joi, 2 iulie 2009

Pentru fetele de la odisee

Am citit si eu ultimele cateva capitole (a trebuit sa mai sar pagini, altfel nu terminam luna asta) si vreau sa spun ce am retinut, acum ca am ajuns la zi. Am vazut Raduc scump catarator de gabitzam, pe care il felicitam si pentru primii pasi, am vazut multe poze de copii frumosi (cei mai frumosi din tot forumul, clar ;-)), am citit intrebari si temeri de la Alysh despre copii „rasfatati“ (mie nu-mi place acest cuvant, consider ca un copil are nevoi, nu e rasfatat, de-aia ma si cert la cutite cu Bogdan cand ii mai scapa cate un „Smiorcaila“ la adresa lui David si ma oftic cand stiu ca sunt doar impulsurile de furie ale baiatului din el, pe care adultul trebuie sa invete sa le controleze mai bine!!). Voiam sa zic ca in general un copil – cand i se ofera ce are nevoie – este fericit si multumit, ceea ce inseamna ca probabil lui Vladut ii lipseste ceva (poate are din nou faze de anxietate de separare si de aceea se manifesta mai dependent sau poate o simte pe mami uneori absenta – asta am observat eu la Daviducul meu, cand eu ma ocup de altceva, fie TV sau PC, el devine uneori plangacios, marait, nemultumit), eu nu-l las mult sa planga fiindca sunt constienta ca, desi se va adapta la „ignore-“ul meu, asta va lasa urme in sufletul lui. Incerc sa cooperez si sa-l conving si pe el sa coopereze, dar autentic si nu doar de mantuiala, ca sa scap de el. Si eu ii distrag atentia sau il atrag dupa mine prin camere, ca un fel de joaca (el vine lipa-lipa in patru labute), apoi incerc sa ma calmez daca ma simt nervoasa (uneori nici eu nu sunt constienta de asta, dar daca David e nelinistit si agitat, intotdeauna realizez ca preia starile mele, asa ca accept ca el este ca o oglinda pentru ce se petrece in mine!!), ma duc si ma joc cu el un sfert de ora intens si fara intreruperi sau stau doar langa el, prezenta, urmarindu-l cum se joaca el.



Este greu, mai ales ca eu am des momente cand incerc sa evadez din realitate, ma refugiez in creier si devin absenta (si Bogdan mi-a atras atentia), dar incerc sa fac tot posibilul ca sa fie bine, iar de cele mai multe ori da rezultate... La varsta asta negocierile nu ajuta deloc, daca nu vrem sa faca ceva ii luam cu blandete obiectul respectiv sau il ducem in alta parte, iar dorintele acceptabile i le indeplinim. Varul meu mi-a dat un sfat excelent, pe care – desi il stiam inconstient – abia cand l-am auzit de la el mi l-am intiparit in memorie si ma tin de el cu sfintenie: „Tine minte ca nimic din ce face copilul nu este ca sa te enerveze pe tine“, ci pentru ca asa se poate manifesta el la un anumit moment din viata, pentru ca nu are la indemana alte instrumente ca sa-si arate sentimentele, nevoile, dorintele etc. Eu asa vad lucrurile, tot pe directia attachment parenting, ca si joszaerika. Linkul de la forumul respectiv e la mine pe blog, daca doriti sa mai cautati si acolo sfaturi si discutii profunde. Sper sa nu se supere nimeni sau sa se simta vreo mamica lezata, suntem toate in aceeasi barca pana la urma si invatam impreuna, nu?

Cu „violenta“ e asa: cand noi ne apropiem de el prea mult, el ne mai arde cate o palma, mai bine zis mai mult lui Bogdan, careia i-a tras odata in Austria una peste ochi de a vazut stele verzi. Bogdan (nervos, clar) ii da si el f.f. usor una peste obrajor si-i spune „Vezi, iti place daca-ti fac si eu asa?“. Pai ce invata copilul de aici? Ca oricum cuvintele nu le pricepe. El invata: „Aha, lui tati ii place sa lovesc, ca uite ma loveste si el in schimb“ (el nu stie inca ce forta are deja) si atunci continua cu lovitul. Eu procedez altfel. Ma duc in primul rand f.f. aproape de fata lui, ca sa nu mai aiba spatiu de manevra sa pocneasca, iar daca-l vad ca ridica mana i-o iau frumos si incep sa ma mangai pe mine pe obraz cu ea si-i spun „Uite, mami, facem gigea-gigea, mangaiem si suntem tandri si iubitori“, apoi il mangai si eu pe el pe obrajori si-i spun acelasi „gigea-gigea“, ca sa vada exemplul. Intotdeauna incerc sa-i dau exemple pozitive, din care sa invete imitandu-ma pe mine. Ori daca tipam sau ne rastim la ei, ei nu vor invata asa sa ramana calmi, ci dimpotriva!!

