duminică, 21 iunie 2009

Jurnal de vacanta - Austria (1)

Sautens, Austria

25 mai 2009

Si iaca asa ne-am incumetat noi sa plecam in vacanta cu bebe de 11 luni. Ne-am trezit pe la 4 dimineata, dar nu am reusit sa rezolvam nimic fara a-l trezi pe David, asa ca l-am luat din patut, l-am schimbat si l-am lasat in tarc sau l-am carat cu minutele in brate, ca sa putem termina bagajele si Bogdan sa le duca in masina (incapatanatul n-a vrut sa le puna de cu seara in masina, sa nu ne vada dl. Sticla, care mai nou iese pe strada sa se uite unde a parcat Bogdan, de cand nu mai parcheaza in fata casei lui!). David a plans cam mult, cred ca i-a trezit pe vecinii de jos, dar asta e, pe Mutti o avertizasem...

Am ajuns la Sautens in timp record, 6 ore si jumatate, dupa ce am facut si o pauza de o ora la un restaurant pe drum, ca sa-i dam lui David orezul cu fructe de la ora 10:30. Lapticul de dimineata i-l dadusem intr-o parcare, la o ora dupa ce plecasem. N-a baut tot, dar macar a dormit si inainte si dupa. Scaunul cel nou (Römer King) si-a facut treaba cum trebuie, suntem pana acum foarte multumiti de el.

Ajunsi in apartamentul din Sautens, i-am facut lui David turul de introducere, aratandu-i camerele si povestindu-i ca el a mai fost aici cand avea 8 saptamani... Of, Doamne, cand a trecut aproape un an de zile de atunci? Ce mititel era atunci, cat o papusica mica, si cum dormea el ca un ingeras pe salteaua de langa mami, fara ca mami sa stea cu teama ca bebe va cadea din pat, of... Proprietarii apartamentului ne-au pus un pat de copil intr-una din camere, l-am si pus pe Daviducul sa doarma acolo. A plans el putin, dar dupa aceea a adormit. Pentru prima oara de vreo jumatate de an, am dormit si eu cateva ore doar cu Bogdan intr-un pat, in cealalta camera. Ce frumos a fost ritualul nostru de tinut in brate (ca linguritele), ce dor ne fusese de el... Eram obositi de parca ne lovise cineva cu leuca, dar am dormit bine in prima parte a noptii. La 1:30 au inceput urletele din camera cealalta, m-am dus si l-am adus pe David intre noi... a mai plans el putin, apoi l-a luat Bogdan pe bratul lui si s-a linistit. N-a reusit insa sa adoarma de tot, se mai ridica pe burta si se rasucea cand pe o parte cand pe cealalta, se dadea cu capul cand in spinarea lui Bogdan cand in pieptul meu, nu-si gasea pozitia. A mai carait el ce-a mai carait, dar cand am reusit eu si Bogdan sa adormim, a adormit si el, dupa aia nu s-a mai fatait prea mult... Noi insa am dormit destul de prost, fiindca voiam sa-i lasam loc mult lui David intre noi, sa se pozitioneze cum vrea el, asta insemnand ca noi am dormit cam ca doi biscuiti in dunga ;-) Ei, asta inseamna sa fii parinte... ce sa mai...

In prima seara s-a intamplat si primul mic accident: Bogdan l-a pus pe David in pat sa se joace, iar David a pus mana pe veioza aprinsa, care era foarte fierbinte si evident ca l-a cam ars pe bebe pe degetul mijlociu (nici el nu si-a luat imediat mana de pe veioza, deci Bogdan nu realizase cat era cu adevarat de fierbinte!!). L-am dat cu gel special impotriva arsurilor (m-am echipat cu o adevarata mini-farmacie pentru vacanta asta), sper sa-i treaca repede.

In rest, David s-a obisnuit rapid in noua locuinta, exploreaza de zor covorasele, se joaca vesel cu jucariile pe care le-am luat cu noi (mai ales mingea de apa, care pana acum cateva saptamani il facea sa planga, acum este prietena lui cea mai buna). O sa dam o fuga sa-i mai luam eventual vreo 2-3 jucarii noi pentru concediul asta, sa nu se plictiseasca prea repede...

Vremea este excelenta, e cald si insorit. Ieri am preparat repede mancarica pentru David pentru 6 zile, azi gatesc pentru noi, diseara ma spal pe cap, dupa aceea sper sa am cateva zile liniste si sa putem pleca si noi prin ceva excursii.

