luni, 9 noiembrie 2009

Marile NU-uri

Inspirata de draga mea papadie aurie, m-am gandit sa fac si eu lista mea proprie cu unele mari NU-uri de care parintii trebuie sa tina seama in cresterea unui copil:

1. NU loviti copilul si nu va autoconvingeti dupa aceea ca ati facut-o pentru a-l educa sau pentru a-l invata ca nu e voie sa faca nu stiu ce! A lovi un copil este intotdeauna un act de violenta si nu unul de educatie. A lovi un copil este intotdeauna o agresiune care are de-a face cu adultul ce nu se poate stapani si niciodata cu copilul nevinovat.

2. NU mai dati denumiri de genul "the terrible twos", "Trotzphase" sau mai stiu eu cum perioadei in care un copil incepe sa-si manifeste personalitatea! Faptul ca adultii isi pierd incet controlul asupra copilului este pozitiv pentru dezvoltarea copilului. Apoi, uneori copilul pune in act ceea ce nu este in ordine intr-o familie. Daca nu va convine comportamentul lui, priviti-va autocritic in oglinda pe care el v-o aseaza in fata ochilor! Copilul nu face "figuri", nu este "rasfatat", nu este nici dl. Goe si nici nu face nimic ca sa va provoace sau ca sa va enerveze, el in primul rand ii imita pe adultii din viata lui si in al doilea rand doreste sa invete sa faca lucrurile in conformitate cu propria lui personalitate si individualitate. Daca-i aratati respect si il tratati cu "demnitate egala" (Jesper Juul), copilul va coopera intotdeauna cu placere si bucurie. Daca tineti neaparat sa controlati ceva, controlati-va pe voi insiva.

3. NU vorbiti DESPRE copil cand dialogati cu acesta, vorbiti CU el! Nu vorbiti despre EL cand dialogati cu copilul, ci vorbiti despre VOI. Practicati limbajul personal!
Gresit: "Vai, ce rau esti, de ce faci asta?" sau "Ma dezamagesti cand te comporti asa."
Corect: "Ma deranjeaza cand faci asta" sau "Nu-mi place/nu suport sa te vad ca faci asta."
Ambele situatii duc la acelasi rezultat: copilul va incerca sa schimbe ceea ce-l deranjeaza pe parinte. Numai ca in a doua varianta el o va face fara sa se simta vinovat sau inadecvat sau inferior, ci pur si simplu pentru a-i face pe plac parintelui care e sincer si autentic si isi arata sentimentele fara a pune copilului in carca raspunderea pentru ele. Copilul nu provoaca niciodata nici un fel de sentimente neplacute ale adultilor, cel mult el pune degetul pe o rana deja existenta. Priviti intotdeauna in interiorul vostru daca vreti sa aflati raspunsurile corecte!

4. NU (mai) obligati si nu (mai) pacaliti copilul sa manance! NU desconsiderati instinctele si adevaratele nevoi fizice ale copilului, pe care acesta (inca!) le cunoaste mai bine decat voi! NU il invatati pe copil sa manance nici mecanic, nici de dragul lui mami sau al lui tati sau al lui buni sau al purcelului! NU va definiti voi insiva in calitate de parinte prin cantitatea de mancare pe care o ingurgiteaza copilul! Ascultati-l pe copil si luati-l in serios, astfel il veti vatama pe termen lung, relatia cu mancarea este definitorie pentru sanatatea lui!

5. NU incepeti prea devreme cu educatia sfincteriana! Nu subestimati importanta acestui aspect al dezvoltarii umane! Din perspectiva psihanalitica, Franz Alexander scrie urmatoarele: "Prima crima pe care o comit oamenii asupra unui suflet nevinovat de copil tine de imperativele 'curateniei'. Sub dominatia justitiei criminale familiale, copilul simte pentru prima oara represaliile mediului inconjurator fata de instinctele lui primare. Pe buna dreptate vorbeste Sandor Ferenczi aici despre morala sfincteriana ca despre inceputul si baza fiecarei morale. Pentru anumiti criminali care blocheaza orice acces la persoana lor, modelul mental poate fi imaginea unui bebelus care troneaza pe toaleta si opune o rezistenta masiva tuturor influentelor exterioare, astfel triumfand intr-o situatie suverana in care in sfarsit se simte superior adultului. In clipa cand copilul opereaza pentru prima data activitatea de inhibitie sfincteriana, el face primul pas decisiv in adaptarea la mediul inconjurator. El creeaza intr-un aspect al personalitatii sale o instanta interioara de inhibitie care cere imperios de la personalitatea lui ceea ce pana atunci ii cerea lumea exterioara... Un dezechilibru sau o tulburare a acestui proces de adaptare poate constitui baza unor dezechilibre ulterioare in adevarata adaptare sociala, deoarece aceasta dresura intru curatenie poate fi modelul inhibitiilor instinctuale ulterioare."

