marți, 27 septembrie 2011

Primul pas inapoi ;-(

Azi am avut primul mic regres. De cum am intrat in camera, David s-a agatat de mine, s-a ascuns dupa mine, nu am putut sa plec. Am incercat sa dispar dupa ce s-a asezat la masa sa manance cu ceilalti copii, dupa care l-am auzit plangand cu sughituri si cand m-am uitat prin gemuletul usii (e lipita o pisica-abtibild acolo si atarna si o haina, deci m-am uitat printr-o bucatica mica, unde el nu ma putea vedea), l-am vazut cum suspina si tremura tot, in timp ce educatoarea statea in fata lui si ii explica unde e mama ("doar plecata putin, vine imediat") si ca el trebuie sa ramana acolo, cu ceilalti copii... Vazandu-l cu buzele tremurande si cu lacrimi mari in ochi, am intrat si i-am spus individei ca "asa nu merge, nu se poate", apoi l-am luat in brate (tremura tot si suspina de mi-a crapat inima)...

M-am asezat langa masa lor, pe jos, ca sa-si manance cornuletul langa Genita (care saraca tot incerca sa-i arate niste fluturasi dintr-o carte pe care o citisera ieri impreuna)... David molfaia acelasi colt de la cornulet de 20 de ori, n-a prea muscat, a insistat sa raman permanent langa el, isi sugea degetul si statea lipit de mine... Bine, e si racit, are nasul infundat, dar la fel a fost si ieri (ba mai rau cu nasul), dar totusi ieri am stat o ora si jumatate afara fara ca el sa ma caute! Singura schimbare fata de ieri este ca a lipsit Renate (regina turcoazului ;-))), care - asa ciudata cum e ea - se pare ca a gasit cea mai buna metoda de comunicare cu el... Dealtfel, ieri cat am stat afara m-am tot uitat de vreo 5-6 ori prin bucatica mica din geam si l-am vazut pe David numai cu Genita, prietena lui mai mare, citeau din carticele, sareau pe canapea, desenau la masa, nici o secunda nu am vazut-o pe vreuna din educatoare langa el, sa se ocupe de el... si nici un alt copil nu s-a apropiat de el... La fel azi, cand el plangea si suspina de mama focului, Maritta statea in fata lui si ii explica rational ce si cum... Pai in mazarea ma-sii, cand un copil este in restriste sufleteasca tu ii vii cu explicatii rationale?? Nu ai impulsul de a-l lua mai intai in brate, de a-l mangaia, de a-l alina, de a-l linisti??? E prea mult de asteptat de la aceste femei sa fie mai iubitoare cu el? What the fuck is wrong with these people??? Imi vine si acum sa plang...

Dupa inca 15' am plecat, fiindca evident tipa mi-a zis ca ar fi mai bine sa plec: cica "Dar sa stiti ca in 3 saptamani tot asa o sa faca, daca nu sunteti pregatita sa-i dati drumul", la care i-am raspuns "Sunt mai mult decat dispusa sa-i dau drumul, dar nu-l pot lasa plangand si simtindu-se abandonat, fiindca isi pierde increderea in mine si atunci chiar nu mai vine cu nici un fel de placere la gradinita si nu cred ca asta urmarim, nu?" - am fost zambitoare, diplomata, m-am facut mica-mititica... dar am si eu limitele mele! Nu vreau sa ramana acolo plangand. Ah, sigur ca se va adapta in final (copiii se "adapteaza" si la abuz!), sigur ca dupa un timp nu va mai plange, dar in sufletul lui va avea loc definitiv o ruptura, ori eu vreau s-o evit cu orice pret!

In clipa cand am iesit pe usa, David spune: "Acum mergem la Mumu. MUMU MA IUBESTE SI RADE MULT CU MINE!!" Deci copilul a explicat intr-o secunda totul.

