concluzia trista: EA nu isi vede copilul ca pe un copil frumos (asta reiese din mai multe chestii spuse de ea), ea nu doreste sa-si arate nimanui copilul plina de mandrie, deoarece copilul ei - saracutul de el, vai de el cu o astfel de mama - are niste probleme cu oasele picioarelor si e cracanat (ca si mama lui!!!) si merge ca Charlie Chaplin; din toate mesajele ei reiese pregnant acelasi mesaj: "Ce blestemata am fost cu un copil care nu e sanatos si nu e nici de o frumusete rara" (asa l-a descris ea pe David dupa ce tatal meu i-a trimis o diaporama cu el, ea pe atunci inca nefiind mama).

Deja ea este pe cale de a deveni un fel de Münchhausen by proxy - se vede DOAR PE EA ca victima din cauza ca baietelul ei nu este "perfect", isi plange soarta amara si deja a luat distanta de micut, il acuza inconstient ca nu e perfect sanatos (si se simte vinovata la gandul ca poate a mostenit oarece probleme genetice de la ea), baietelul nu are nici doi ani si ea deja regreta ca el creste mult prea repede si plange dupa momentele cand era mic-mic, iar in plus deja viseaza la al doilea copil, dar e frustrata ca nu are destui bani... Motivatia pentru un al doilea copil? "Pentru ca si noi am fost doi la parinti" (adica exact cel mai bun exemplu pentru a NU avea un al doilea copil, daca e sa ajunga ca ea si Bogdan, dar te pui cu narcisistul care isi picteaza lumea in culorile halucinante din capul lui??). Ah, alta motivatie la fel de oligofrena: "dar inima mi-o cere si el peste cativa ani va intreba daca primeste un frate sau o surioara". Ati inteles: daca va face al doilea copil si lucrurile nu vor fi perfecte (si NU VOR FI!!), de vina va fi saracul Mihaita care a cerut sa "primeasca" un frate sau o surioara (observati cum numai "surioara" e la diminutiv - proiectia ei proprie ;-(().

Repetand ca nu-si permite sa mai faca un copil din cauza de bani, conchide furioso: "Dar tu ai putea sa mai faci un copil, avand in vedere ca amandoi aveti de lucru si o duceti mai bine decat noi." - bai, si se mira inocenta (!) ca Bogdan s-a scarbit dupa acest mail si nu a mai simtit nevoia sa-i scrie.

Cat despre alte sfaturi sau pareri ale lui Bogdan, ea i-a servit si botnita: "Ceea ce scrii tu despre copii, o iau ca fiind nerelevant, mai ales venind de la tine care ai spus ca nu vei face niciodata copii, avand in vedere conditia impusa de Felicia". Lasand la o parte virgula intre subiect si predicat (deh, e inginera ;-)), asa functioneaza un creier narcisist irecuperabil: Nu accept sfaturi de la tine (care esti parinte de mai multa vreme decat mine) fiindca tu ai spus in ianuarie doua mii coispe ca nu vrei copii, ca asa iti impusese Felicia, sa nu faceti copii. O logica impecabila, ocazie cu care mai arunca o sageata otravita catre mine, ca doar nu era sa scape ea asa un prilej de bucurie ;-((
Faza cu adevarat strigatoare la cer vine insa abia acum. Bogdan a mai facut o mica greseala strategica, scriindu-i "Referitor la copii, da, intr-adevar cresc repede si multe femei se arunca sa faca si al doilea copil ca sa mai aiba odata "ceva mic si pufos". Ele nu vor copii care sa devina independenti, ele de fapt cauta doar niste "papusi" care sa ramana asa pt. totdeauna. Eu unul abia astept sa creasca David si mai mult, sa inceapa sa doarma in camera lui, sa devina totul mai usor"...