Bogdan a fost azi la cumparaturi si a constatat ca am carat degeaba cu noi o gramada de lucruri (pe care le-am fi gasit la un DM de aici)... Ei, asta e, bine ca a incaput totul in masina. La restaurantul unde am facut pauza am vazut o familie cu 2 fetite, care aveau 4 biciclete pe acoperisul masinii si masina burdusita efectiv in ultimul hal, soferul nici nu mai vedea nimic in spate din cauza bagajelor... asa ca la noi a fost cat de cat ok... cu 2 geamantane, un troller, un rucsac, patul de vacanta al lui David, buggy-ul lui David, 3 cutii mari cu alimente si alte chestii necesare pt. bucatarie...



27 mai 2009

Ieri am fost la lacul Piburg, singura plimbare pe care o facusem si anul trecut cu David. Anul asta sper sa nu ramana singura... A fost foarte cald, vreo 30° si sufocant... Dupa masa de pranz, Bogdan era frant si voia sa doarma si el putin. M-am oferit sa raman cu David pe terasa, sa-l las sa doarma in buggy. Ei, dar tocmai cand devenise el mai molesit si ma gandeam ca gata, il ia somnul si pot si eu sa citesc in liniste, se aduna norii si se porneste o ploaie... dar ce ploaie... din aia siroaie, cu rafale care au ajuns pana la noi, desi eram sub copertina... David radea in hohote, eu m-am molipsit de la el, am ras amandoi copios de ploaia care ne stropea... Am fugit sa iau si camera video si am filmat cateva minute, dar momentele de la inceput, alea spontane, in care ne uitam unul in ochii celuilalt si asta ne facea sa radem si mai tare, nu le-am mai putut prinde, asa ca vor ramane doar in inima mea :-)

Azi-noapte a dormit Daviducul in patutul lui si in camera lui, fara sa ne deranjeze absolut deloc. Ei, dar mami evident ca tot s-a trezit de 3-4 ori, ca statea cu grija si in plus isi facuse planul sa se duca la toaleta cand o trezeste David... iar fiindca David n-o mai trezea... au mai chemat un elefant ;-) Asa ca am dormit mai prost si mai cu grija decat cu David langa noi... Of, numai mama sa nu fii, vorba aia din popor...

Intre timp s-a facut mai racoare, iar azi dimineata spre pranz am fost la Wellerbrücke (podul unde raul Acher este foarte furtunos si se sparge in valuri de spuma). Raul Acher este zona din Oetztal unde se face rafting la greu (Oetztal Arena etc.). David a fost incantat de apa, tot intindea mana ca voia s-o atinga.

De maine se pare ca se va strica vremea, asa ca vineri va fi ziua ideala ca sa mergem la termele din Längenfeld, sa-l bagam pe Daviduc pentru prima oara in apa, sa-i facem botezul apei cum s-ar spune. Bogdan si-a uitat acasa slipul (ca si adidasii si bocancii de urcat pe munte – ca deh, lista pentru David avea aproape o pagina, restul l-am facut si noi pe fuga), asa ca tot pe mine va cadea greul sa-l bag pe Daviduc in apa, in pregatire pentru baile pe care sper sa le facem in lacul Garda.

La supermarketul din Oetz am descoperit ciocolata mea preferata de la Lindt (Lindor noir) si chiar mai mult decat atat: Lindor noir orange!!! E nedrept, marca asta n-am vazut-o niciodata in Germanika ;-(( In final, mi-am luat si niste reviste, de pilda acum am rasfoit Glamour si am constatat ca iar am dat banii degeaba pe asa ceva... ce mai, nici in ultimii 3-4 ani nu mai faceam eu parte din publicul-tinta al unor asemenea reviste, dar acum parca mi se par chiar de pe alta planeta toate chestiile de acolo: rochii de seara, espadrile din piele de la Hermes, generatia Neon (cu fard de pleoape in orange si buze in magenta!), cum sa-mi alcatuiesc o tinuta marinar pentru Saint Tropez (!), ochelari care sa ma faca sa arat cool, sex in natura (fumat demult, o tempora!)...



