joi, 24 ianuarie 2013

No more margaritas ante porcos

Inainte de toate, un anunt: de acum incolo nu voi mai bate la usi inchise. In ultima vreme am avut cateva experiente neplacute, dialogand cu persoane complet incremenite in proiect, experiente care mi-au transmis o energie negativa apasatoare si pe care cu greu am putut s-o elimin, cateva experiente care pot fi descrise cel mai bine cu un citat din biblie pe care l-am descoperit pe blogul Cristelei: "Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi."  

Nu v-am povestit niciodata cum am luat eu de fapt decizia de a nu-l vaccina pe David, dar am sa va povestesc acum, fiindca mi s-au relatat intamplari asemanatoare si deja recunosc un pattern :-)

Cand am vazut eu adevarul? S-a intamplat prin 2007, cand inca nu eram insarcinata. M-am intalnit cu o prietena, Elena, cu care nu mai avusesem contact de vreo cativa ani. Aducandu-mi aminte, nu ma pot impiedica sa gandesc ca destinul (sau ingerul meu pazitor) lucreaza in moduri minunate. Desi relatiile cu Elena se racisera prin 2004 abrupt si intr-un mod nu tocmai placut, cand ne-am vazut in statia de S-Bahn din Frankfurt ne-am imbratisat firesc, de parca niciodata nu se petrecuse nimic negativ intre noi. Nu mi s-a mai intamplat cu nimeni chestia asta.

Eu stiam de la o prietena comuna ca Elena trecuse cu ceva timp in urma printr-o mare cumpana existentiala cand fusese diagnosticata cu cancer la san, stiam ca trecuse si printr-o chimioterapie si prin radiatii in tot timpul cat nu avusesem contact cu ea. Dupa ce ne-am imbratisat, am intrebat-o cum se simte si am vorbit putin despre medicina, despre sanatate, nu-mi mai aduc aminte exact decat ca mi-a spus ca si-a schimbat toata viata dupa ce a avut niste revelatii. Toata conversatia a durat maximum 15 minute. Cert este ca i-am dat numarul meu nou de mobil si la 5 minute dupa ce ne despartisem am primit un SMS de la ea, in care imi dadea un link catre klein-klein-verlag.

Ei bine, ACEST SINGUR LINK MI-A SCHIMBAT VIATA! Acolo am descoperit informatiile despre vaccinare care m-au dus la marea revelatie! Ceea ce este insa remarcabil este ca am avut nevoie doar de cateva zile si cateva materiale pentru a vedea intreg adevarul despre fraudele medicinei alopate. Nu a fost nevoie sa citesc mult, caci mi-au mers direct la suflet si la instinct informatiile citite; a fost ca si cum as fi stiut dinainte ca este ceva acolo, dar nu constientizasem (la fel mi se intamplase si cand am descoperit-o pe Alice Miller!). Trairile pe care le-am avut atunci mi-au aratat drumul. Decizia a venit atat de simplu, de la sine, ca si cum s-ar fi ridicat ceata si totul a fost dintr-o data iluminat. 

Toate informatiile pe care le-am adunat si compilat ulterior au servit unui singur scop: acela de a-i convinge si pe alti parinti de inutilitatea si riscurile vaccinarii. De la postari pe blog pana la conflicte deschise pe forumul despre copii, toate eforturile mele de a aduna si oferi informatii au servit scopului de a le arata si altora adevarul pe care eu deja il constientizasem. 

Ei bine, dupa experientele recente am mai invatat o lectie importanta: cine vrea si este capabil sa vada adevarul, il va vedea aproape imediat, mai bine zis il va SIMTI aproape imediat si cu mare usurinta, fiind ceva ce face imediat click in armonie cu propriul discernamant, e un mecanism care se suprapune perfect pe propria judecata, este ceva ce imediat capata sens si se incadreaza perfect in logica interioara a unei persoane, fara absolut nici un efort. Cum spunea chiar azi o mamica pe Facebook, "Cand ti se deschid ochii si VEZI, nimic nu ti se mai pare la fel" :-) Cred ca multi/multe dintre voi stiu exact despre ce vorbesc si chiar mi-ar place sa-mi lasati un comentariu descriindu-mi cand si cum ati avut voi marea revelatie :-)

In schimb, cine nu doreste si nu este capabil sa vada adevarul, nu-l va vedea nici daca propriul copil ar face autism sau cancer imediat dupa vaccinare sau daca ar veni toti producatorii din big pharma si ar da declaratii oficiale cum ca vaccinurile sunt potential cancerigene si vatameaza grav sanatatea.