Ei, credeati ca asemenea afirmatii scapa nepedepsite? ;-)) Iata raspunsul ei, self-explanatory, de o "bogatie sufleteasca" si de o "intelepciune" cu totul si cu totul deosebite: "Ce scrii tu ca David doarme cu voi mi se pare greseala voastra. Eu la inceput am dormit 2-3 nopti cu el si apoi, pentru ca nu puteam sa inchid nici un ochi, caci la fiecare miscare a lui eram treaza (stii ca dorm iepureste), l-am pus in patutul lui, in camera lui si de atunci numai acolo doarme. Te sfatuiesc sa il culci pe David cat mai repede la el in camera, caci altfel o sa aveti probleme cu el pana tarziu. Cunosc persoane care abia au reusit sa-si trimita copiii la ei in camera, cand aveau 9-10 ani si stiu si mai rau. Asa ca ai grija. Deja e mare, face 3 ani, cat o sa-l mai tii cu voi in camera? Si eu am momente in care desi stiu ca e la el in camera mi se face un dor nebun de el si as vrea sa-l iau in brate si sa-l culc langa mine, dar incerc sa ma abtin, caci stiu ca nu ii fac bine. Copilul trebuie sa invete sa fie independent. Dar stii ce fac? Ma duc de cateva ori pana sa adorm si il mangai pe capsor si pe manute si ii spun ca mami il iubeste si apoi ma furisez afara din camera. "

Asta e duamna Sperietoare in toata splendoarea ei. Auzi tu, al dreaq bebelus, s-o trezeasca el la fiecare miscare si sa n-o lase sa doarma!! Pai a incercat ea 2-3 nopti (2-3 nopti!!!!!!) sa doarma langa bebelusul ei nou-nascut (asta da sacrificiu matern!), da' cand a vazut ca asta nu e trai, nenica, l-a si azvarlit cat colo in patul lui SI in camera lui... Ce, nu stiati ca un bebelus trebuie inca de la cateva zile de viata sa devina independent???

Daca nu ar fi de plans, ar fi tot de plans, de URLAT!! Cand ma gandesc la ce-o fi fost in sufletul acelui bebelus, abia nascut de cateva zile, cand a fost ABANDONAT de mama lui, cum i-a fost refuzata caldura corpului mamei lui cand el avea o nevoie esentiala de ea, cum a fost lasat in bezna rece a unei camere izolate, lasat de izbeliste ca sa poata acest monument de egoism, sa poata jigodia asta de om (sorry, nu-i pot spune altfel) sa doarma linistita, imi vine sa plang fara intrerupere de mila acelui sufletel nevinovat!!!

Si nu numai ca nu-si pune problema ca a gresit, dar ne trage si pe noi de urechi ca facem "greseala" de a-l lasa pe David sa doarma cu noi. Nu va mai spun ca baietelul ei este deja de la un an dat la cresa, apoi a fost lasat cu saptamanile pe mana mamei ei (care este alcoolica, labila si in care nu poti pune nici o baza!!), intrucat duamna Sperietoare pleca la practica pe santiere, ca studiul nu putea fi amanat inca un an (ce e un an in comparatie cu nevoile unui copil la acea varsta frageda??)... Este clar ca lumina zilei ca ea deja incepe sa realizeze ca visul ei cel mare ("sa am cuibusorul meu, familia mea, copilul meu") NU i-a adus fericirea dorita de ea, drept pentru care copilul este deja pe cale de a deveni persona non grata... Acum e mic, adevaratele represalii vor veni abia mai tarziu... Vai de acest biet baietel, ce-l asteapta, cu un asemenea monstru narcisist pe post de mama...
Share
Tweet
Pin
Share
12 comments
Cine citeste presa germana este probabil la curent cu cazul, de-acum celebru, Jörg Kachelmann.

Pentru cei care aud acum pentru prima oara acest nume, un scurt portret: elvetian de origine, 52 de ani, zodia Racului (ah, si cat de bine se incadreaza in profil ;-)))meteorolog de profesie si angajat al postului german ARD. Uitati-va la el, ce "normal" arata, ce inofensiv pare, ce sters si banal este (sau pare), ce figura aproape blanda... Asta ca sa nu va lasati inselati de aparente! Niciodata! Si pedofilii cei mai periculosi sunt la prima vedere cei mai inofensivi si "invizibili" barbati...


Tipul asta "inofensiv" a fost dat in judecata la inceputul lui 2010 de prietena lui, o moderatoare la radio pe nume Claudia D., sub acuzatia de viol si atac brutal cu un cutit. Colegii lui de la Meteomedia nu si-au crezut urechilor, multi credeau ca tipul era single... Claudia D. insa are dovezi ca a avut o relatie timp de 11 ani cu Jörg Kachelmann, foarte multi oameni i-au vazut impreuna, luau masa la restaurante italienesti etc. Pana si primarul din orasul respectiv spune ca stia despre relatia respectiva.

