luni, 22 noiembrie 2010

Iesirea din matrice

V-ati gandit vreodata cat de inspaimantator de GENIAL este filmul "The Matrix"?

Pentru cei care inteleg, acest film este o metafora a vietii noastre. Noi toti suntem sau am fost intr-un anumit punct al vietii noastre Thomas A. Anderson, alias Neo, cel care are potentialul de a deveni THE ONE.

Trinity poate fi cumva jumatatea sufleteasca, cea care ofera iubire, sustinere morala si sacrificiu. Triada unei iubiri cu usoara tenta materna. Morpheus poate fi cumva terapeutul, indrumatorul, ghidul, mentorul, deschizatorul de drum. Neo traieste intr-o lume in care functioneaza ca un robot si in acelasi timp simte ca ceva nu e in regula cu lumea lui, fara a sti sa spuna exact CE anume nu este in regula. Toti am trecut prin faza asta. Eu chiar obisnuiam candva, acum vreo 15 ani, sa spun ca simt cum imi lipseste ceva, simt ca ar trebui sa stiu ceva si nu stiu, ar trebui sa am acces la ceva care-mi ramane inaccesibil, asta ma innebunea! Pe vremea aia credeam ca ceea ce-mi lipsea era empatia sau o anumita sensibilitate sufleteasca, o anumita forma de intuitie, ceva de genul asta...

Trinity: Stiu de ce esti aici, Neo. Stiu ce faci... de ce nu ai somn, de ce traiesti singur si de ce in fiecare noapte stai doar la computer. Il cauti pe el. Stiu, fiindca si eu candva cautam acelasi lucru. Si cand el m-a gasit, mi-a spus ca de fapt nu-l cautam pe el. Cautam un raspuns. Intrebarea este ceea ce ne impulsioneaza, Neo. Intrebarea te-a adus aici. Stii intrebarea, asa cum si eu am stiut-o.
Neo: Ce e matricea?
Trinity: Raspunsul e undeva acolo, Neo, si te cauta, si te va gasi daca doresti acest lucru.

Neo intreaba la un moment dat "Ai avut vreodata sentimentul ca nu stii daca dormi sau daca esti treaz?" - cam asa traiesc oamenii teleghidati de catre subconstient, oamenii-zombie care nu au acces la propria lor constiinta, oamenii care reactioneaza orbeste, reflex, la triggere si pun in act vechi traume pe care sunt constransi sa le reinsceneze deoarece nu sunt capabili sa le constientizeze, la fel ca si oamenii care traiesc ca niste oi usor de manipulat cu "adevaruri" cu gust puternic de "1984" a lui Orwell.

Un "curier" binevoitor ii aduce lui Neo la birou telefonul pe care-l suna Morpheus. Morpheus ii spune "Nu sunt sigur ca esti pregatit pentru ceea ce vreau sa-ti arat, insa din pacate ne fuge timpul printre degete!"
Mai stiti ce se intampla la scena din birou? Morpheus vrea sa-l ajute sa scape si-l indruma spre exteriorul cladirii - unde atarna mica schela de fatada pentru spalatorii de ferestre - dar Neo se sperie ingrozitor, se uita in jos de la fereastra si ameteste, se sperie de moarte in fata "abisului" (= in fata necunoscutului), asa ca isi spune "Nu pot sa fac asta" si se duce inapoi si se preda. Scena poate fi asemuita cu perioada de cumpana a unei crize existentiale majore, in care incepem sa cautam ajutor (sau il gasim si fara sa-l cautam) si totusi ne e teama, ne e o frica de moarte sa iesim "pe geam", sa ne agatam de o schelarie care atarna in aer, si atunci unii din noi prefera sa se intoarca la ceea ce cunosc deja si sa se "predea", reluandu-si locul in vechea puscarie.

