vineri, 2 noiembrie 2012

Alte dedesubturi in cazul Bereanda

Sursa: Germina
 
"Selectiuni dintr-o scrisoare care ar fi trebuit sa devina publica. Este scrisa cand Mihai a terminat clasa I:  

Doamnei nu-i plac paraciosiiMihai este un copil mai emotiv. A avut o perioada destul de lunga cand imi spunea ca nu vrea la scoala ca lui nu-i plac pauzele. In pauze copiii alergau, se impingeau, se bateau, isi aruncau unii altora lucrurile pe jos si radeau de cei pe care ii chinuiau. Mihai nu se regasea in joaca lor, iar acasa noi il educam ca nu are voie sa se comporte asa... Asa ca s-a retras si ura pauzele. Nu mai iesea in curtea scolii in recreatii pentru ca in jocul lor veneau si copii mai mari care ii loveau, iar paznicii ii certau tot pe ei. Iar intr-o zi un copil mai mare a trecut pe langa el si l-a dat cu capul de peretii scolii. Intentionat. Din acea zi Mihai a ramas in pauze in clasa. Decizia a fost a lui.  

Mihai a fost la gradinita. A fost invatat ca orice problema ar avea nu are voie sa si-o rezolve singur, trebuie s-o spuna doamnei. Acasa la fel, cu fratele mai mic, nu are voie sa-si faca singur dreptate, trebuie sa ceara “judecata” adultului care e cu el. La scoala doamna spune ca nu-i plac paraciosii. Si nu-i asculta niciodata. Cel putin nu pe Mihai, care de cate ori mi-a povestit acasa ca a avut o problema la scoala, la intrebarea: si doamna ce-a zis? a raspuns invariabil: doamna nu m-a ascultat, m-a trimis in banca. Problemele pe care il intrebam daca i le-a spus erau: - il impinsese un coleg pe scari si a venit cu mana julita - un coleg i-a lovit pe toti, si fete si baieti, si mi-a aratat vanataia - cand si-a uitat la scoala hanoracul - un coleg l-a lovit din spate in ficat - are un coleg care ii lovea in cap cu putere cu diverse obiecte (sticle, penare) M-am dus de 3 ori la scoala si am vorbit prieteneste cu trei colegi care il necajeau (adica il loveau in mod sistematic). Am uitat sa precizez. Mihai de 2 ani face karate. Si este campion national la karate. Din prima zi la sala li s-a spus ca daca se afla ca folosesc in afara salii ce invata acolo, adica daca se bat, nu mai sunt primiti la sala. Mi s-a parut foarte buna ideea si am insistat si eu acasa ca nu are voie sa loveasca pe nimeni. Rezultatul? La scoala cand cineva il lovea el spunea ca-l spune doamnei. Nu riposta. Asa ca a fost luat de fraier. Sa revin. Am fost la scoala, am vorbit de fiecare data cu copilul care il necajea. Cu folos se pare, deoarece niciunul dintre acei colegi nu l-a mai deranjat, din contra au devenit prieteni. In ziua cand Mihai a fost lovit in ficat, el l-a amenintat ca il spune doamnei. Colegul lui s-a dus la alt coleg si l-a lovit si pe acela. Doar ca acel copil a protestat. S-au incaierat si finalul a fost ca cel agresat a avut buza sparta. Colegii l-au dus la infirmerie iar doamna cand s-a intors la ore i-a luat pe cei 2 batausi si i-a dus la directoare si la secretariat sa-i faca de ras si sa ii ameninte cu amenda, scaderea