P.S. In seara asta am avut si o discutie cu alta mamica (nemtoaica) pe FB. Cica "da, e normal sa planga la inceput" - dar de cand am inceput sa acceptam chestia asta ca pe ceva normal? Ei, uite ca pentru mine nu este deloc normal sa-mi abandonez copilul plangand!! Apoi mi-a sugerat sa schimbam eventual grupa/gradinita. Nu avem cum, pana si aici a fost cu lista de asteptare, in alta parte nu avem nici o sansa... iar ca sa fac "scandal" este totusi prea devreme, nu am inca motive suficiente dupa criteriile lor... Mai astept, mai adun impresii, iar daca se agraveaza lucrurile ma duc la directoare, sa-mi clampaneasca in urechi cu proteza aia sinistra dupa ce ii prezint plangerea mea...

13 comentarii:

  1. Of, mi se rupe inima.. Cred ca educatoarele sunt doar niste paznici pe acolo, in rest, fiecare sa se joace si sa nu le deranjeze prea tare..
    Eu as schimba gradinita.. sau grupa.. In fond, ce atata se bate moneda pe socializare? la 3 ani nu cred ca asta e ceva atat de important ca sa treaca prin clipele astea de groaza... Copiii mei au fost dispusi sa plece de langa mine pe la 4 ani, atunci am observat ca sunt ok cu gradinita si alte persoane mature..
    Succes Daviducului.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu apreciez mult socializarea la copii, si sa invete sa se joace/lucreze in echipa; pt ca am vazut ce evolutie minunata a avut Mara invatand de la ceilalti copii, cum interactioneaza, cum invata sa imparta, cum se poarta cu ceilalti copii. Asa isi vor descoperi pasiuni, hobby-uri.
    Ca sa nu zic, de cate ori imi zicea mama NU FA AIAAA!!! m-a durut fix in c*r de ea, pe mine mult mai mult m-a educat experienta colegilor si prietenilor. Omul este un animal social, in societate si colectivitate da cel mai mult si invata cel mai mult.
    Avand suficienta lume in jur, si suficiente cazuri, am vazut si reversul medaliei: copil cu super situatie financiara, super protejat, s-a purtat ca un animal cu fiica mea - pt ca nu s-a mai jucat pana la 3 ani cu prea multi copii... plus, a 2a zi de gradinita, s-a imbolnavit direct cu internare in spital pt 10 zile.

    Plus, eu ma gandesc la mine: mie mi-ar place sa stau numai cu babette pensionare? Nu - eu ma simt bine cu cele de varsta mea, si mintea mea.

    Whatever. Asta e cazul meu si a fetitei mele. Fiecare copil este unic.

    Da, si fiica mea a plans - ca vrea sa stea si mami. Dar cand sa o iau de la gradi, nu puteam sa o mai iau - plangea ca voia sa ramana acolo. Si-a facut repede prietene, si acum bombane dupa ele.... SI eu am ramas cu impresia ca emotivitatea mea mai rau i-a facut - i-am transmis neincrederea mea, nesiguranta, indoiala ca nu e cea mai buna decizie etc.
    Cand sambata dim. la 7 ne-a trezit ca ea vrea la copii, si si-a luat haine, ghete, si plangea la usa - atunci am stiut ca am ales bine.

    Si mai e un lucru. Eu aveam nevoie de intorsul la munca. Pt psihicul meu, pt ego-ul meu, pt bani. Si da, s-a vazut in mine schimbarea in bine! Nu mai aveam rabdare sa stau acasa, sa bomban, ma simteam frustrata si ingradita. Dar daca nu era gradinita aia, eu aveam de ales pt fetita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Felicia,
    nu vreau sa par rea, dar mi se pare ca ai o atitudine lipsita de toleranta pentru ceilalti, ceea ce vine din lipsa de toleranta pentru propria persoana. Nu hainele fac omul, poate saraca directoare ar vrea sa aiba o proteza care sa nu faca galagie...Si nu esti inca pregatita sa-l lasi pe David , spaimele tale i se transmit lui.
    Lina