Se pare ca efectiv am avut nevoie de aceasta experienta, astfel am capatat un criteriu extraordinar de important pentru a selecta persoanele cu care sa mai intru in discutie pe viitor pe aceasta tema controversata. Am intalnit multe persoane cu care am fost din prima clipa pe aceeasi lungime de unda, fara efort, fara munca de convingere. Acestia sunt oamenii cu care voi alege sa comunic in continuare. Pe restul - daca solicita ei informatii - am sa-i indrum spre blogul meu, unde consider ca deja am strans si am publicat suficiente informatii cu ajutorul carora orice om inteligent isi poate forma propria parere.

In rest, finito cu misionarismul pagubos, finito cu polemicile inflacarate care imi consuma energie, am sa aplic cu sfintenie citatul de la inceput (margaritas ante porcos), iar voua - celor care inca aveti nevoie de "dovezi irefutabile" ca sa credeti ceea ce este atat de evident - va spun de acum incolo doar atat: mergeti in pace acolo unde va duce propria voastra gandire, dar nu uitati niciodata ca nu numai voi, ci mai ales copiii vostri vor plati pretul deciziei gresite!

24 de comentarii:

  1. Da, si eu am hotarit de mult asta, ca nu-mi mai risipesc energia incercind sa le schimb altora opiniilor. Dar nu stiu cum se face,ca de cind mi-am schimbat felul de a vedea lucrurile(si e ca si cum as fi pasit intr-o lume complet diferita), am intilnit multe persoane care gindesc ca mine.
    Zilele astea imi spunea o prietena trecuta prin cancer si chimio ca isi face regulat radiografii la plamini, cind am intrebat-o daca nu e prea des a raspuns ca sigur doctorii stiu mai bine. E pacat dar n-am mai spus nimic, stiu ca e in zadar. Pot sa-ti fie prieteni, nu poti schimba oamenii care nu vor.
    Cu drag, Ana

    RăspundețiȘtergere
  2. eu am inceput sa ma trezesc in a doua parte a anului 2009. A fost un momemnt in care mi-am pus intrebarea daca accept sa-mi pierd mintile continuand sa traiesc asa cum traiam sau fac ceva sa ma regasesc, din fericire, de atunci tot fac lucruri care ma aduc mai aproape de mine, de fapt de Dumnezeu. Iar acum te-am intalnit si pe tine, si-ti multumesc ca existi.
    Laura Lupoae
    laura.lazarescu21@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Ana, de curand am pierdut o prietena tare draga pe altarul credintei ei in chimioterapie, a preferat sa se lase pe mainile alopatilor in loc sa faca EA ceva ca sa-si schimbe viata din radacini. Imi sangereaza sufletul cand ma gandesc la ea, dar stiu ca este greu, frica orbeste ingrozitor si astfel oamenii se intorc si lovesc in cei care le vor binele :-( Trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca fiecare are nevoie de propriile lui lectii in viata, iar unii pur si simplu nu vor invata niciodata aceste lectii. E trist, dar asta e realitatea si trebuie sa ma protejez si pe mine cumva, de aceea am decis sa iau distanta. Fiecare isi plateste propriile greseli.

    Laura, eu iti multumesc din inima pentru cuvintele frumoase si imi bucura sufletul sa stiu ca exista oameni ca tine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Feli, incearca sa interpretezi cifrele din romania actuala, din ultimii 2 ani,despre chimioterapie si bolnavii de cancer, si rata de supravietuire.
    (de 2 ani, jumatate din medicamentele de chimioterapie nu se mai importa in Ro ca sunt prea ... ieftine pt firmele de farmaceutice).

    In belgia, rata de supravietuire cu cancer este... 90%. In Ro: 20%. Vorbim de loturi de zeci de mii de bolnavi.

    Efectele secundare ale chimioterapiei sunt f. grave. Lipsa lor arata ... vezi cifrele. In conditiile astea, multi medici recomanda homeopatie si alimentatie si alte terapii alternative - dar tot continua sa isi urmareasca cazurile.