Urmeaza interviul in care trebuie sa dea socoteala pentru rebeliune. E ceea ce se intampla uneori cand unii dintre noi (copiii captivi) incearca sa iasa din sistemul disfunctional al propriei familii. "Copilul" trebuie sa se decida, in fata unor amenintari tot mai putin voalate, pentru una din vieti, pentru una din identitati: cea de cetatean exemplar al matricei sau cea de hacker subversiv care vrea sa dauneze sistemului. Neo e la inceput curajos si ii arata celebrul deget mijlociu agentului Smith, dupa care cere sa dea un telefon. La care agentul Smith ii spune "La ce-ti foloseste telefonul daca nu vei putea sa vorbesti?" Aici va amintiti cu totii faza in care lui Neo i se lipeste gura in cel mai adevarat sens al cuvantului, de nu mai e capabil sa scoata nici un cuvant. Tot o metafora - ordinul indirect al parintilor, al stapanilor matricei: "Taci, nu vorbi, nu divulga nimic, tine-ti gura!!!". Dupa ce i se strecoara si dihonia aia electronica in buric, Neo se trezeste si crede ca totul n-a fost decat un vis - efectul spalarii creierilor, cand psihicul pur si simplu nu rezista la imaginea adevarului si atunci se refugiaza din nou in minciuna, in iluzie, in negare.

Cand Neo mai apoi e pregatit sa-l intalneasca pe Morpheus si vine limuzina cu Trinity sa-l ia, in masina i se scoate masinaria electronica ce-i fusese implantata inainte de a i se sterge din memorie episodul cu interviul si amenintarea... Socul nu poate fi mai mare cand isi da seama ca totul fusese real!!! Inainte de asta, si in masina Neo e gata sa mai arunce o data prosopul si sa renunte, iar Trinity ii spune "Nu pleca! Cunosti drumul ala, e acelasi dintotdeauna. Si stiu ca nu vrei sa mai fii acolo!!".

Apoi vine marea intalnire cu Morpheus, in camera cu paharul de apa pe masa.

Morpheus: Imi imaginez ca te simti cam ca Alice cand a cazut in gaura iepurelui. O vad in ochii tai. Pari un om care crede ceea ce vede doar fiindca se asteapta sa se trezeasca imediat. Intr-un mod ironic, asta nici nu e departe de adevar. Crezi in destin?
Neo: Nu, pentru ca nu-mi place sa nu am controlul asupra propriei mele vieti.
Morpheus: Stiu exact la ce te referi. Esti aici pentru ca stii ceva. Nu-ti poti explica ceea ce stii, dar o simti. Ai simtit-o o viata intreaga, ca ceva e in neregula cu lumea ta. Nu stii ce anume este, dar e acolo, ca un ciob in mintea ta care te innebuneste. Acest sentiment te-a adus la mine. Stii despre ce vorbesc?
Neo: Matricea?
Morpheus: Vrei sa stii ce este? Matricea e peste tot. Si acum, aici, in camera asta. O vezi cand te uiti pe fereastra sau dai drumul la televizor. O simti cand te duci la servici... la biserica... o simti cand iti platesti impozitele. Este lumea care ti-a fost trasa peste ochi ca sa te orbeasca in fata adevarului.
Neo: Care adevar?
Morpheus: Adevarul ca esti un sclav, Neo. Ca toata lumea, te-ai nascut in prizonierat. Intr-o puscarie pe care n-o poti pipai sau gusta sau mirosi. O puscarie pentru mintea ta.

Noi toti - pana sa vedem adevarul - traim sau am trait in matrice. Matricea inventata si bine organizata de parintii-papusari. Mintea noastra se invartea mereu doar in cusca aceluiasi prizonierat! Cei care raman in starea de zombie-ism, cu creierul spalat de parinti, sunt si cei care inghit pe nemestecate minciunile societatii si ale autoritatilor, pentru ca nu au invatat niciodata sa chestioneze pe cei care sunt la putere.

Morpheus: Din pacate nimeni nu poate fi invatat ce e matricea. Trebuie s-o vezi cu ochii tai.