Ceea ce insa nu se stia pana la izbucnirea scandalului: 1999 este nu numai anul in care Kachelmann a cunoscut-o pe Claudia D., ci si anul in care a devenit tata. In octombrie 1999 i s-a nascut primul copil. Pe mama copilului, cunoscuta sub pseudonimul Denise W., o cunoscuse in firma lui, oficial ei se declara impreuna din 1999, dar se cunosteau inca din 1997. Jörg Kachelmann era pe atunci casatorit de peste zece ani cu Katja H. Este ca va incurcati deja in nume?

Inca in timpul casniciei cu Katja H., Kachelmann a intretinut in 1995 o relatie sexuala de mai multe saptamani cu scriitoarea Heike Nocker-Beyer. Ea stia ca nu e singura in viata lui si declara acum "Era un mic womanizer" (ah, ironia acestei expresii ;-))

Nasterea primului copil si casatoria ulterioara cu mama acestuia nu l-au impiedicat pe Kachelmann sa se vada cu Claudia D., dupa cum sustine ea si mai multi martori confirma. Claudia D. nu stia nimic despre sotie sau copii, ceea ce nu e de mirare considerand ca in 2004 Kachelmann s-a mutat cu sotia (se casatorise intre timp cu Denise W.) si cu cei (intre timp) doi copii in Canada... Desi intre Claudia D. si el se afla acum un ocean, ea inca ramasese cu convingerea ca Jörg si ea sunt impreuna.

Rolurile se schimba iar. Incepand cu 2009, o noua femeie semneaza felicitarile de Craciun ale lui Kachelmann, o anume Katia, "cea mai importanta femeie in viata lui Jörg Kachelmann". Colegii stiau, asta nu mai era un secret. Era insa un secret faptul ca Jörg Kachelmann se despartise abia in 2009 de Denise W. Era insa un secret faptul ca Jörg Kachelmann continuase sa se vada cu Claudia D. din Schwetzingen, care credea in continuare ca ea era "the one and only" in timp ce de fapt bietul domn Kachelmann isi impartea barbatia la 3 femei.

Viata lui era dealtfel o minciuna de la cap la coada, individul se pare ca a avut intr-o perioada pana la 7 amante concomitent (revista BUNTE are numele a 14 femei in total, dintre care 2 sunt cunoscute in mass media), fiecare in alt oras (el calatorea mult, cu firma lui meteo), fiecare credea ca ea este singura lui prietena si viitoarea doamna Kachelmann, el le numea doar "scumpo" sau "comoara mea" ca sa nu le incurce numele, avea mai multe mobile si blackberry-uri, trimitea in unele seri cate 14 SMS-uri cu textul "Noapte buna, pustoaica mea", ce mai, era mai organizat ca Obama si expresia "viata dubla" nu descrie nici pe departe realitatea acestui "mic womanizer"...

Asta ar fi partea concreta, dovedita a scandalului. Acum, la chestia cu violul se cam reduce totul la "he said, she said"... care e mai credibil, care nu se incurca in fata avocatilor si a judecatorilor, care are nervii de otel? Si tot asa. Doctorita de la clinica din Heidelberg, care a controlat-o pe Claudia D. dupa seara cu presupusul viol, a declarat ca avea deja hematoame pe interiorul pulpelor, asemanatoare cu cele pe care le vede de obicei la alte victime de viol. Avocatul apararii sustine ca Claudia D. si-a produs singura acele hematoame. Psiholoaga cu expertiza a constatat ca martora nu este din cale-afara de consistenta in relatarile ei, dar asta se poate datora si traumei suferite. Politista care i-a luat depozitia initial a spus ca femeia tremura din tot corpul, isi infigea permanent degetele in carne, avea o privire terorizata si tresarea din orice... Faptul ca a spus si cateva minciuni (de exemplu despre cum a aflat de existenta altor femei) este de asemenea uman si normal.
Kachelmann pe de alta parte este un narcisist patologic de manual: "simpatic", dezarmant, sarmant, alunecos doar atat cat sa nu dea de banuit celor care nu se pricep deloc la oameni... Dar cum se explica faptul ca in seara respectiva a avut nevoie de doua ore si jumatate pentru a ajunge din Schwetzingen in hotelul lui din Frankfurt-Mörfelden, cand drumul respectiv se face de obicei in 45 de minute? Oare seara nu a fost mult mai "dramatica" decat a descris-o el: "sex, apoi spaghetti si televizor"??