Ah, intre timp am citit si trucurile postate de Desiree2002, minunate si de bun simt, parca toate avem nevoie sa auzim asa ceva din cand in cand, ca sa mai constientizam odata ce e bun. Am sa le copiez aici, sa le mai citeasca si altii si sa le am si eu pastrate:

1. Babyproof; sa indepartezi tot ce e potential periculos.

2. Preventia: de cate ori e posibil, daca ceva nu e voie, nu ii lasa sa faca sau sa atinga.

3. Comunica simplu: Vorbeste calm si clar, pune-te jos, la nivelul lor si da instructiuni pozitive, adica in loc de "Nu sta in picioare pe scaun", spune "Stai jos pe scaun."

4. Redirectioneaza: Dupa ce l-a oprit sa faca ceva ce nu are voie, indreapta-i atentia spre altceva (ce are voie).

5. "Prindeti-i" facand ceva bun: Copiii au nevoie de aprobarea parintilor si daca tot ce spui e Nu! Nu! Nu! ii descurajezi. Cand le spui cat sunt de cuminti sau ce bine au facut un lucru, ei se simt mandri si abia asteapta sa mai faca o data.

6. Folositi rutina: Copiii la varsta asta nu inteleg prea multe legat de lumea din jurul lor. Rutina le da o senzatie de securitate si competenta ajutandu-i sa stie ce sa astepte.

7. Ofera alegeri sigure, 'safe': Da-le cate ceva de facut, de ex. la baita lasa-i sa aleaga ei jucariile cu care sa se joace, din moment ce ei nu stiu sa spuna Nu la baie, macar aleg cu ce se joaca. Dar nu le cere sa faca prea multe sau ceva prea complicat.

8. Fa ca totul sa para un joc: Cand strangeti jucariile sau cantati cantecele 'silly' cand asteptati la rand la ceva.

9. Salvati-i cand nu stiu sa se descurce: Copiii obositi, plictisiti, infometati sau agitati nu stiu sa se controleze. Au nevoie de o imbratisare, somn sau ceva sa pape, nu de disciplina!

10. Fiti un exemplu bun: copiii ne imita - e o buna parte din cum invata ei. Deci, purtati-va asa cum vreti sa se poarte si copiii vostri.

Am mai vazut poze superbe din vacanta cu Sara Scortisoara si voiam sa-i scriu neaparat alinei_anto ca o felicit si ca exact acelasi lucru s-a intamplat si cu Daviducul nostru, FOST „des trezitor in noapte“: imediat ce am inceput sa dormim cap-coada cu el in patul nostru, copilul a inceput sa doarma toata noaptea fara intrerupere!!! Suntem amandoi atat de fericiti, incat acum ne batem care sa doarma cu Daviducul: eu dorm in timpul saptamanii, iar Bogdan in weekend. Asa e toata lumea multumita si totul e perfect! Am decis ca vom dormi asa pana cand Daviducul va fi pregatit si va cere el singur sa doarma in patutul lui, chiar daca asta va mai dura si 2 ani... Si inca ceva: eu nu consider ca David „a castigat“, ci ca toti am castigat!!

Despre copii dezbracati la mare, eu l-am lasat pe David la strand cu pampersul din lene pentru mine, evident. In rest stiti parerea mea: adevaratele pericole de pedofili si molestatori sexuali vin mai degraba din familie sau din cercul de cunostinte si nu de la nenea X care ar face poze la strand.

Ii urez DaneiH multa bafta cu serviciul, cu sustinerea tezei, cu toate! Le pup pe fetele care-au mai scris de noi (m-am bucurat tare mult): Ylari, MsBB, Gabitza, Cleo, Micaela, ca_eric, chinabulina, simonacip, Danicris, Belleane, Lilly, Desiree, DanaH, inais, Doloress, socrate, mihaser, multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi in cele cateva zile grele, urez din suflet multa sanatate la toti bebeii bolnaviori, muciosi, tusitori, kkciosi si nekkciosi, sa se faca bine si sa treaca „buba“...