    RăspundețiȘtergere
  4. 1. pe tine te rupe plansul lui
    2. si ca nu ai incredere in educatoare.
    La 1: Din pacate multi ani o sa mai isi exprime asa nemultumirea, prin plans pt lucrurile care nu sunt cum vrea el. Din pacate/fericire, va creste si va fi mai bine.
    Da, copilul va invata din asta. Si lucruri bune si lucruri rele.
    Tu vezi extramele: va fi in extaz sau va fi traumatizat. Exista si posibilitatea sa fie o simpla experienta de viata pt el, nu cea mai tare si nici cea mai amarata.
    Gandeste-te ca mare pare a copiilor/familiilor nu au alternativa asta. Asta nu inseamna ca sunt mai putin iubiti - reusesc sa gaseasca o solutie pt copil in care sa fie ingrijit si supravegheat. Empatie insa de la unele educatoare... mai greu. Eu la prima gradinita am cautat asta - in disperare, mi se parea ca Mara are mare nevoie de asa ceva, ca este cel mai important lucru etc etc etc. Si am avut o educatoare minunata, pe la 40-50 ani, care avea permanent mangaieri pt ea si statea uneori Mara numai dupa ea (aveam web-cam). Si asta a fost fix 3 zile. Dupa care fugea de ea :D si o vedeam cu capul sub masa cu alti 2 copii, si doar picioarele afara :D

    Faptul ca nu te poti desprinde cand copilul plange, se poate intoarce si impotriva ta/si a copilului. Exista momente in viata cand tu vei disparea din viata lui, pt cateva minute, sau ore, sau zile. Ce trebuie lucrat este sa il convingi ca tu mereu te vei intoarce. Si ideea de 3 ore juma la gradinita este bun, zic eu.
    Cand miorlaie dimineata dupa mine, tot timpul ii repet: mami merge la munca si apoi se intoarce pt tine -de cateva ori. Azi de ex. s-a trezit si a zis ca gradinita e inchisa. I-am explicat: azi nu e inchisa, merge mami la munca, si apoi vine inapoi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Din prima ta descriere e clar ca locul nu e ideal pentru David. Din proprie experienta: cand simti in sufletul tau ca nu-i e bine copilului intru-n loc sa sti ca asa este.

    Nu-ti plac doamnele? Nu sunt bune, crede-ma. Nu esti tu fitoasa.

    Nu mai poti sa dormi noaptea de grija copilului ca ce-o fi la gradi? Ai dreptate sa-ti faci griji; locul nu e bun pentru copilul tau.

    Am fost in situatia ta si am pus logica pe primul plan si am mutat copilul dupa cateva luni, CAND AM AVUT MOTIVE CLARE, dar in aceste cateva luni daunele asupra psihicului copilului au fost foarte mari. Daca-mi ascultam instinctul il mutam de prima data, oricat de absurd parea pentru sotul meu care zicea ca sunt eu supra-protectoare si closca.

    Sau nu-l mai dadeam la nicio gradinita, ca mare smecherie cu gradinitele asea nu e. Eu dupa ce l-am mutat de la cea mai de fite gradinita unde ni se promitea marea cu sarea am cazut din lac in put; a doua s-a dovedit si mai rea decat prima!!!! La a treia a fost binisor, nici pe departe bine. Abia acum povesteste Vlad cate ceva...

    Socializarea de la gradinite e vax-albina si pana la urma de cate ori a fost sa invete ceva mai dificil copilul tot de la mine a invatat si inca invata si in ziua de azi, cand are 10 ani. Nu cred ca se va ocupa un om strain de copilul tau asa cum sti sa o faci tu, asa ca mai bine fa HomeSchooling cat poti si gata. Il dai la scoala direct, te chnui ceva mai mul in clasa I-a si gata.