Evident nu se putea sa nu ma enervez, vazand in Glamour o pagina intreaga cu reclama (da, reclama!!) la rahatul de vaccin impotriva virusului Human Papilloma de tip 16 si 18. Incepe cu o poza (mama mandra in mijlocul pozei, cu 2 fete langa ea, una de 12 si alta de 14 ani, daca e sa dam crezare textului). Mai departe, mama spune „Cand am aflat ca exista un vaccin impotriva cancerului de col uterin“ (hellooooooo, nu exista nici un vaccin impotriva cancerului de col uterin, dobitoaca secolului!!!!!), „m-am intrebat daca sa-mi vaccinez si eu fetitele, desi ele nu au inca un prieten, dar mi-am intrebat medicul si el mi-a recomandat sa le vaccinez inca de pe acum. Consultati-va si dvs. medicul pe aceasta tema“.

Dupa care vine textul explicativ: cancerul de col uterin e cauzat de diverse tipuri de HPV (Human Papilloma Virus), virusii pot fi transmisi pe cale sexuala (deci nu e regula), 8 din 10 femei vin in contact cu un astfel de virus, infectia este de cele mai multe ori combatuta de sistemul imunitar, dar in 10% din cazuri ramane in corp. In acest caz, uneori poate aparea cancerul de col uterin. Se sustine ca vaccinul ar oferi protectie fata de tipurile de virusi care cauzeaza cam 70% din cazurile de cancer de col uterin: HPV 16 si 18 si ca ideal este ca fetitele sa fie vaccinate inaintea primului contact sexual si a unei eventuale imbolnaviri, caci atunci ar avea vaccinul efectul cel mai mare (si cum s-a constatat asta, ma rog frumos??!).

Deci sa recapitulam: exista multe tipuri de virusi din astia rai si teroristi, ei pot fi transmisi pe cale sexuala, dar nu intotdeauna, in caz de infectie raman doar 10% sanse de imbolnavire, iar vaccinul ar acoperi doar 2 tipuri de virusi, care cica ar fi responsabili pentru circa 70% din imbolnaviri, in conditiile in care inca nu s-a dovedit fara vreo umbra de indoiala ce anume cauzeaza cancerul (fie el de col uterin sau de pancreas sau de limba).

Pai pe baza acestor date, e o datorie civica sa se vaccineze toate fetitele intre 12 si 17 ani, nu-i asa? Ca ia uite bancile cum dau faliment una dupa alta, chiar vrem sa se intample la fel cu sarmanii producatori de vaccinuri? Hei, demonstrati un pic de responsabilitate sociala, doamnelor si domnilor! Vaccinurile trebuie sa se vanda, ca sa nu distrugem frumusete de piata de medicamente! Bai, nu le-ar fi rusine jigodiilor astora, cum or putea sa mai doarma noaptea, nu le-ar exploda inima aia de lepre nenorocite care-i lasa sa injecteze cu buna stiinta otravuri in corpul unor copii nevinovati!



28 mai 2009

Davidutul a dormit binisor pana la 4:30, dupa care l-a adus Bogdan la noi in patut si a adormit repede intre noi... Noi in schimb n-am mai dormit ca lumea, doar am dormitat asa... si ne-am chinuit intorcandu-ne de pe o parte pe cealalta... Pe mine ma ucid deja durerile de solduri si de genunchi, am senzatia ca toate incheieturile ma ard... Nu mai stiu pe ce saltea as putea sa dorm si eu bine, sunt vatamata cronic...

Dupa ce am citit draguta postare de pe bebelissimo despre „mummy burnout syndrome“, care poate fi evitat citind cartea Twilight a lui Stephenie Meyer, mi-am comandat si eu primele 2 volume (sunt 4 in total) pentru a le citi in concediu. Pe ultima suta de metri (si din cauza ca mai primisem de la Antoanela 2 Dan Brown-uri destul de grosute), am luat doar primul volum cu mine. Ieri mai aveam doar 75 de pagini pana la final si intrasem in panica: de ce am luat ca o proasta doar primul volum cu mine si cum sa fac ca sa intru cat mai rapid in posesia celorlalte? Ca simteam ca mor fara continuare (Noemi, ai avut dreptate 100%, cartea asta da dependenta as sure as the sun goes down in the west)... Disperarea te face ingenios: i-am scris rapid SMS Antoanelei (careia ii datorez o mare halba de bere pe chestia asta, muah-muah!) si am rugat-o sa cumpere ea cartile si sa mi le trimita prin posta la adresa gazdei din Sautens. Ea a plusat cu o idee si mai buna si mi le-a comandat pe amazon, azi au si plecat spre mine, sper ca in 3-4 zile sa le primesc, ca zau ca nu mai sunt om daca nu stiu ce se intampla mai departe cu povestea ;-) Ah, cartea asta (perfecta pentru vacanta) m-a aruncat din nou in emotiile adolescentei, ma simt minunat si parca reusesc mai bine sa evadez putin din stresul realitatii... Nu ca as avea foarte mult stres momentan, insa orice mamica din lume care-si petrece 11 luni de zile aproape 24 de ore din 24 langa bebele ei, fiind tot timpul in alerta, stie ce inseamna sa poti evada – fie si doar cu spiritul – pentru cateva ore... Pana acum doar la serialul „Prison break“ reuseam asta, eu sunt un monument de atentie distributiva, dar asta e singurul serial la care nu ma pot uita si concomitent sa mai fac si altceva (sa scriu in jurnal, sa rasfoiesc o revista), „Prison break“ ma captiveaza total, cu celelalte seriale nu am asa probleme...