notei la purtare si exmatricularea. Cand s-a intors in clasa Mihai a ridicat mana sa-l “parasca” pe colegul care initial il lovise pe el. Doamna se pare ca nu l-a vazut. Mihai zice ca n-a vrut sa-l asculte. Problema mea este: daca Mihai nu era asa potolit si se lua la bataie cu colegul, doamna l-ar fi ascultat? Nu cred, atata timp cat pedepsiti au fost amandoi batausii. Atunci cum sa-mi educ eu copilul… Sa-l las sa nu protesteze cand e lovit si sa-mi spuna mie seara cand ajung acasa ca cineva il loveste? Ca doamnei nu-i plac paraciosii… De data asta m-am dus la scoala si i-am spus doamnei ca as dori ca fiul meu cand pateste ceva la scoala sa aiba cui sa spuna. Eu nu-l mai pot ajuta cu nimic seara cand aflu. Plus ca nu-mi convine ca cineva sa-l ia drept sac de box, asa ca de acum ii dau voie sa riposteze si el. Doamna a fost foarte suparata pe mine. In primul rand ca nu mi-am ales momentul oportun sa-i vorbesc, in dimineata aceea pleca cu copiii in excursie si ar fi vrut sa fie linistita (era ziua urmatoare dupa incaierare). Apoi a deranjat-o ca ii reprosez ca nu stie ce se intampla in clasa cand, intrebat fiind, Mihai a zis ca nu i-a spus nimic. Intradevar, nu i-a spus, tocmai asta era si problema pe care i-o expuneam invatatoareai, ca copilul nu a putut spune ca nu a fost luat in seama. Ea a zis ca nu l-a vazut cand a ridicat mana. Ok. Dar niciodata cand a avut o problema nu l-a vazut? Mihai imi povesteste ca atunci cand se duce la doamna s-o intrebe ceva sau sa-i spuna ceva (de multe ori ii ziceam eu s-o intrebe pe doamna ceva legat strict de scoala, in ideea ca ea e suverana acolo) il trimitea in banca inapoi. Inr-o zi , cand s-a dus cu un bilet de la mine care-I motiva pentru a doua zi (urma sa faca vizita medicala pentru Campionatul National de Ashihara Karate), doamna l-a impins. Se pare ca vorbea cu alt copil si a deranjat-o ca Mihai statea langa ea asteptand sa-l bage in seama. Nu pot exprima cat m-a deranjat gestul asta. In conditiile in care stiu ca Mihai nu vorbeste peste nimeni cand acesta este intr-o discutie. Doar ca il rugasem eu insistent sa nu uite sa-i dea doamnei biletul. Pana la urma a pus pe ascuns biletul pe catedra in urmatoarea pauza si doamna l-a gasit si l-a citit. Ce-a spus? Nimic. A doua zi a fost ziua cand a impartit rolurile la serbare… Mihai nu a primit atunci nici un rol, pe motiv ca nu era la scoala. Am fost intrebata de ce il cred pe copil si nu o cred pe ea. Pe Mihai il cunosc. Este printre putinii copii din clasa care povesteste acasa ce se intampla la scoala. Am verificat personal asta intreband in diverse ocazii copii si parinti despre teme, concursuri si alte probleme de-ale scolii. Poate ca discutia purtata seara, cand s-au intors din excursie n-ar fi avut loc daca dansa nu mi-ar fi reprosat ca am acuzat-o pe nedrept si ca daca ma pun cu sistemul de invatamant o sa imi para rau. Si daca nu m-ar fi tratat ca pe-o pustoica ce nu merita ascultata ca nu stie ce zice…  