    Stiu ca Moldova este mult mai expusa, datorita celor 500km de Cernobal, si ca rata de imbolnaviri e f. mare si datorita lipsei preventiei ... dar sa vad in spitale 2 bolnavi in acelasi pat, pe sectia de Oncologie, a fost prea greu pt mine.

    Cleo aici
    ( nu stiu de ce imi ia ca anonim)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am simtit ca e ceva gresit cand mi-am vazut copilul imobilizat de asistente si tipand disperat in timpul vaccinului de 2 luni. Mi-am dat seama ca e ceva gresit acolo. Apoi, a mai facut si pediatra un comentariu cum ca statul nu deconteaza paracetamolul de dupa si "Cine sa ne protejeze, Sfantul Duh?" In ziua aia, m-am dus acasa si am inceput sa citesc, printre altele, si blogul acesta. Si in ziua aia am decis sa nu mai facem nici un vaccin.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cleutule, nu sunt sigura ca inteleg ce doresti sa-mi transmiti, dar stiu cum se coafeaza statisticile la "supravietuire" dupa chimioterapie/radiatii etc., deci nu am naivitatea sa cred in sursele oficiale. Despre frenezia "retelei citostaticelor" pot doar sa-ti spun ca imi vine rau cand vad cati oameni au cazut in aceasta capcana si se agita ca sa aduca la bietii bolnavi de cancer si mai multe cancerigene :-(((
    Cand e sa se vindece oamenii de cancer, se vindeca doar schimbandu-si radical modul de viata si dand organismului lor capacitatea de a se vindeca singur. In rest, nimic din afara nu vindeca daca OMUL nu schimba nimic la el insusi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. feli, dincolo de cifre, am vazut oameni murind. Sursele oficiale romanesti sunt incomplete.
      Cand mai mergi in Ro, treci printr-un spital, vorbeste cu pacienti dar si cu medici.

      Ștergere
  7. Buna, Feli,
    Decizia de a nu vaccina int-o lume in care toti o fac sau aproape toti -cel putin in Romania-e destul de grea, iar frica f mare. Sunt multi ani de indoctrinare si credinta ca doctorul stie ce face. Lucrurile s un pic gri, noi nu il mai vaccinam pe Alex- dar, uneori, 1% din mine se intreaba what if am wrong? Eu sper ca nu :) am luat decizia impreuna cu sotul meu si prefer sa nu ma mai gandesc la 7000 de variante.
    Am o intrebare if u dont mind. Alex are un hidrocel care trebuie operat pe 6 feb -mi s-a spus ca e o chestie fizica si ca operatia e singura solutie. Ai auzit cumva de cazuri unde s-a scapat de nebunia asta fara operatie?
    Thx

    RăspundețiȘtergere
  8. AH plus :) astept cu nerabdare articolul despre cum ai renascut + pierdut kg. Eu nu s psiholog, cred ca per total s ok, dar mai am ceva derapaje, tot ma caut, tot caut ce vreau de la viata -in special cea profesionala -acolo e buba mea ca in rest am o familie super ok si un sot care ma intelege si ma sustine.
    Acum locuim in Belgia, inainte sa venim aici am avut o perioada de depresie destul de naspa -iar job related -asa ca de atunci tot citesc cu interes articole de psihologie si povestile oamenilor care au renascut. Ii admir enorm pt energia asta, caci acum eu ma simt fff lipsita de energie, s asa un pic in bataia vantului. Sper sa remediez si chestia asta.
    Cu drag si admiratie,
    Emilia

    RăspundețiȘtergere
  9. If I only knew. Dar cand un medic in care ai incredere iti spune ca trebuie sa-l vaccinezi si de aia si de aia si ca e puiul tau si trebuie protejat. Cum ati numi o persoana in care ai incredere si care are un atu profesional asupra ta - care e medic si care se foloseste de ce ai mai scump: de copil si sanatatea lui ? Asa ca l-am vaccinat de toate si pentru toate. La 3 ani, David a fost diagnosticat cu autism. Doi ani mai tarziu David e tot autist dar din ce in ce mai functional. E... nesperat de bine avand in vedere diagnosticul. Cred ca au fost vaccinurile. Autismul e un mare bau-bau dar eu dupa 2 ani de lupta m-am hotarat sa povestesc despre cum este iesirea din autism pe blogul meu, Scriu despre David si sper ca va scris si el acolo peste cativa ani. O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. happy-mami, esti o mamica extraordinara!!! Si mie mi s-a povestit ca ma tineau cate 3 persoane la injectii si sculam mortii cu urletele mele, dar vezi tu, mama mea nu a avut incredere in instinctul ei, sa realizeze ca ceva era in neregula cu toate injectiile alea dupa care urmau otite peste otite, raceli, laringite, amigdalite etc :-(( Iti multumesc din suflet pentru feedback si sa fii convinsa ca ai luat cea mai buna decizie!