Azi am iesit la o scurta plimbare prin Sautens. Era usor innorat, nu mi-am facut probleme, dar Bogdan voia neaparat sa mergem pe malul raului Acher si astfel plimbarea s-a prelungit, soarele a iesit din nori, iar eu eram singura fara sepcuta (caci nici nu port, nu ma veti vedea pe mine nici intr-o suta de ani cu asa ceva, numai la gandul asta si ma apuca mancarimile pe sub pielea capului, pe fond nervos, imi aduc aminte de zilele cand faceam armata la facultate si trebuia sa ne punem beretele alea kaki, din plus scamosat, bleah, simteam ca innebunesc!!). Soarele incepuse insa sa arda binisor, era deja 12:30 si David atipise in carut (ceea ce nu fusese in intentia mea), m-am enervat rau de tot si m-am certat urat cu Bogdan, mai ales ca la intoarcere drumul este in panta in sus si eu deja nu mai puteam sa respir... si as fi vrut sa ne intoarcem pe alt drum, pe care mi-l imaginam mai usor... In final, cred ca n-am pierdut prea mult timp, insa ma ardea soarele in cap si simteam ca ma lasa pipota (eu oricum am probleme cu tensiunea), iar de durerile de genunchi nu mai zic...

Daviducul ne incanta de 2 zile cu niste sunete total noi, mie imi place sa cred ca mai are un pic si pronunta Hugendubel (numele unei librarii germane ;-)), e atat de dulce cand se joaca pe jos concentrat si ingana in continuu ceva gen „hegn-degn, hagn-dagn, hedn-dedn“, ne vine sa-l mancam cu fulgi cu tot!! Doamne, ce copil reusit avem!



31 mai 2009

Sunt terminata din cauza durerilor de solduri dimineata, cred ca mi se incing in ultimul hal ligamentele si abia mai pot misca piciorul, parca imi toarna cineva nisip incins acolo... nici nu mai pot sa dorm bine dimineata, stau si dormitez 3-4 ore intre sforaiturile lui Bogdan si rasucirile lui David intre noi... Of, baba de mine, cu oasele astea batrane...

Alaltaieri am iesit prin Sautens cu Daviducul. L-am dus printre altele la cimitirul din Sautens, unde i l-am „prezentat“ lui Oma Wilhelmine (bunica lui Manfred si mama lui Mutti). Oma Wilhelmine a tinut mult de tot la mine si de aceea mi-a ramas in suflet, poate ca ea intrupeaza visul meu de la maturitate de a fi avut o asemenea bunica, mai bine zis de a fi avut si eu o relatie mai stransa si apropiata cu una din bunicile mele. Unde mai pui ca si ea a fost Racusor (29 iunie)...

Ieri am facut din nou o plimbare in trei pana la Piburger See, pe o vreme mai racoroasa. Am fost cu timpul cam la limita, caci voiam sa ne intoarcem pana la masa de pranz a lui David... Am mancat acolo cate un strudel de mere cu frisca, apoi am luat-o inapoi spre Sautens. Am facut si cateva poze dragute.