Si ca veni vorba de concursuri…Poate problema cu care trebuia sa incep aceasta poveste. Mihai a avut in clasa intai 2 concursuri Smart. La matematica, romana si engleza. In primul semestru, dupa 2 luni de scoala, cand nu stiau sa citeasca sau sa scrie, sincer, nu le-am vazut rostul. Dar cine sunt eu sa comentez procesul educational modern. Aaa, sa nu uit. Concursurile acestea se platesc. Dar nu asta este problema. Problema este ca doamna le-a dictat raspunsurile. Erau grila si le-a spus ce sa incercuiasca. Ce interes avea copilul meu sa-mi povesteasca asta acasa? Concursul in sine era haios, am avut acasa brosurile si mi-au placut. PROBLEMA era ca doamna, nu ca i-a ajutat, le-a dictat raspunsurile. Adica i-a invatat din timp ca un concurs insemna sa copiezi rezultatele. Sau nu am inteles eu bine?! M-am intrebat multa vreme ce interes ar avea doamna sa faca asta. Raspunsul meu a fost ca vrea sa iasa fruntasa. Stiti cati parinti au aflat asta? Sau mai bine sa va zic cati parinti au stiut cand s-au tinut concursurile? Am intrebat si alti copii daca asa s-a intamplat. Nici unul nu mi-a spus ca Mihai. Dar toti au incercat sa schimbe subiectul. Asa ca am inceput sa ma indoiesc de Mihai. Care a inceput sa planga ca nu am incredere in el si ca el nu o sa-mi mai spuna nimic. Si abia atunci mi-a povestit ca intr-o zi doamna, suparata pe copii ca n-au adus o carte pe care le spusese s-o aiba la scoala in ziua aceea (mai putin 7 copii care o adusesera…) i-a scos afara pe hol si le-a spus raspicat ca daca ei mai povestesc acasa ca ea le dicteaza raspunsurile si ii mai fac ei probleme la scoala, ea o sa aiba grija sa le spuna parintilor toate prostiile pe care le-au facut ei la scoala. Mi-am intrebat copilul zambind neincrezatoare cum de stie el ce a spus doamna alora pe hol. Mi-a spus ca s-a auzit foarte bine si ca si copiii din clasa au zis ca ei nu spun nimic acasa pentru ca toti au facut prostioare si nu vor sa afle ai lor. Acum, ori fiu-meu are multa imaginatie, ori e ceva putred la scoala… Asadar, din spusele copilului doamna ii incuraja sa-si fure singuri caciula si ii ameninta sa nu spuna nimic acasa. Al doilea test Smart m-a facut sa ma duc la scoala. La testul de matematica Mihai avea mai mult de jumatate de raspunsuri gresite. La inceput l-am corectat, apoi i-am citit intrebarile si mi-a raspuns corect. Bun, atunci de ce aici ai incercuit alt raspuns? Pai aici asa ne-a spus doamna sa incercuim. Cum mai? Pai a spus ca sa incercuim unde e frunza rosie! L-am intrebat daca macar le-a citit intrebarile. Raspunsul a venit prompt si fara sa para ca-l afecteaza: NU. M-am enervat. M-am dus la scoala si am intrebat-o pe doamna, diplomat desi nu sunt cea mai diplomata persoana din lume: ce se intampla cu baiatul meu ca eu stiam ca se pricepe la matematica si la test mi-a gresit mai mult de jumatate. Sa mai insist eu acasa, sa fac cu el ceva anume? Sau s-a emotionat si de-aia a gresit? S-a schimbat la fata si mi-a zis ca nu stie, ca multi copii au facut perfect. Ca poate n-a fost atent. Apoi, in treacat asa, a zis ca ea nu i-a ajutat deloc (desi nu spusesem nimic de asta), ca la primul Smart le-a mai zis cate ceva, ca erau mai la inceput, dar acum nu… apoi a recunoscut ca la partea unde apareau 2 termeni le-a mai zis ca ei inca nu facusera la scoala. I-am spus ca sunt de acord sa le explice, in nici un caz sa le spuna raspunsurile, dar pe un ton cordial care lasa sa se-nteleaga ca o inteleg. Se pare ori ca a inteles, ori ca au mai fost si alti parinti care au sezizat, cert e ca la testul de romana copiilor le-a spus sa lase la dulap blosurile (era inaintea unei vacante de o saptamana). Mihai a venit acasa si mi-a spus razand: Mami, azi doamna chiar a sarit calul, ne-a adus testele gata rezolvate la romana. Hi hi hi, ce m-am m-ai distrat…  