6. Nu incercati sa pareti perfecti in fata copiilor! Copiii au nevoie de parinti reali, autentici, nu de zombie fara emotii si fara viata interioara. E mai bine sa realizeze ca si adultii fac greseli si nu au intotdeauna raspunsul la toate, copiii trebuie sa cunoasca si ambiguitatile vietii, astfel invata si ei pentru mai tarziu ca viata nu e intotdeauna doar alb sau negru.

Asta ar fi prima parte. Ma mai gandesc la continuare.

6 comentarii:

  1. Na. Am mai scriu un comentariu si s-a dus in spatiu:-)
    Ziceam ca deoarece am fost muza o sa preiau articolul si pe ZC cand o sa incep foiletonul cu marile NU-uri.

    :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. despre punctul 5;
    ce inseamna "prea devreme"?

    RăspundețiȘtergere
  3. Prea devreme inseamna inainte ca un copil sa fie pregatit. Tu poti incerca, desigur, atunci cand te aranjeaza pe tine (dupa parerea mea, e preferabil dupa 2 ani!!), dar sa fii atenta la semnalele copilului. Cunosc de pilda un copil care la 3 ani si jumatate spune cand face pipi ca sa mearga la toaleta, insa refuza sa faca si kk la toaleta si cere sa i se puna pampersul ca sa poata face kk. Un exemplu de "prea devreme". Copilul ne arata intotdeauna cand e pregatit sau nu, depinde de noi sa-l luam in serios si sa nu-l presam.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu desprind altceva;
    cred ca e vorba de faptul ca ar fi corect fata de copil sa-i lasam accesul deschis spre eliminarile lui, sa-l lasam sa le cunoasca in modul in care simte/ crede el, sa-l lasam sa se "murdareasca".
    olita n-are nicio legatura.
    pampersul, scutecul adica, inchide accesul acesta; face din "caca" si "pisu" ceva urat, murdar, extrem de rusinos (implicit si organele cu ajutorul carora elimina) ce nu trebuie atins(e)- de aici cred ca ar putea dezvolta mai tarziu anumite inhibitii, etc..
    cred eu ca niciodata nu-i prea devreme sa le facem cunostinta cu olita - eu una i-am aratat-o pe la 8 luni si a inteles din prima pt ce este.. apoi alegerea a fost a ei daca (si cand) sa o foloseasca.
    si, ghici ce? a folosit olita, cu incredere, abia DUPA ce a a facut "cunostinta" (ca lumea) cu ceea ce elimina... daca ma intelegi tu... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca bati spre Elimination Communication, pot spune ca am incercat sa ma familiarizez cu conceptul, dar din pacate nu m-a atras (din motive de experienta personala negativa).
    Eu vad lucrurile putin altfel. Poate ca din pdv al EC pampersul inchide accesul la organele genitale si la eliminari (sincer, eu personal nici nu inteleg de ce ar trebui sa avem "acces" din exterior la propriile eliminari), DAR - esential - totodata pampersul ii lasa corpului libertatea TOTALA de a elimina fara interventia constientului, fara nici un fel de "comunicare" despre timing, care pentru mine tot un fel de training este, sorry, chiar daca mai bland si mai cu iubire etc.
    Pentru mine, din clipa cand intervine constientul in acest proces, deja incepe adaptarea inhibitiva la mediul inconjurator, ori eu pe aia as vrea s-o aman pe cat posibil.