Urez LA MULTI ANI fetelor aniversate in absenta mea: Ylari, Madaluta, Taty, leeloo, Alexutza, socrate, kristinik, le doresc din toata inima mamicie frumoasa in continuare, zile senine si fericite, cu zambetul pe buze si soare in suflet!!

Noi mai raportam datele tehnice ale lui Daviduc la 1 an: 80cm si 9440g. E in grafic, desi e slabut. O sa fie un lungan ca tati al lui. Mai nou, cand e ocarat rau si vrea ceva, zice „do-do, do-do“ si am impresia ca se refera la el, ca el vrea ceva... Si tot mai nou, se amuza copios (si crede ca ma amuza si pe mine) cand face pffff... si scuipa zgomotos cerealele cu lapte si vede cum o umple pe mami pe bluza de mancare, rade de nu mai poate... Trebuie sa-i dau permanent cate un alt obiect in mana, sa-i explic cate ceva pe ton serios despre obiectul respectiv ca sa-l fac sa manance. Bine, pe arsita asta si el mananca mai putin... De doua zile l-am trecut seara pe lapte de capra la cereale si vad ca ii place si il suporta bine.

Eu am fost marti la ginecolog, totul ok, dar m-a sfatuit sa merg la dermatolog sa-mi controleze alunitele de sub sani, ca am doua cam negre si a zis ea ca e bine sa mi le ia in evidenta, sa le supravegheze, chiar daca nu ajunge soarele acolo...



LA MULTI ANI, Iustin!!! Multa fericire si o viata frumoasa!!



Va las cu o bombonica: am incarcat in sfarsit pozele din concediu, le gasiti la linkurile de poze.

4 comentarii:

  1. Superbe poze! Multam pentru ele si pentru povestile de vacanta, am umblat si eu cu tine pe acolo! Imi plac toate pozele, de la cei doua shapcalii bej, la peisaje, la ... nu am inteles cine e the cutest boy !

    RăspundețiȘtergere
  2. supeeeeerbe pozele...o sa ma mai uit inca o data la ele, la noapte.

    cat despre alintare, consider ca ceea ce tine minte copilul nu e statul meu la cratita, calcatul sau frecatul covoarelor. Mai degraba fuga dupa pisica, alintatul, jucatul, rasul in hohote. Si asta nu il face pe copil Dl goe. Iesim in fiecare zi, si ne jucam la nisip cot la cot. Imi arat din ce in ce mai mult afectiunea, asha cum nu stiam ca pot.

    cred ca cele mai frumoase momente ce se pot tine minte si pot impresiona este de joaca - in colectivitate. Sa ne bagam si mamici si puiuti in nisip, cu forme, cu lopatele, cu castele. Acum, ca peste 3-4-5 ani deja vor indepententa, ii deranjeaza prezenta noastra non stop. Acum sa ne copilarim si noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. mesajul meu voia sa fie altul. deci trebuie sa gasim un echilibru in noi. Adica noi sa fim multumite. ce daca altii ne considera mame prea implicate sau mame prea putin implicate. conteaza mai mult sa fii linistita si impacata cu tine decat sa luceasca casa de curatenie si sa ai masa plina de bucate si tu sa fii nervoasa si istovita. Pt ca o mamica nefericita implica intodeauna un COPIL NEFERICIT. Pe cand o mamica senina si zambitoare altfel manager-iaza situatiile.
    m-ati inteles.

    RăspundețiȘtergere
  4. am reusit si eu sa vizionez pozicile. cat de mare s-a facut Daviduc si s-a schimbat tare, tare, unde e bebelusul care nu te lasa sa dormi noaptea? ca nu-l vad? unde-i bebelusul plangacios? are niste ochi superbi (noua ni s-au schimbat, s-au facut verzi :( speram sa ramana albastrii) iar tu, Felicia, radiezi sincer spun ca nu am mai vazut poze cu tine atat de fericita, zambitoare, luminata la fata. sa va fie de bine vacanta, peisajele sunt de vis, voi sunteti superbi ... nu mai spun de aparatul ala pe care-l tot laud eu de la pozele cu burtica incoace :D daca m-as apuca acum sa comentez fiecare poza in parte ti-as umple naibii tot blogul, totusi nu ma pot abtine sa nu zic de pozica superba cu David care musca din masa, cu ochisorii lui albastrii, as vrea sa fiu si eu in una din barcutele alea albe :(( ma bag si eu langa D in bagaj :D moama ce peisaje. gata, te las, va pupam

    RăspundețiȘtergere