    Exceptad situatia in care nu da norocul peste tine sa gasesti gradinita de vis. (ceea ce mi-e greu sa cred ca e pe toate drumurile la plicticosii aia de germani - sa nu ma judeci prea aspru de ce-am spus la sfarsit, dar vin dintr-o destul de lunga calatorie de afaceri in Germania si sunt ceva mai mult decat sictirita de stilul lor de copii tampiti; starea asta o sa-mi treaca, ca de obicei, intr-o saptamana doua si voi incepe sa le vad iar si partile bune... dar acum nu pot).

    RăspundețiȘtergere
  6. Alice, cred ca exagerezi.
    Gradinita/colectivitatea de cateva ori pe zi - e necesara copiiilor. Pt ca in viata venim in contact zi de zi cu alti semeni - iar reactia la conflicte (care apar zilnic, pernament in viata, unele pozitive, alteori negative), deci reactia asta trebuie sa fie instinctuala. Crezi ca asta apare daca il dai direct la scoala? Crezi ca la 7-8 ani, cand 2 copii se vor impinge din greseala pe scari unul pe celalalt, al tau va avea timp suficient sa se retraga, sa mediteze si sa psihanalizeze pe tema asta? . Ba mai mult, atunci va fi si mai grav, pt ca ceilalti vor fi absolut impasibili, pt ca deja au mai cazut din greseala in valmaseala, s-au mai ciondanit pt ca celalalt i-a luat pixul sau ca din greseala, a vazut ca celalalt are un pix identic si i s-a parut ca i-a lui desi nu a apucat sa caute si acasa etc; sau ceilalti vor avea deja prieteni, relatii, 'antrenament', excursii facute doar cu alti copii, momente petrecute doar cu altii; iar copilul se va simti si mai izolat, se va simti diferit, anormal.
    Sau uite inca o situatie: copiii se mai scapa pe ei. Punct. La Mara este un accident pe saptamana. Noi ii repetam: este doar un accident, si o schimbam. Mie mi s-a intamplat si la varsta scoalara, dar pt ca nu era prima data, am venit acasa, m-am schimbat, si da-i mai departe. Dar un copil care e obisnuit sa fie numai cu mama, va sti cum sa reactioneze in momentul ala?

    De aceea zic ca trebuie gasit gradinita potrivita.

    In Germanica voastra nu sunt gradinite private? Ma gandesc ca acolo este mai mult personal si pot avea activitati mai diverse si posibilitatea sa aleaga din cercuri. Sau cursuri speciale, periodice; de ex. verisoara noastra mergea de 3 ori pe sapt. la un grup organizat, cate 2-3 ore.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cleo, mama, daca nici la tine nu gasesc intelegere, ce pretentii sa am de la educatoarele alea care sunt (bine a spus Adriana) doar niste paznici si nu vor sa fie deranjate prea tare :-(((

    RăspundețiȘtergere
  8. Feli, stai putin. Nu e vorba de neintelegere a situatiei. Tine cont ca Mara a inceput colectivitatea de la 1 an si 5 luni - si atunci eram si eu dramatica si cu larcimi pe tema: "cine o va alina?". Si eu caut acelasi lucru la copil: sa fie in prezenta unei persoane cu care sa poata comunica.
    De aceea zic sa cauti gradinita potrivita. Nu deznadajdui, vei cauta mult timp pana vei fi multumita de gradinita. Inca o data te intreb de gradinite private - unde exista personal in plus, care motivat si financiar dar si de faptul ca nu sunt suprasolicitate, au timp si rabdarea si initiativa apropierii de nevoile fiecarui copil.
    Varianta propusa de Alice, cu homeschooling sau abandonarea gradinitei nu consider ca se potriveste unui copil care traieste si se formeaza intr-un oras.

