Am avut parte de o toamna de aur, un noiembrie atat de cald si insorit, incat obisnuita mea depresie de toamna (aia accentuata, nu aia normala, de-o car cu mine de 3 ani incoace!) nu a avut inca sansa de a se manifesta. Poate scap mai usor anul asta.

De ziua mea ma voi rasfata astfel: pe 18 ma duc la coafor sa-mi aranjez suvitele, iar pe 19 ma duc la o sedinta prelungita de terapie. Nu exista alt cadou mai bun pe care mi l-as putea face.

De cand fac 4 drumuri pe zi pana la gradinita lui David (cam o ora in ritm vioi), am slabit aproape 2 kilograme fara a face altceva special. Ma simt mai usoara, mai in forma, am constatat chiar ca am mai putina pofta de dulciuri... Doamne-ajuta sa o pot tine tot asa si poate la primavara imi revin si eu la un numar de kilograme mai prezentabil...

Duminica trecuta am chemat babysittera sa iasa la parculet cu David ca sa avem si noi 2 ore de intimitate. Dupa pregatiri intense cu geluri de dus si spume de ras parfumate (:-)), ne-am regasit la orizontala si la prima imbratisare pe mine m-a umflat plansul, asa ca am plans in bratele lui Bogdan pana mi s-au umflat ochii si m-a luat ameteala si am celebrat o altfel de intimitate decat cea planificata... o intimitate mult mai valoroasa...

Incerc sa ma regasesc si sa ma recompun.