David se trezeste in fiecare noapte intre 1 si 2 si Bogdan il aduce intre noi. Azi dimineata (nu stiu cat era ceasul), eu m-am trezit din sforaiturile lui Bogdan si timp de o ora am tot incercat sa adorm la loc, in timp ce la fiecare 10 minute ii mai dadeam lui Bogdan cate un picior ca sa-si mute pozitia, doar-doar o inceta sa sforaie... sperante desarte... Dupa o ora de frichineala a mea, s-a trezit si David (copilul asta e mimetic, am mai spus-o) si a inceput sa cante, sa ne recite pe bebeluseasca lui tot felul de sunete, era treaz si cu chef de joaca... Ne-am chinuit sa adormim la loc, a fost efectiv un chin. Am decis ca incepand de diseara nu-l mai aducem pe el intre noi, fiindca eu in conditiile astea nu mai pot dormi ca lumea, ci ma duc eu in camera lui si il pun in pat langa mine... Trebuie sa-l blocam cumva cu niste perne sau eventual sa punem valizele noastre pe jos langa pat si peste ele pernele mari (eu oricum dorm fara perna). Sper sa putem dormi mai bine asa... si in felul asta sa nu-l mai deranjam nici pe Bogdan...

Azi a fost zi de gatit si de stat in casa, Bogdan a fost cu David la plimbare pe malul Acher-ului pana la Oetz si inapoi. Eu am iesit pe terasa dupa-amiaza, sa citesc si sa ma mai bronzez putin...



2 iunie 2009

Ieri am avut proasta inspiratie sa mergem la Hoch Oetz cu telecabina, la peste 2000m inaltime, unde evident era mai frigulet si mai vant decat jos. Desi il imbracasem bine pe David, cred ca tot ne-a luat pe toti trei o usoara raceala. Daviducul mi-a daruit o noapte de cosmar, trezindu-se aproape din ora in ora si plangand amarnic, i-am dat apa, l-am mangaiat, l-am luat in brate, nu se potolea decat cand il puneam cu capsorul pe bratul meu, acum imi dau seama ca asa putea sa respire mai bine, fiind cu capul mai sus decat corpul... Azi dimineata pentru prima data a refuzat sa mai adoarma dupa biberonul de la ora 7, m-am bagat cu el in patul mare si am incercat sa-l fac sa adoarma transmitandu-i oboseala mea (ca eram rupta!), dar n-a fost chip vreo ora, s-a tot frichinit, a ras, s-a jucat la paturi si la parul meu, a cantat pe acolo... Nici nu stiu cand intr-un sfarsit am adormit amandoi... m-am trezit din nou cu umerii amortiti si cu coloana in pioneze... Cand i-a facut Bogdan lui David toaleta de dimineata, l-a curatat in nasuc si a colectat mult mai mult decat de obicei... of... ce-i drept e bine ca se imunizeaza corpul prin boli usoare, dar asa mi se rupe inima sa-l vad chinuindu-se... Sa speram ca la noapte nu va mai avea probleme asa mari...

Noi in continuare ne simtim cam depasiti de situatie, Bogdan s-a suparat ca iar dormim separat, dar i-am explicat ca ma deranjeaza tare sforaitul lui si dorm mai prost decat acasa, ceea ce nu mi se pare ok; asta e tot, i-am spus ca daca i se pare ca eu vreau sa fac echipa separata cu David sau am cine stie ce placere masochista dormind noaptea cu grija permanenta langa David dupa ce bebe se trezeste plangand, atunci din partea mea e liber sa mearga el la David, sa-l linisteasca si sa-l faca sa adoarma la loc, eu ii las mana libera... Parca eu nu mi-as dori sa dorm si eu fara intreruperi si fara griji si fara cineva care sa-mi urle in cap... Of, ca tare greu mai e sa suportam si noi atata frustrare, atata oboseala cronica, nu mai avem energie, nu mai avem baterii... si nici nu prea vad cum ni le-am putea incarca in ritmul asta... si ne certam mai mult ca oricand, fiecare din noi are propriii demoni cu care trebuie sa se lupte si uneori e mai usor sa-l luam la "pumni" pe cel din fata noastra decat sa ne apucam de a suta si mia introspectie care duce iar la descoperiri dureroase, dupa cum stim prea bine...

Azi e frigulet bine, sunt 14° si nori afara... stam in casa si citim. Au sosit cartile comandate de Anto, abia astept sa ma arunc din nou in atmosfera povestii de dragoste dintre Bella si Edward...

Romancuta de 19 ani Cirstea in sferturi de finala la Roland Garros, cine-ar fi crezut? Iata cum acest turneu si-a mai recapatat farmecul, dupa ce Nadal a pierdut surprinzator la un suedez, iar Tommy Haas a avut 2-0 la seturi in fata lui Federer si a pierdut ca ultimul fraier :-( Acum avem si eu si Bogdan ceva de asteptat cu nerabdare...