    Eu mai vad alta problema. De fapt, eu traiesc cu alta frica in suflet: ca pot sa mor intr-o noapte. Pot sa mor si in noaptea asta (asta era frica in Bucuresti,cand aveam crizele de astm si ma sufocam noaptea), dar chiar si peste 10 ani sau 50 ani, tot mor. Ei, copilul trebuie sa fie pregatit pt asta. Ca pana in momentul ala, voi fi permanent langa el, dar ca viata continua si e minunata si feermecatoare si dincolo de mine, si ca majoritatea oamenilor din jur sunt minunati - trebuie doar sa vezi partea buna din ei.
    Copilul trebuie ajutat sa inteleaga ca in orice lucru rau este si o parte buna. Depinde de el cum vede asta. Din pacate, cand esti pe fundul borcanului, e f. greu sa vezi si singura. Asa ca, tine-te cu dintii si cauta o alta gradinita. Nu abandona cautarea.

    Ba mai mult, spuneai la un moment dat ca ai remarcat o usoara apropiere de la David pt o anumita educatoare. Daca este asa ceva, ar trebui sa o incurajezi. Lasa psihanaliza defectelor - eu cred ca si din cel mai trist om poti descoperi o latura umana, si sa o incurajezi sa infloreasca.

    Nimeni nu va reactiona ca o mama. PUNCT. Nicio educatoare. Si da, functia lor este de paznic. Putina lume e cu vocatie si isi depaseste functia si fisa postului.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu am schimbat gradinita. A cazut copilul din lac in putz. Apoi iar am schimbat-o... Un putz ceva mai putin adanc, dar tot putz. Pot sa scriu o carte despre aventurile noastre la gradinite.

    Eu cred ca MAJORITTEA gradinitelor sunt niste stabilimente de cea mai proasta calitate, unde la inceput vine o tipa draguta (femeie de afaceri bine intentionata) care-ti prezinta o baza materiala de te ia ameteala), apoi vine o educatoare numai lapte si miere (dar necalificata in spiritul valorilor moderne de educatie), dupa care, odata tu plecata incep sa-si dea in petic la greu. Daca ai copilul "ideal" (ca sunt mereu la gradinita 4-5 pusti de-astia) te-ai scos. Dar daca copilul tau are gusturi mai deosebite si un simt al libertatii personale peste medie vor avea grija sa "lucreze" cu el pentru "indreptarea" situatiei chiar daca tie iti spun in fata ca practica educatia prin libertate, ca nu-l forteaza cu mancarea, sau somnul, ca nu pedepsesc, etc. Cei mai multi adulti nu se uita la copii. Nici in parc, la joaca, nici la gradinita, nici in scoli. Adica se uita, DAR NU II VAD. Iar asta este ceva destul de general valabil in lumea lui 2011. Din pacate...

    In clasa I-a vezi cum copiii sunt tot cum sunt ei: cei timizi stau lipiti de pereti, "party animals" socializeaza la greu, smecherasii duc tratative si fac aliante, etc. Gradinita si socilaizarea timpurie nu schimba natura unui copil. Dar o gradinita prost aleasa o schimba: in sensul ca-l poate face nesigur in legatura cu ceea ce este, doreste, reprezinta pe lumea asta. Nu ca scoala n-o sa aiba grija sa faca acelasi lucru. Dar macar copilul de peste 6 ani vorbeste cu tine. Poti sa contracarezi, sa te implici, etc. Copilul de 4 ani poate sa creada ca pedeapsa cu statul singur intr-o camera pe scaunlel pentru ca a cautat concentrat furnici in curte si nu si-a dat seama ca ceilalti copii si doamnele sunt de o jumatate de ora in clasa este o pedeapsa normala si meritata... Lui nu-i trece prin cap ca e obligatia doamnelor sa adune toti copiii si sa nu uite unul prin curte. Ba mai mult, sa vina copilul singur, speriat in clasa si ele sa-l pedepseasca tot pe el. Iar aceasta poveste eu am aflat-o cand era deja la scoala si mi-a spus-o ca pe o amintire urata din anii de gradinita.