    RăspundețiȘtergere
  6. "sincer, eu personal nici nu inteleg de ce ar trebui sa avem "acces" din exterior la propriile eliminari"

    ai observat ce face un copil obisnuit cu pampers atunci cand il lasi fara? adica atunci cand e in funduletul gol?
    e tot numai cu mainile pe organele sale genitale. de ce oare? si cum asta?
    pt ca are nevoie sa se cunoasca pe sine insusi, sa se descopere. este, mai intai de toate, un drept!
    aici vezi, daca vrei, cum copiii sunt constienti cu mult inainte sa credem noi asta. ori inainte sa fim noi pregatiti pt a vedea asta..
    deci, dupa mine, de aici inhibitiile pe latura sexualitatii de mai tarziu (si nu numai); incepand cu inchiderea, stoparea accesului de catre parinti la propriul corp sau spre anumite zone ale acestuia.
    eu cred ca inhibarea contientului se intampla abia atunci cand ne obisnuim copiii cu "olita mobila" (a se citi pampersul, scutecul), si cand nu-i lasam sa vada ca ei elimina CEVA (ce anume?), cand nu le oferim alternative (cea mai corecta alternativa, dupa mine, fiind aceea de a le arata ca e posibil sa elimine si fara sa faca pe ei).
    asa-i, elimination communication clasic arata asa; ca tre` sa observi mereu semnalele copilului si atunci sa-l pui pe olita. pt mine n-a fost in regula doar asa si iata ca am avut propriul proces de elmination communication. unul in care in care "communication" asta venea din ambele parti; adica si eu ii comunicam ca poate sa faca la olita si ca eu as prefera varianta asta, dar si ea (fetita mea) imi comunica, imi transmitea semnale ca va elimina.
    pur si simplu la noi asa a functionat.
    si mai cred ca experientele negative in e.c. apar atunci cand parintii nu-s pregatiti sa lase acces liber intre copil si "produsul" lui, adica atunci cand au intervenit asteptarile.. micile, dar marile ASTEPTARI; in cazul acesta, parintii se asteapta ca micutul sa elimine si gata, tragem chilotii si ne vedem fericiti de activitatile zilnice. copilul sa treaca mai departe fara sa manifeste niciun interes pt produsul lui..
    pai asta nu se va intampla niciodata!
    si, da, e.c . se face atunci cand parintele este PREGATIT pt asta, preferabil cat mai devreme, altfel chiar se numeste "training". Si ce inseamna "PREGATIT"? adica sa accepte (cu adevarat, deci nu doar de fatada)) ca, IN PRIMA FAZA, bebelusul va intinde kk si pish atat cat sa-si satisfaca curiozitatea. daca acceptarea asta e una falsa, mai bun e pampersul.
    in fine, nu stiu daca asta e clasicul elimination commmunication, dar eu asa vad. si, stiu, sunt constienta ca pt multi parinti suna horror. :)
    "training' nu inseamna a-i face copilului cunostinta cu mediul inconjurator, cu obiceiurile, practicile familiale (ori fdamiliare familiei), si, implicit, cu obiectele uzuale;
    -mancarea nu i-ai dat-o cu lingurita?
    -cand ii dai sa manance nu il pui la masa?
    -cand este frig nu ii pui caciula in cap?
    astfel, "training" ar insemna si a determina copilul sa manance cu lingurita, si a-i implementa copilului ca mancarea se mananca la masa, precum si acceptarea caciulii sau a manusilor atunci cand este frig.
    cu olita se intampla atat mai putin sa fie vorba de "training" sau chiar deloc (in functie de cum abordezi); i-ai facut cunostinta cu olita si i-o propui ori de cate ori vrei (sau crezi ca elimina).
    o accepta, perfect atunci!
    nu o accepta.. tot aia sa fie!
    tind sa cred, insa, ca bebelusii care au avut voie "sa se joace" in propriul "produs", sa vada ce e ala, cum arata, ce textura are, etc.. sunt si copiii care accepta senini olita. mai ales daca aceasta olita i-a fost oferita cat de devreme.
    dar, in fine, este doar opinia mea, experienta mea.. :)
    dar, in rest, cam asa vad si eu marile NU-uri.

    RăspundețiȘtergere