    Emilia, you are not wrong, ai incredere in propria decizie si in propriul discernamant!
    Despre hidrocel aud acum pentru prima oara. Cati ani are baietelul tau? Cum i s-a pus diagnosticul? Dupa ecografie si analize de sange? Este congenital sau aparut pe parcurs? Au exclus alte cauze? L-au vazut mai multi medici?

    Si da, ramai pe receptie, cum imi fac putin timp am sa revin si cu articolul despre cum m-am luat singura de ciuf si m-am scos, precum Münchhausen, din mlastina unde ma scufundam incet-incet de nu mai aveam aer!
    Cu mult drag si eu!

    RăspundețiȘtergere
  11. Marina, am citit cateva articole pe blogul tau. Este ingrozitor sa trebuiasca sa traiesti cu atatea semne de intrebare, cu atatea remuscari, cu atata incertitudine, cu atata neputinta... Esti o mamica foarte curajoasa si puternica, iti doresc din suflet ca David al tau sa faca progrese mari si sa-si revina la o normalitate care sa-i permita sa aiba o viata fara probleme in societate! Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  12. Felicia, referitor la conversatia cu Cleo: nu trebuie sa crezi sursele oficiale, poate ma crezi pe mine, ca si prietena: dintre toti copiii doagnosticati in 2008 in Spitalul McMaster din Hamilton, Ontario, Canada, in jur de 75-80 de copii, unul singur a murit! 1! Si 74-79 au fost tratati cu chemoterapie. deci, asta nu e o statistica inventata de big pharma, ci iti spun ca am vazut eu in 2 ani jumate.
    Nu uita ca acum 100 de ani, leucemia era considerata si ne-oficial numita "ucigas de copii". Acum, in anul 2013, intr-o tara civilizata, chemo-terapia trateaza 92-95% dintre cazurile de leucemie.

    RăspundețiȘtergere
  13. Feli, tu scrie in continuare, cine vrea sa vada va vedea, cine vrea sa auda va auzi! Nu mai pune la inima atacurile personale, unii nu au argumente inteligente si de aceea recurg la asa ceva...
    Eu - la fel ca tine - am avut nevoie doar de o discutie cu o mamica din Franta, o intalnire intamplatoare (sau nu!?) intr-o cafenea, o conversatie banala, 10 minute in care mi-a explicat de ce nu si-a vaccinat ea fetita, mi-a ridicat semnul de intrebare, m-am dus acasa, am inceput sa caut pe net si s-au insirat informatiile ca perlele pe sirag - it all made sense to me! Deci ca si la tine, fara efort. Cand e sa fie, este!
    Iti multumesc pentru toata munca si dedicatia ta, nu te descuraja!
    cu drag, Paula

    RăspundețiȘtergere
  14. Cleo, imi apare pe mail ca ai comentat, dar cand dau sa public nu apare nimic :-(
    Asa ca dau copy&paste la ce ai scris tu:

    "feli, dincolo de cifre, am vazut oameni murind. Sursele oficiale romanesti sunt incomplete.
    Cand mai mergi in Ro, treci printr-un spital, vorbeste cu pacienti dar si cu medici."

    Ca sa raspund, trebuie sa-mi explici in ce sens sa vorbesc cu pacienti si cu medici, ca sa aflu ce? Ca se face la greu chimioterapie cancerigena? Dar asta stiu deja, ei nu au alta solutie si "trateaza" cu asta. Eu mi-am format deja parerea despre chimioterapie ca ucide mai repede decat cancerul (singurele exceptii fiind leucemia la copii si cancerul de prostata, se pare), asa ca sincer nu cred ca discutiile cu bolnavii sau cu medicii care folosesc chimioterapia ma vor "lumina" cu ceva. Ah, ca oamenii au frica si se agata de speranta, asta e altceva :-(

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna din nou,
    Hidrocelul lui alex a fost descoperit cand avea vreo 3 luni si de atunci am tot sperat ca se retrage. Acum are un an si 7 luni, ambele canale sunt deschise, l-au vazut mai multi doctori si s-a vazut si la ecografie. Sper ca totul sa se termine cu bine :)
    keep in touch,
    Emilia

    RăspundețiȘtergere
  16. Emilia, se poate face laparoscopic, ce-au zis doctorii?