Copiii sunt trasi la raspundere pentru cum se comporta parintii lor vizavi de doamna Exemplele sunt mai multe, se vor regasi in mai multe locuri in povestea mea. Vreau insa sa povestesc ceva care exemplifica foarte bine ce vreau sa spun: Intr-o seara Mihai imi spune ca doamna le-a spus azi sa recunoasca ce mama a fost la directoare si a vorbit-o pe ea de rau. Era o mama tunsa scurt. Si i-a sa recunoasca. Pentru ca nimeni n-a spus nimic (poate nici nu stiau…), le-a spus sa intrebe acasa si maine la scoala sa-i spuna copilul respective cine a fost. Mihai m-a intrebat un pic nesigur: mami, nu-i asa ca n-ai fost tu…? Nu, nu fusesem eu.  

Aerul conditionatIntr-o zi Mihai imi spune ca trebuie sa dau 60 de ron pentru aerul conditionat. La o sedinta s-a vorbit despre asta, dar nu s-a hotarat nimic, unii parinti erau de acord, altii nu. Clasa lui Mihai este o clasa calduroasa. Dar eu una nu sunt de acord cu aerul conditionat. Ei urmau sa se foloseasca de ei in din finalul lunii mai, deci cam 3 saptamani pana se termina anul scolar, si probabil in septembrie. Clasa mai mare care venea dupa-amiaza (deci cand probabil era mult mai cald decat de la 8 la 12…) nu a fost de acord, asa ca de cotizat cotizam doar noi, clasa 1. Am mers la scoala si am spus ca eu nu sunt de acord cu aerul conditionat, nu ca nu-s de acord la scoala, nu-s de acord cu el in general. Am motive intemeiate zic eu, in fine, as fi vrut o sedinta, nu sa fiu anuntata ca trebuie sa dau banii. Am intrebat si de ce clasa de dupa ei nu cotizeaza si mi s-a spus ca ei se muta. Mi-a dat numele parintelui care urma sa se ocupe de achizitia si montarea aerului conditionat, telefonul nu-l stia si nici copilul acestuia nu l-a stiut, asa ca mi-am lasat eu numarul de telefon. Mi s-a spus ca sunt singura care ma opun, ca restul au dat banii. Ca e foarte cald si ca parintii au hotarat. Taticul in cauza nu m-a sunat niciodata. Eu intre timp am dat banii, am primit si o lista cu numerele de telefon ale parintilor (din care lipsea numarul celui cu aerul) si am aflat si ca in dimineata aceea i-a spus lui Mihai ca daca nu-i convine sa se mute la alta scoala! Dragut, nu-i asa?  

Laptele si cornulLui Mihai nu-i plac. Dar fratele lui mai mic e inebunit dupa ele. Asa ca intr-o zi am observat ca Mihai nu le mai aduce. Mi-a spus ca nu vin in fiecare zi. Ca nu se mai duceau ei sa le ia ca la inceputul scolii. Si ca atunci cand vin doamna ii trimite in pauze afara iar cand vin in clasa ii trimite in banci. Si ca doamna apoi da pungile alea portarului. Iar m-am enervat... I-am spus ca de a 2-a zi sa le aduca acasa si daca doamna ii zice ceva sa-i spuna ca eu il cert ca e uituc si nu le aduce. Asa ca a doua zi mi-a zis mandru de el ca a luat laptele si cornul. Pe furis, cand doamna s-a intors cu spatele si a vorbit cu cineva. Si cum mami, ai luat numai pentru tine? Nu, am luat si colegei de banca, si prietenului meu… Am evitat sa mai contorizez zilele cand Mihai nu aducea laptele si cornul acasa…  

RevisteleSunt invatata de la gradinita sa gasesc cand vin acasa tot felul de reviste pe care mi se cer bani. N-am comentat niciodata, mai ales ca unele nu le gaseam la chioscuri si chiar imi placeau. Am returnat vreo 2 cu jocuri pe care le cumparasem eu déjà. Mi-au fost inapoiati banii fara nici o problema. La scoala m-am confruntat cu alta problema. Era o revista care urma cica sa le foloseasca la cunoasterea mediului si care dupa parerea mea era pentru copii mai mari. Aparea lunar si costa 4 lei. Deci nu mare branza. La un moment dat, dupa mai multe luni de scoala, l-am intrebat daca fac la scoala din ele. Raspunsul a fost: NU. Asa ca eu i-am zis ca nu mai cumpar revista. Mihai a zis atunci ca nu se poate, ca doamna ii cearta pe cei care nu aduc banii, chiar ca unui copil care lipsise cand venise revista, in dimineata cand a aparut la scoala i-a zis din usa ca trebuie s-o cumpere. Pana sa apuc eu sa ma supar mai tare, dupa vreo luna, revista n-a mai fost adusa acasa. Ori n-au mai editat-o aia, ori doamna a oprit-o. N-a mai contat, m-am bucurat.  