Asa e. Cine nu a pus intrebarea si nu e pregatit, nu va intelege niciodata ca traieste intr-o matrice si nu va sti cum sa iasa. Ba mai mult, te va dusmani si te va elimina din viata lui cat de repede va putea, pentru ca nu va mai suporta sa i se arate un adevar atat de dureros. Mi-a luat ani de zile ca sa inteleg ca este o reactie absolut normala si am invatat acum sa ma detasez si sa accept ca multi oameni pur si simplu prefera sa ramana in iadul lor personal (matricea lor personala) decat sa faca eforturile supraomenesti de a iesi de acolo. Am invatat sa ma implic mai putin, singurul aspect unde nu mai doresc sa fac compromisuri este acela ca nu mai accept sa fiu cosul de gunoi al autocompatimirii nimanui.

Morpheus ii intinde lui Neo mana cu cele doua pastile si-i spune:

"Asta e ultima ta sansa. Dupa asta nu mai exista cale de intoarcere. Daca iei pastila albastra - povestea se incheie aici, te trezesti in patul tau si crezi ce vrei tu sa crezi. Daca iei pastila rosie - ramai in Tara Minunilor si iti voi arata cat de adanca e gaura iepurelui."

La o rascruce existentiala, intotdeauna avem sansa de a ne trezi la realitate si de a infrunta adevarul (inghitind pastila rosie) sau de a ne infunda din nou in negare si in reprimare, inghitind pastila albastra care ne da doar iluzia ca suntem din nou la pupitrul de control al propriei vieti.

Neo intinde mana dupa pastila rosie, iar Morpheus il atentioneaza:

"Retine, tot ce-ti ofer este adevarul. Nimic mai mult."

Da, exact asa e si cu terapia, cu drumul autocunoasterii. Singura rasplata imediata este adevarul. Iar adevarul vine intotdeauna cu durere, asa cum a descoperit si Neo cand adevarata lui fiinta a fost smulsa dintr-o data din coconul zombificat in care el se iluziona ca avea o viata!!

Apropos de simboluri, stiati ca exista in româna un cuvant "mătríce" a carui semnificatie invechita este uter, san matern?? Ei bine, Neo se trezeste din "coma matriceala" (simbolic, iese din cocon ca si cum s-ar naste pentru a doua oara) si pentru prima oara in viata e constient de cablurile care-l leaga de matrice, e constient de lanturile prizonieratului si de acea instalatie fixata de capul lui prin care i se insuflau gandurile, senzatiile, trairile, ca si cum ar fi fost ale lui - totul era un truc al celor care-i spalau mintea!! Cand i se demonteaza cablul din ceafa, toate celelalte cabluri care treceau prin corpul lui se desprind brutal si ele, iar Neo - cel real - aluneca intr-un canal care-l absoarbe cu toata forta, ajunge intr-un lac murdar unde trebuie sa se zbata ca sa poata ramane la suprafata si sa nu se inece pana cand e salvat de oamenii lui Morpheus, iar acesta il intampina cu cuvintele "Bine-ai venit in lumea reala!".

Asa si noi - traiam intr-un cocon caldut (in aparenta) care ne anulase personalitatea, vointa, insasi existenta, care ne dicta ce sa simtim si ce sa gandim... iar unii dintre noi au norocul extraordinar sa se trezeasca la realitate candva... alunecand mai intai intr-o mocirla (mizeria traumelor reprimate), unde trebuie sa ne zbatem, sa dam din maini si din picioare, sa ne punem in miscare instinctul de conservare, sa ne redefinim din temelii, pana cand reusim sa ne mentinem cat de cat la suprafata sau, mai tarziu, sa iesim de acolo si sa ne recapatam increderea in propria persoana, sa ne recastigam autonomia!