    RăspundețiȘtergere
  10. Alice, mi se scoala parul in cap!!!! Cred ca noi doua suntem cam printre ultimele idealiste pe planeta asta :-(((
    Da, mai frate, eu nu vreau sa ma resemnez si sa le las pe ele sa-l "educe" ca sa ajunga o leguma care nu pune probleme adultilor (insusi termenul "educatoare" mi se pare sinistru! si in germana suna si mai sinistru: Erzieherin - suna a lagar de concentrare, pe cuvant!!)...
    Sa fie clar: nu vreau nici scandal, nici razboi cu duamnele de acolo, mi-e clar ca ele se afla la pupitrul de comanda si la o adica David va avea de suferit, DAR ceva-ceva tot trebuie sa fac pentru a-i fi bine copilului...
    Norocul meu este ca David e un copil comunicativ si extrovertit, adica spune clar cand ceva nu-i convine sau plange si o cere pe mama. Pe asta ma bazez. Doamne-ajuta!!

    RăspundețiȘtergere
  11. iti zic eu ce poti face, sa nu le critici lor metoda, ci sa vb strict despre copilul tau. Intotdeauna intr-o discutie cu profesorii, discuti copilul si nu profesorul.Cauti solutii cum sa ii fie bine copilului, nu inveti profu sa predea. Alfel, ei imediat se infoaie si gata dialogu si rezolvarea problemelor, asta e din experienta mea.
    Eu zic totusi sa cautati mai multe gradi si chiar daca au liber tarziu de tot, tot e ceva.Iar eu una, consider ca inainte de 4 ani, mersul la gradi e total inutil. ASta e opinia mea ferma si nu mi-=o schimba nimeni. Si de la varsta asta, e doar asa, pt joaca si integrare in grup. Feiemea nu stia mai nimic de la gradi cand a intrat la scoala, pt ca nu a fost prea mult:-)), ci de acasa.

    RăspundețiȘtergere
  12. degetica ti-a explicat bine. Judecandu-le, si spunand asta, le arati indoiala ta in capacitatile si locul si rolul lor.
    Feli, te pierzi in analiza si psihanaliza educatoarelor, in corectarea lor si educarea lor ajungand sa cumulezi ura si tensiune. Iti pierzi energia in directia gresita.
    Schimbarea e in tine, de aceea zic in continuare: cauta alta gradinita. Pt fiecare om este un loc in lumea asta.
    La fel cum consider ca ai pierdut timp explicand educatoarei ca ai copil nevaccinat la tetanos- iar reactia ei de om confuz arata ca nu e prima data pusa in situatia asta: de a nu avea control si niciun reper, niciun protocol stabil de aplicat (cand a intrebat de antitetanos, si a ramas confuza ca ce face de cade si se juleste, raspunsul simplu era: spalati cu apa - in ultimii 5 ani nu au mai fost cazuri de boli tetanos). Dar tu mai rau ai zdruncinat-o. Tu nu trebuie sa le dai explicatii. Nici sfaturi. Nu asta e rolul tau. Tu le prezinti parametrii copilului, si gata - ei trebuie sa se supuna: "fiecare copil e unic, copilul David se linisteste cu o mangaiere; copilul David ii plac activitatile de grup; copilul David adora discutiile cu oamenii mari".


    Aici tocmai am descoperit o gradi Montesorri in apropiere - vom mai studia asta. Problema la noi este ca trebuie una cat mai aproape, e destul de greu sa merg cu copilul in brate 1-2km dus/ intors zilnic. Plus, banii.


    Alice, experienta ta e crunt de trista - aceea este o educatoare incompetenta - mi se pare grav sa pierzi un copil, fie si pt jumatate de ora. Practic, e o greseala profesionala de prin rang, care pt mine este un motiv de concediat educatoarea. Cu atat mai mult, este inumana, sa te razbuni pt neglijenta tocmai pe 'obiectul muncii' mi se pare crunt.

    RăspundețiȘtergere