(Citesc chiar azi ca procuratura din Mannheim mai are o martora pentru un alt caz de violenta sexuala din partea lui Kachelmann, din ianuarie 2010. E vorba de o femeie care lucreaza pentru televiziunea elvetiana si care nu doreste sa depuna marturie in Germania. Ramane de vazut daca o vor audia in Elvetia, caz in care s-ar putea sa i se deschida lui Kachelmann si acolo un proces, in patria-muma...)
Chestia este ca aceasta Claudia D. a aflat cumva, candva, despre existenta altei (altor!) femei si in seara (presupusa a) violului l-a confruntat pe domnul meteo. Ei, pentru mine aceasta confruntare este punctul crucial al ridicarii nivelului de credibilitate al femeii.
Ce se intampla cu narcisistii patologici cand se destrama panza pe care au asezat-o cu atata maiestrie pe ochii celor din jur si sunt aratati in plina lumina a narcisismului lor? Isi pierd controlul in totalitate.
Intr-un caz asemanator de viata dubla, un sot si tata de familie isi construise intreaga existenta pe minciuna ca este doctor, se ducea in parcuri si citea ziarele in perioada cat ar fi trebuit sa fie la servici, isi escrocase atat parintii cat si socrii cu afaceri banoase, cu investitii false, apoi si-a ucis socrul cand acesta i-a cerut o parte din bani pentru a face o croaziera cu sotia lui, iar cand adevarul a iesit la iveala complet, acest sot si tata iubitor a luat o pusca si si-a impuscat sotia si ambii copii. Caz real. Din aceasta perspectiva, reactia de care e acuzat Kachelmann (ca a amenintat-o cu cutitul pe Claudia D. si a violat-o) mi se pare foarte credibila.
Sa nu uitam ca violul in sine nu este un act primordial sexual, asa cum s-ar crede la prima vedere, ci este un act de violenta exprimata si accentuata prin sex, este un act de demonstrare a puterii, de recapatare a controlului asupra unei situatii de criza, un act de umilire a persoanei violate...

In concluzie, eu inclin s-o cred pe Claudia D.


Share
Tweet
Pin
Share
1 comments
Older Posts

bine te-am gasit!

About Me


Eu sunt Feli. Free thinker.Informed mother
#cunoastereaesteputere

DISCLAIMER

Informatiile furnizate pe acest blog despre vaccinare se bazeaza pe experienta personala si pe cercetari aprofundate timp de 10 ani (exclusiv din surse medicale). Va recomand cu caldura sa nu urmati orbeste indicatiile nimanui, ci sa va informati intotdeauna din cat mai multe surse independente inainte de a lua decizii importante legate de sanatatea voastra si mai ales a copiilor vostri. Voi purtati raspunderea pentru deciziile luate! Aveti curajul de a gandi cu propriul creier, de a aplica propriul discernamant si de a trece fiecare informatie prin filtrul propriei voastre ratiuni! Sanatate si decizii informate!

Many people, especially ignorant people, want to punish you for speaking the truth, for being correct, for being you.
Never apologize for being correct, or for being years ahead of your time.
If you’re right and you know it, speak your mind.
Even if you’re a minority of one, the truth is still the truth.