Munca de "reconstructie" incepe: Neo e pus pe o masa de operatie si, cu ajutorul impulsurilor electrice, i se pun in miscare din nou muschii atrofiati. La fel, in terapie invatam sa ne folosim de instrumente ale gandirii si simtirii noastre despre care nici nu stiam ca exista, erau atrofiate...

Neo: De ce ma dor ochii?
Morpheus: Pentru ca nu i-ai folosit niciodata!

Morpheus si echipa lui de "hackeri" simbolizeaza pentru mine toti aceia care au deschis drumul spre autocunoastere, cei care evident sunt huliti si dispretuiti (daca nu haituiti de-a dreptul) de catre societatea asta bolnava de sindromul "Respecta-ti parintii cu orice pret"... Acest sindrom l-a facut posibil pe Hitler si face posibile toate atrocitatile comise de autoritatile si guvernele corupte, de bancile si industriile criminale!

I se explica apoi lui Neo ce este matricea.

Imi place mult replica asta: "Matricea e un sistem, Neo. Acel sistem e dusmanul nostru. Dar cand esti inauntrul ei, ce vezi? Oameni de afaceri, profesori, avocati, tamplari. Insesi mintile oamenilor pe care incercam sa-i salvam. Trebuie sa intelegi ca majoritatea acestor oameni nu sunt inca pregatiti sa fie deconectati de la matrice. Iar multi dintre ei sunt atat de inerti, atat de definitiv dependenti de sistem, incat se vor lupta cu dintii ca sa-l protejeze."

Fraza asta de mai sus imi aminteste de vaccinisti.

Morpheus il ia din nou pe Neo in matrice si-i spune ca ceea ce vede el acolo (un Neo fara cabluri infipte in corp, cu parul lung, imbracat elegant) se cheama "residual self-image, a mental projection of your digital self" - asta simbolizeaza falsul self pe care il dezvolta toti copiii captivi si care este intotdeauna foarte departe de fiinta lor adevarata. Este imaginea pe care ei ar dori s-o aiba, este ceea ce si-ar dori ei sa fie, DAR nu ceea ce sunt ei cu adevarat.

Lumea adevarata cea veche nu mai ramasese decat ca o simulare neurologica - asta e matricea: un simulacru de viata. Morpheus ii arata lui Neo si lumea noua, spunandu-i "Welcome to the desert of the real!". Din nou, asa este. Cand iesi din matrice, treci mai intai scurt printr-o furtuna, ca mai apoi sa ajungi intr-adevar intr-un desert, sa constati ca de fapt traiai inca de dinainte intr-un desert, ca de fapt nu aveai nimic din ce credeai ca ai...

Morpheus: "Matricea e un simulacru de viata construit artificial ca sa ne tina sub control, sa transforme o fiinta umana intr-o baterie, o sursa de energie".

Nu-i departe de adevar daca extrapolam putin si-i vedem pe parintii abuzivi in locul robotilor din Matrix. Narcisisti patologici, ei nu urmaresc niciodata altceva decat satisfacerea propriilor nevoi de combustibil narcisist. Noi nu suntem decat instrumentele cu care ei spera sa-si obtina fericirea, suntem laurii cu care ei simt nevoia sa se impodobeasca pentru a-si imbunatati propria imagine despre ei insisi, noi suntem "papusile" pe care ei sunt obsedati sa le controleze pana la ultima rasuflare.

Neo e ingrozit cand vede toate astea si nu ii vine sa creada.

Morpheus: "Nu ti-am spus niciodata ca va fi usor. Ti-am spus doar ca va fi adevarul!"

Prima reactie a lui Neo e una de spaima amestecata cu furie: "Lasa-ma sa plec, vreau sa ies de aici!" Mda, e greu de suportat adevarul cand se prabuseste asupra ta ca Niagara. Si la inceput de drum cam asa se intampla. Lui Neo i se face apoi rau si vomita si lesina.