    RăspundețiȘtergere
  17. astia zic ca nu, ne ducem miercuri acum ca deja nu e ok, azi am tras o sperietura groaznica ca ii se umflase un canal de asta prin care trece lichidul. pana acum inceputul de an a fsot un dezastru la cap.sanatate.
    cele bune

    RăspundețiȘtergere
  18. Emilia, of, sa ne tii la curent!!! Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  19. povestea mea e un pic diferita...inainte sa am copil eram provaccinare si fiind o persoana foarte hotarata si perseverenta mi-am facut din proprie initativa vaccinurile de gripa...constiincios in fiecare an si cel de hepatita B...vroiam sa imi fac si vaccinul anti HPv dar am ramas insarcinata....atat de oarba am fost incat insarcinata fiind a fost marele tam-tam cu virusul gripei porcine sau aviare nu mai tin exact minte iar eu vroiam sa ma duc sa stau la coada la bals sa mi-l fac dar aveam contractii si nu as fi putut sa stau in picioare atata vreme... am nascut am aflat ca fetita mea fost vccinata si in capul meu a fost ok dar la vaccinul de 2 luni fata mea care deja avea dermatita atopica a facut o reactie alergica semnificativa zic eu...cu inrosirea ambelor picioare si edem in partea inferioara a corpului. Atunci am fost, cred, la 10 doctori...pediatrii si alergologi...2 dintre ei mi-au spus ca ar trebui sa ma gandesc in legatura cu vaccinarea restul au propavaduit sa ii dau inainte de a face vaccin paracetmol si antialergice si eventual sa ma duc la urgente ca in cazul in care face soc anafilactic sa aiba cine sa intervina... atunci te-am descoperit pe tine si dupa cum spui tu citindu-te am SIMTIT cat de mult am gresit si am putut sa VAD ca tiroidita mea autoimuna nu era deloc o intamplare ..era o avertizare ca trebuie sa ma opresc din a ma otravi. De atunci am evoluat, sunt la al doilea copil si nu mai iau tratamente alopate am descoperit homeopatia si mai mult puterea de auto-vindecare, am inceput sa fiu constienta de ce manac si ce mananc, de felul in care vad lumea...in general.Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Anonim, tare trista si povestea ta, of... Ce inseamna ca erai provaccinare inainte de copil? Cred ca nu te confruntasesi deloc cu problema si ai luat de buna dogma ca vaccinurile sunt bune, nu? Caci sunt convinsa ca daca te-ai fi informat de atunci mai bine, ai fi ajuns la aceleasi concluzii la care am ajuns si eu inainte de sarcina.
      Of, cat te-ai mai vatamat si pe tine in ideea ca-ti pastrezi sanatatea, dar uite, a fost totusi un "noroc", daca se poate spune asa, faptul ca fetita ta a avut o astfel de reactie, fiindca ti-a deschis ochii! Slava Domnului ca ai avut o minte deschisa si puterea de a vedea adevarul. Ma bucur din suflet cand vad asa un feedback la ceea ce scriu aici. Numai bine iti doresc!!

