In love, in fear, in hate, in tears

by - miercuri, octombrie 28, 2009


De ieri sunt intr-o stare cam jalnica. Dovada: azi m-a pocnit si pe mine raceala, dupa ce reusisem s-o fentez mai bine de o saptamana. Dar daca am deschis bresa si am schimbat starea de stana de piatra pe starea de carpa, au navalit toate. Acum ma simt stoarsa, am frisoane si mi se inchid ochii. La pranz am asteptat peste o ora si jumatate intinsa in pat ca sa adoarma David, nu putea mititelul nici el sa respire si tot scancea, se tot rasucea pe toate partile, pana mi s-a infundat si mie nasul si mi s-a facut frig.

Fusesem la pediatra cu el si era in sala de asteptare o caldura ca in sauna, parca simteam cum se inmultesc acolo microbii ca intr-un cuptor special... Dupa peste o ora de asteptare am intrat, l-a controlat in urechi, gat si la plamani (iar el a urlat din prima clipa in care ea s-a apropiat de el!!) si apoi a spus ca e totul ok, sa-i dau in continuare Sambucus Nigra si eventual un sirop de tuse pe baza de plante daca se inrautateste tusea (tuseste cam de 3-4 ori pe noapte).

A adormit cu chiu cu vai dupa ce l-am leganat in brate cu capul pe umarul meu 20 de minute, s-a trezit in urlete dupa 35 de minute, m-am dus sa-l iau din nou in brate si a adormit din nou pentru inca o ora dupa ce l-am mai leganat vreo 20 de minute. M-am bucurat de momentele de tandrete, ca nu-l mai tinusem demult asa minute in sir in brate, dar acum coloana mi-e in pioneze... Of...

* * * * *

Cand ne-am intors luni de la grupa de activitati, la jumatatea drumului s-a urcat in autobuz o mami cu pustiuletul ei cam de varsta lui David si a asezat caruciorul langa cel in care era David. Ce vedeti mai jos este o scena care s-a petrecut la fix un minut dupa aceea.



Oare n-ar fi frumos daca si adultii si-ar putea intinde o mana doar asa, fara un motiv anume?

* * * * *

Ca tot vorbisem acum cateva zile de empatie si compasiune, de simpatie si prietenie, de afectiune in general, numai bine am primit ieri un mail cu un video care mi-a mangaiat sufletul cazut.

Uitati-va neaparat la ambele versiuni (o sa vedeti singuri de ce!) si cititi textul, va doresc sa va miste si voua putin inima:



I'll sing myself to sleep
A song from the darkest hour
Secrets I can't keep
Inside of the day
Swing from high to deep
Extremes of sweet and sour
Hope that God exists
I hope, I pray

Drawn by the undertow
My life is out of control
I believe this wave
will bear my weight
So let it flow

Oh sit down
Oh sit down
Oh sit down
Sit down next to me
Sit down, sit down,
down, down, down
In sympathy

Now I'm relieved to hear
That you've been to
some far out places
It's hard to carry on
When you feel all alone
Now I've swung back down again
It's worse than it was before
If I hadn't seen such riches
I could live with being poor

Those who feel the breath of sadness
Sit down next to me
Those who find they're touched by madness
Sit down next to me
Those who find themselves ridiculous
Sit down next to me
In love, in fear, in hate, in tears

Down
Down

Oh sit down
Sit down next to me
Sit down, down, down, down, down
In sympathy

Oh sit down
Sit down next to me
Sit down, down, down, down, down
In sympathy

You May Also Like

0 comments