Cand isi revine, prima intrebare este "Nu ma mai pot intoarce, nu-i asa?", iar Morpheus ii raspunde "Nu. Dar daca ai putea, chiar ai vrea?". Mie personal - am mai spus-o - asta mi se pare inca o victorie: faptul ca, odata ce ai deschis ochii si ai privit in jurul tau in afara matricei, nu mai exista cale de intoarcere! Sunt recunoscatoare pentru asta!

Urmeaza apoi antrenamentele de lupta, Neo invata jiu-jitsu si alte chestii asemanatoare, pentru mine asta simbolizeaza pregatirea de "lupta" pentru autoprotectie, invatarea unor metode pentru ca ceilalti sa ne respecte granitele si sa nu ne mai invadeze spatiul emotional.

Cand Morpheus il bate la jiu-jitsu, ii spune sa nu se mai gandeasca la cat de puternic si de rapid este, ci sa stie ca este mai puternic si mai rapid decat el. "Don't think you are faster, KNOW you are!"...

Morpheus: Incerc sa-ti eliberez mintea, Neo! Dar eu nu pot decat sa-ti arat usa. Tu esti cel care trebuie sa treaca prin ea.

Ii spune apoi lui Neo sa se elibereze de indoieli, de teama, sa-si limpezeasca mintea, ca sa-si dea seama de cate este cu adevarat capabil! Asta am invatat si invat si eu la terapie... E un proces foarte greu si indelungat, dar se poate, cu rabdare, pas cu pas...

Urmatorul antrenament: agentii - implanturile electronice care se pot misca libere prin matrice, luand absolut orice forma... Agentii sunt cei mai periculosi oponenti! Ce simbol mai clar aici al scriptului inoculat, implantat de parintii abuzivi, cu directivele preluate si integrate de subconstientul nostru, cu tiranii internalizati care aluneca pe sub orice bariera a constientului si ne dicteaza in continuare viata chiar si dupa ce (credem ca) ne-am desprins de controlul parintilor!!

Neo: Am asa multe amintiri din viata care de fapt n-a fost viata! Ce inseamna asta?
Trinity: Inseamna ca matricea nu-ti poate spune cine esti!

Urmeaza prima (re)intrare in matrice, vizita la oracol. Intre timp, unul din acolitii lui Morpheus ii tradase si negociase cu un agent al matricei sa-l vanda pe Morpheus contra reintoarcerii in matrice, unde voia sa manance bine si sa fie bogat si sa i se stearga din memorie orice secunda petrecuta in afara matricei (!). Alt simbol al celor care te parasesc si te tradeaza cand treci dincolo de baricadele cunoscute lor, al celor lasi si slabi sau lipsiti de caracter care o rup inapoi spre coconul caldut al minciunii fiindca adevarul le pute si ii sperie prea tare...

La intoarcerea de la oracol are loc faza cu acel déjà-vu care atrage pe scena agentii si toata armata matricei!! Eu vad aici un simbol al acelor triggere care declanseaza de la atacuri de panica pana la depresii, atacuri de plans, cand suferinta veche navaleste peste tine aproape fara avertisment! Din ambuscada nu scapa toti, asa cum si in viata reala platim prin suferinta, prin goluri sufletesti, si ne plangem pierderile...

La scena finala din statia de tren, Neo nu mai fuge de agentul care apare (Morpheus: "Incepe sa creada!"), ci il infrunta curajos si desi mananca bataie sanatos, nu moare.

Finalul este iar esential. Neo vorbeste in prezenta agentilor matricei: "Stiu ca sunteti acolo. Va simt acum. Stiu ca va temeti... va temeti de noi. Va temeti de schimbare. Nu cunosc viitorul. N-am venit sa va spun cum va lua sfarsit totul. Am venit sa va spun cum incepe. Eu voi inchide telefonul si am sa le arat acestor oameni ceea ce voi nu vreti ca ei sa vada. Am sa le arat o lume fara voi. O lume fara reguli si control, fara granite si limite. O lume in care totul e posibil. Unde mergem mai departe de acolo este alegerea fiecaruia!"