      Ștergere
  20. Revelatia mea a fost ca un bulgare de zapada, de pe vremea cand eram insarcinata cu baiatul meu. Nu mai stiu exact dar cred ca ma interesam mai mult de dezvoltarea pe saptamani a fatului si mai putin de chestiuni concrete, gen echografii, interventii medicale, nastere, etc. Am avut un soc cand am aflat de potentialele riscuri ale echo in sarcina, cam asta a fost primul contact cu realitatea. Dupa ce mi-am revenit, am inceput sa caut si altceva decat poze cu feti la diferite varste gestationale, si am trecut si la cautari in engleza - bine am facut, ca-s o gramada de siteuri si forumuri romanesti care toate deapana aceleasi minciuni nesimtite si induc parintilor o falsa stare de cunoastere a celor necesare cresterii sanatoase a unui pui de om!
    Le-am descoperit pe Cristela, Ditta. Am stiut ca vreau sa nasc natural fara medicamente sau interventii (aveam o sarcina fara riscuri) si ca n-o sa-mi vaccinez copilul. Si ca n-o sa-i dau proteine animale, in afara de laptele meu.
    E asa cum ai spus, o data ce ti s-au deschis ochii e imposibil sa ii mai inchizi. Lumea toata se schimba si din pacate nu e prea frumoasa dar depinde numai de noi sa ne-o facem cat mai buna putem.
    Uneori stau si-i invidiez pe cei care inca poarta cu atata seninatate ochelarii de cal. Cei care nici nu concep ca modul in care isi nasc, cresc, hranesc, educa copiii ar putea avea vreo hiba. Cei care cred orbeste in ce le propovaduiesc media si medicul de familie si obstetricianul si Dzeu mai stie cine. Ce simplu e pentru ei sa traiasca in lumea asta falsa si bolnava, nu? Si ce greu e uneori pentru mine. Nu, nu-i invidiez cu adevarat. Ma bucur foarte pentru copilul meu ca m-am trezit la timp si l-am scutit de o gramada de suferinte inutile, si ma bucur si pentru mine ca o sa am poate o viata mai buna si mai lunga decat as fi avut altfel.
    Draga Feli, si tu ai aparut in aceeasi perioada de mari descoperiri si-s tare fericita ca te-am gasit. :) Pe langa eruditia ta in domeniul vaccinarii, imi place ceea ce scrii in general si felul cum o faci. De multe ori cand te citesc ma simt de parca o prietena draga mi-ar povesti prin ce greutati a mai trecut si cum a iesit biruitoare din ele. Iti multumesc! Esti un om minunat. Mai am multe de invatat de la tine, despre multe.
    Cu drag,
    Adriiana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de tot pentru feedback si pentru cuvintele de apreciere, inseamna mult pentru mine!!
      Ma bucur enorm cand vad oameni care vad adevarul si incearca sa nu se mai lase manipulati de falsa "stiinta"! Chiar acum citesc o carte extraordinara "Minciunile lucrative ale stiintei", este o bijuterie din care am mai aflat multe lucruri noi si interesante. Da, pare uneori ca cei cu ochelari de cal ar fi de invidiat, caci dorm in noaptea ratiunii si sforaie de darama casa, dar de fapt sunt convinsa ca niciun om care a apucat sa prinda "a glimpse of the truth" nu mai doreste sa se intoarca in starea de bezna :-)
      Te pup si numai bine!!

      Ștergere
    2. Buna Feli,

      Vreau sa las un comentariu, poate cineva citeste si poate va ajuta. Din pacate, fiica mea nu a scapat de incercarile vaccinarilor si ale antibioticelor decat dupa 3 ani si 4 luni. Increderea oarba in medici, faptul ca am mers impotriva propriului instinct matern, presiunea celor din jur si propria nepasare au dus la otravirea copilului meu. Ca nu a murit sau nu are un handicap vizibil sunt daruri ale naturii. De ce credem orbeste in ceea ce ne spune doctorul? Eu m-am lamurit pe pielea copilului meu ca tot sistemul este corupt ca nu exista omenie sau umanitate; copii nostri sunt cobai si potential profit; cu cat noi avem (sau dam impresia) ca avem bani de dat, cu atat mai nocive vor fi retetele medicale.
      Rememorand trecutul: insarcinata in 9 luni, aproape am murit, in noaptea cand, buna mea prietena si medic de familie, mi-a administrat vaccinul pentru tetanos (motivul: urma cezariana). Am refuzat doza de rapel pentru ca asa am simntit, insa cat rau a facut vietii care traia in mine!...Si totusi, intamplarea aceasta nu a fost motiv sufficient sa ma trezesc!
      Vaccinarea din maternitate? nu ti se spune nimic, nu esti intrebata, nimeni nu-ti explica nimeni vreun risc...daca iti moare copilul? asta e! Nimeni nu este de vina. Dupa vaccinurile de la 2 luni, fetita mea a plans inca 2 luni, intotdeauna la aceeasi ora, spasmodic, nu-i gaseam sens, doar o tineam strans in brate si o leganam...probabil o inflamare a creerului.
      Si povestea a continuat cu antibioticele, doar o minune facut sa-i pun capat, pentru ca eu am realizat tot raul dupa ce s-a incheiat.

      Ștergere