Mahatma Gandhi

Follow Feli

Etichete

abandonment abuse abuz abuz sexual Agaricus AIDS Aldehida formica Alergii Aluminiul in vaccinuri Ana Maita Analize de sange Antibiotice Anticorpi Antivaccin Apendicita argint coloidal Aromaterapie Astm Autism Autovindecare Boala Lyme Borelioza Cancer Cancer de san Capcana reincarnarii Carii Carlos Castaneda CBD Cele cinci legi biologice ale naturii Celule fetale in vaccinuri Celule HeLa Childhood Chimioterapie Citostatice Ciuperca lui Dumnezeu Conferinta Constelatii familiale Controverse in stiinta Copaiba copii Copii vatamati de vaccin Corona Coronita David David Icke Declaratie medic vaccinare Detox Detoxifiere de vaccinuri Difterie Documentar Don Miguel Ruiz Donare de organe doTERRA dr. Hamer Dr. Loibner Dr. Patrick Quanten Drosten Dureri vechi E. coli Ebola Educatie sfincteriana English posts Frauda donarii de organe Freebie FSME Genetica Genocid in Africa GlaxoSmithKline Gradinita Gripa Gripa porcina Gripa spaniola Guest Posts HepatitaB Hexavac HIV HPV Imunitate de turma Infanrix Ingredientele vaccinurilor inima Istoria vaccinurilor John Nash Karma Lancet Legea vaccinarii Leucemie Madalina Manole Mame pentru mame Medicina corupta Melanom Meningita Meningoencefalita de vara Mercur in vaccinuri Minciunile profitabile ale stiintei Moartea cerebrala Nastere Nectar pentru suflet Noua Medicina Germanica OMS Parenting PCR Pericolele donarii de organe Perlute Personale Pharmafia Pojar Poliomielita Prevenar Procesul pojarului Propaganda pro vaccin Psihologie Rabie Romanika noastra Samsara Sanatate sange Scarlatina Scoala Siguranta vaccinurilor Sindrom Stevens-Johnson sindromul bebelusului scuturat Sophie Statistici vaccinare Stefan Lanka Stiinta Studii despre pericolele vaccinarii Tamiflu Teoria conspiratiei Teoria germenilor Terapeutice Tetanos Transplant de organe Tuberculoza Turbare Uleiuri esentiale Vaccin anti-capuse Vaccin antirabic Vaccin HPV Vaccin meningococic B Vaccin pneumococic Vaccin ROR Vaccinare Vaccinare obligatorie Vaccinarea antigripala Vaccinologie Vaccinul BCG Vaccinuri si autism Variola Virus de pojar Virus rujeolic Virusi si bacterii Virusuri patogene Virusuri si bacterii Wakefield Wordarts Zika

Articole Recente

Pro Decizii Informate

Pro Decizii Informate

Member of the EFVV

Member of the EFVV

Important!

  • Privacy Policy

Vaccinezi sau rationezi?

Vaccinezi sau rationezi?

Categories

  • Copii vatamati de vaccin
  • Noua Medicina Germanica
  • Parenting
  • Pharmafia
  • Vaccinare
  • Virusuri si bacterii

Outside the matrix

  • Adevarul despre teoria imunitatii turmei (English)
  • Antiiluzii
  • Bolen Report
  • Bund für Gesundheit
  • CDC on vaccine side effects
  • Der Glaube an die Impfungen bröckelt ab
  • Der Sinn von Kinderkrankheiten
  • Dirty little secret
  • Dr Kurt Perkins
  • Dr Schnitzer
  • Frumoasa Verde
  • Guggie Daly
  • How the immune system works and how vaccines damage it
  • Iesirea din Matrix
  • Impf-Report
  • Impfkritik
  • Impfschaden - kritische Seite rund ums Impfen
  • http://www.informedparent.co.uk/noticeboard
  • http://www.initiativecitoyenne.be/
  • http://initiativevernunft.twoday.net/stories/6038904/
  • Inside vaccines
  • Jabs - Support group for vaccine-damaged children
  • Libertas Sanitas
  • Link between vaccines and cancer
  • Mucenicul
  • Netzwerk Impfentscheid
  • Nostrabrucanus
  • Nu vaccinurilor
  • Protectie electromagnetica
  • Qui bono
  • Rethinking AIDS
  • Sunt sanatos
  • The Case for a Link to Autism Spectrum Disorder
  • The Vaccine Machine - Unplugging America from the Vaccination Matrix
  • Think twice - Global Vaccine Institute
  • Vaccination Debate
  • Vaccination Risk Awareness Network
  • Vaccinations: Parents' informed choice
  • Vaccine Facts
  • Vaccine Truth
  • Vaccines Uncensored
  • Vaccines and autism - many studies
  • Vaccinuri inutile si periculoase (Dr. Christa Todea-Gross)
  • Vibratia vindecarii
  • Was spricht gegen Impfungen
  • Why I don't vaccinate my children
  • WissenschafftPlus
  • Ärzte über Impfungen

Created with by BeautyTemplates