Acest film este atat de plin de semnificatii, de metafore, de simboluri... Sa-l mai vedeti odata si o sa intelegeti!

Esentialul este ca pana la urma iesirea din matrice nu este niciodata echivalenta cu salvarea definitiva, ci este doar inceputul unui drum, prin adevar, catre ceva mult mai inalt. Cu cuvintele lui Morpheus: "There's a difference between knowing the path and walking the path!"

Va doresc numai bine si puterea de a merge pe drumul bun!

9 comentarii:

  1. Genial! Nici nu stiu pentru ce dar am plins. Sint atit de prinsa in matrice. In clipa asta nu vad vreo speranta sa ies desi imi doresc. Nu m-am gindit niciodata la film in felul asta. Sincer, mi s-a parut o porcarie. Cit m-am inselat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicia iti sorb cuvintele, esti o femeie puternica, imi place enorm de tine :))...sper sa nu intelegi gresit, dar felul asta simplu si totusi incarcat de substanta de a scrie al tau reda perfect trairi, ceea ce e greu de gasit pe internet in ultimul timp.
    Eu nu pot spune ca inteleg dramele copiilor captivi sau abuzati, nu m-am simtit niciodata asa, dar felul in care ai descris actiunea din Matrix m-a facut sa-ti scriu.
    Eu vad matricea ca fiind societatea in general, guverne, elite, manipulatori, intelegi tu...dar cred ca pot face o comparatie savuroasa: de ce n-ar fi societatea in felul ei un fel de macro-familie un fel de big mama si big papa care incearca sa ne tina in continuare captivi in falsitatea caldurii de cocon(fara a ne pune intrebari dificile, fara a incerca sa ne revoltam, fara a trece totul prin sita mintii noastre)?
    Eu m-am nascut rebela cred de aceea mi-e greu uneori sa inteleg termenul "supunere", dar totusi cumva la nivel instinctiv il pot intelege.
    Numai bine, Lena!

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am vazut Matrix (mi s-a parut de la bun inceput un film care-ti cere multa atentie si mereu mi-am propus sa-l vad foarte odihnita) dar m-ai facut curioasa. Cred ca sambata il vad (mai les ca Vlad m-a rugat sa-l las la buni in noaptea de veineri spre sambata!!)

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicia, te urmaresc inca de cand scriai pe DC. Iti multumesc pentru tot ceea ce esti si pentru toata lupta ta pe care alegi sa o imparti cu noi. Am vazut Matrix (toate 3) de multe ori...
    Pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  5. wow, ce coincidenta, de curand am scris si eu despre Matrix.:-) este unul dintre marile filme ale lumii si printre cele mai favorite ale mele. dincolo de interpretarea ta surprinzatoare, ramane intentia originala de a re-crea Pestera lui Platon in varianta SF. exista si-un amestec religios de tao, buddhism, crestinism, plus asa cum ai remarcat tu, teoria simulacrului (Baudrillard).

    dar simbolul de baza este Pestera lui Platon, care pentru mine este, daca nu primordiala, printre cele mai importante repere personale. realitatea virtuala in care traia Neo pana sa fie descoperit drept Mesia de catre insurgenti este pestera, unde lumanarile sunt considerate sursa adevarului suprem, lumina adevarata.

    conform parabolei lui Platon, atunci cand cineva iese din pestera, soarele este orbitor si pornirea este sa se reintoarca in pestera, adica in Cunoscut, in confortabil. adevarul orbeste si este incredibil de dureros. adevarul nu aduce pacea, ci transformarea, dar dupa o lupta crancena cu sine si restul lumii.
    vezi exemplul tradatorului Cypher, iti amintesti cum savureaza friptura (cei 30 de arginti)- desi stie ca e imaginara! - cand isi rascumpara reintoarcerea in pestera prin agentul Smith?