4 iunie 2009

Ce bine ca nu am racit totusi, ieri deja ne-am simtit toti mult mai bine, iar Daviducul si-a revenit la normal.

Cirstea n-a dansat decat o zi ;-) A si pierdut in sferturi la Roland Garros, in fata Samanthei Stosur. Ei, pentru 19 ani s-a descurcat admirabil, bravo ei...

Imi tot fac planuri pentru ziua lui David. Desi am zis ca voi ramane calma si detasata, cu cat se apropie ziua cand il vom serba, cu atat ma agit mai tare ca sa fie o petrecere ... perfecta (!). Vom fi – daca accepta toti invitatiile – 12 adulti si 7 copii. Wow! Sa vedem unde vor misuna cu totii... Am de gand sa fac bufet, astfel fiecare se va aseza unde va dori, se va servi cand va dori si cei cu copii vor putea manca in timp ce partenerii lor se ocupa de propriul copil (ca eu nu voi avea timp sa stau de toti, logic).

Azi-noapte David a dormit toata noaptea fara sa ne trezeasca. A marait de 2 ori, dar a reusit sa adoarma la loc imediat. Practic, e ca acasa: o noapte dormita fara intreruperi, apoi trezit la 2, apoi trezit la 23:30, apoi trezit la 4, apoi iar la 23, apoi iar dormit o noapte fara intreruperi etc. Ne-am obisnuit deja, nici o noapte nu seamana cu alta.

Azi ne-am plimbat prin Sautens, am fost in parculet, David s-a dat in leganusul unde ii place la nebunie! E o incantare sa-i simt bucuria si veselia in asemenea clipe... Ieri dupa-amiaza am iesit pe terasa si l-am lasat sa faca ture de colo-colo, era extaziat de cat spatiu avea dintr-o data... A umplut de praf pantalonasii, dar dincolo la lacul Garda avem masina de spalat rufe, asa ca nu-mi fac probleme. Bogdan a fost la KIK si a cumparat inca 3 perechi de pantaloni de trening in masura 80, ca sa aiba baiatul ce murdari cand isi face turele in patru labe.

Deocamdata se balanseaza in genunchi cu bratele ridicate, isi pune un picior in pamant cu genunchiul in sus, insa nu se incumeta inca sa se ridice... Alaltaieri am fost la familia lui Mutti sa livrez o punga pe care ne-o daduse ea, l-au vazut Werner (fratele lui Mutti), sotia lui, Claudia, si nora lor, Moni (care mi-e cea mai simpatica din toata familia respectiva). Werner m-a intrebat repede daca are deja un an, i-am spus ca are 11 luni si o saptamana, la care el: „Pai trebuia deja sa mearga“ (?!?!?). Hehehe, am zambit doar si am spus „Ei, asa sunt baietii, mai lenesi“, dar mi-a stat pe limba sa-i spun „De trebuit, nu trebuie decat sa manance, sa doarma si sa se cace“... Mai mai mai, ce te faci cu toti adultii astia care stiu ei CE si CATE si CAND „trebuie“ sa faca un copil...



6 iunie 2009

Ultima zi in Sautens. Daviducul a dormit pana la 4, apoi l-am luat intre noi si am dormit frumos toti trei.

In ultimele 2 zile vremea a fost mai rece, cam 18-19° si mai innorat putin, azi e chiar innorat de-a binelea. Si cica e vara... Parca vad ca in iulie si august vom avea niste saptamani de arsita cumplita si dupa aia gata cu vara si anul asta :-(

Aseara am avut surpriza sa fim vizitati de ... Mutti! A venit si ea in sfarsit „acasa“, l-a lasat pe dl. Sticla singur-singurel in Hanau, sa faca spume ca nu mai are pe cine sa sicaneze...

Azi ne facem bagajele si Mutti mai vine dupa-amiaza, sa mai stea putin cu David. Ieri a stat vreo jumatate de ora cu el in dormitor, la geam, unde e locul lui preferat sa se joace cu perdelele, o auzeam cum radea incantata de el si de chiuiturile lui...

Maine plecam spre Manerba del Garda dimineata, dupa ce-i dam lui David primul biberon al zilei. Doamne-ajuta sa mergem bine si sa ajungem repede.

... to be continued ...

Un comentariu:

  1. ma plimb cu voi prin locuri necunoscute, cu sonoritati necunoscute, aud risete si suparari, simt aerul acela tare de vacanta, de....altfel
    astept urmarea

    RăspundețiȘtergere