Banii pentru scoala La inceputul scolii doamna a zis ca vrea sa-i responsabilizeze pe copii. Astfel ei trebuiau sa fie atenti in clasa ce teme urmau sa primeasca pentru a 2-a zi, ce bani sa aduca la scoala, si orice altceva dorea doamna sa comunice prin ei parintilor. Astfel ca eu banii ii dadeam prin copil. El imi zicea o suma, eu o dadeam si stateam linistita ca am platit. Intr-o zi, Mihai imi cere a 2-a oara banii pentru un spectacol la opera. Noi dadusem banii de aproape o luna (inainte de o vacanta), de prima data cand a zis doamna. Acum mi-i cerea din nou. L-am intrebat iar daca i-a dat. Ii daduse. Eu stiam sigur ca-i trimisesem. Si uite asa ajung la scoala intr-o dimineata si o intreb pe doamna. Ii spun ca se pare ca e o neintelegere, ca noi am platit si ca probabil undeva e o greseala, dar ca nu-i nimic, i-am dat iar banii lui Mihai, numai ca as dori ca de acum inainte sa mi se confirme si mie ca banii de-i trimit eu prin copil sunt incasati de dansa. Imi arata o agenda plina cu hartii de la parinti pe care apareau nume si diferite sume, ca uite, ea le pastreaza ( ca parca nu putea tocmai hartia de la mine sa fie ratacita…). Imi zice ca nu trebuie sa mai platesc, aia e, ea nu i-a luat (de parca asta o acuzasem…). Eu insist ca nu asta am zis, ca sunt de acord sa dau banii, doar ca as vrea de aici incolo, plicul pe care il trimit sa mi-l inapoieze semnat ca a primit banii. Finalul? Mihai mi-a adus banii inapoi, iar plicurile trimise de mine de atunci nu s-au intors niciodata semnate. Eu am insistat la copil, el mi-a zis ca doamna l-a trimis in banca.

 Temele pentru acasaLa prima sedinta ni s-a spus ca temele din timpul saptamanii urmau sa ii fie aduse vineri la scoala, ea sa le ia in w-end si sa ni le inapoieze luni corectate. De asemenea ni s-a spus ca nu pune note pe teme, lucru care mi s-a parut corect. Dansa urma sa ne dea acasa joi caietele de la clasa sa vedem ce s-a lucrat, si noi sa le inapoiem vineri. Temele copiilor n-au fost niciodata verificate. Desi copiii lucrau acasa si pana seara tarziu. Eu una cred ca era cinstit pentru munca lor sa vada ca macar conta. E destul de greu la varsta asta sa constientizezi ca le faci pentru tine.  

Copiilor li se lasa impresia ca ei hotarascAsa ca ei vin acasa si zic ca ei, copiii vor aer conditionat. Ca ei, copiii vor in tabara. Unde si cat costa, si-n ce perioada, n-au stiut cateva saptamani… Doar ca noi trebuia sa zicem da."

2 comentarii:

  1. De ce suntem asa de nemultumiti de sistemele societatii noastre ? Pentru ca : in orice sistem social indivizii se repartizeaza astfel : maximum 10% foarte bine pregatiti si de o buna calitate umana se duc dupa vocatie, restul de 90% in functie de calitatile lor umane si profesionale (deseori acestea sunt interdependente) se distribuie descrescator dupa remuneratie pe diferitele zone profesionale ale societatii respective. Asta inseamna ca veti avea oameni foarte capabili de a fi dascali care vor profesa o alta meserie mai bine platita. Si din nefericire inseamna deasemenea ca toti cei care au ramas fara o munca bine platita se vor face invatatori si profesori doar pentru ca acolo a mai ramas loc. Pe urmatorul principiu : taximetristii nu sunt taximetristi pentru ca sunt cei mai buni soferi. Cei mai buni soferi sunt piloti de formula 1. Iar dvs. care sunteti soferi foarte buni aveti alta meserie decat aceea de taximetrist. Ca un revers al medaliei veti avea probabil doctori sau judecatori care nu au vocatie pentru a salva vieti de oameni sau a face dreptate dar care au ajuns in sistem pentru ca se plateste mai bine. Acum ca aveti aceasta imagine veti avea si raspunsul la intrebari atunci cand va veti intreba de ce unii dascali sunt de o asa de joasa calitate umana. Pentru ca ei sunt singura calitate umana disponibila pentru sistemul de invatamant. Iar acest aspect este cunoscut de catre conducatorii lumii noastre. Avem o imagine si mai buna daca adaugam la acesta (era pe aici pe undeva pe acest blog un material foarte interesant in acest sens) si faptul ca intregul sistem este creat pentru a construi adulti supusi. Nu creativi nu liberi nu antreprenori nu fericiti nu nimic. Supusi si atat. Si acum ca statul in sensul lui original e pe duca, cine stie oare cine o sa-i ia locul. Deci daca aveti norocul sa nimeriti peste un dascal de vocatie cadeti in genunchi si multumiti cerului ! Ceilalti ... sunteti singuri pe sabia voastra direct interesati de bunul mers al vietii copilului vostru pentru ca aveti 90% sanse sa va intalniti cat de curand cu bereanda vietii copilului vostru !

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru interventie! Makes sense! Facem surfing pe sabia aia pana la moarte :-)

    RăspundețiȘtergere