    tot in parabola se spune ca daca aceia care au cunoscut lumina adevarata vor reveni in pestera sa le spuna si celorlalti despre minciuna in care traiesc, prima reactie a multimii este aruncarea cu pietre, izgonirea (nimeni nu e profet in tara lui), negarea, frica.

    agentul Smith reprezinta umbrele pe perete create de lumanari, umbra care nu ar supravietui fara lumina lumanarilor, dar nici fara locuitorii pesterii care privesc umbrele drept dovezi incontestabile ca...lumanarea exista. :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Am vazut Matrix. Pe toate 3. Mi-am amintit de ce nu l-am putut vedea de atata vreme: ma scoteau din minti scenele cu lupte si urmaririle cu masini. Dar dincolo de toate acestea filmul este chiar o capodopera.
    Am vazut si eu Pestera lui Platon (inclusiv prin prisma cunoasterii de sine deci inclusiv a trecutului personal cu toate conditionarile de rigoare)si chiar si cele trei entitati din societatea utopica: Mestesugarul (Arhitectul), Conducatorul (Oracolul) si Aparatorul (tanarul care apara pe Oracol). Nu stiu inca ce reprezenta fetita (poate imaginatia creatoare?).
    Pe celalat plan Oracolul (femininul) si Arhitectul (masculinul).
    Si ca sa ma intorc la conotatiile relevate mai sus de tine, Felicia, eu cred ca noi am trait acel trecut care ne-a fost deja desenat de "Ärhitect", un trecut-provocare, din care, pentru a iesi, avem nevoie, asemeni lui Neo sa EVOLUAM. Dar evolutia nu poate avea loc fara:
    - Iubire
    - Oracol (indrumatori spirituali)
    - Asumarea rolului nostru si acceptarea a ceea ce suntem.

    Neo nu spera in vindecare. Neo evolueaza si devine din ce in cea mai bun, inclusiv in Matrix. Finalul? Surpriza Feli: RECONCILIEREA. PACEA. Singurul care a trebuit sa moara a fost virusul Smith.

    RăspundețiȘtergere
  7. Lena: pai societatea chiar asta este, o macro-familie la nivelul careia se manipuleaza si se inrobeste la fel ca si in familia "normala". Si stii... uneori rebeliunea nu este decat cealalta fata a aceleiasi medalii!
    Elena, nu te cunosc, dar te pup si eu!!
    Ana, eu cred ca intentia originala cu Pestera lui Platon exista pe un plan constient, usor deasupra celui descris de mine (care nu poate fi accesat prin gandire/filozofie, ci doar daca simti mesajul si mai adanc al filmului). Paralelele insa sunt f.f. clare... e un film plin de simboluri.
    Alice, cand am fost cu parintii mei la Matrix 1, au comentat: "Asta e film pentru pustime". QED.
    Pentru mine finalul de reconciliere nu mai este demult o surpriza, am atins aceasta faza de intelegere inca de acum vreun an, doi... O astept sa vina cand voi fi pregatita, dar important este ca acum STIU ca va veni. Ceea ce e bine.
    Va pup pe toate!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am vazut Matrix si mi-a placut, e una din seriile la care am spus ca voi merge ori de cate ori va mai apare un episod, in ciuda recenziilor. De cand am iesit si eu din "matrice", pentru ca am iesit, m-am gandit de multe ori la film, dar nu am gasit impulsul de a-l revedea, ceva imi ramasese, dar nu identificam ce anume. E drept ca niciodata, atunci cand l-am vazut, nu am mers atat de profund cu metafoara, nu aveam cum, era in "matrice". Mi-a fost usor doar sa rezonez cu teoriile conspirationiste in care exista un "ochi" care le vegheaza pe toate. E si asta un pas, dar nu suficient ca sa iesi din "matrice", caci daca esti in "matrice" si exista si un "ochi" care te supravegheaza este, evident ca tu "vezi" ochiul cu ....acordul"ochiului". Este minunat cum Dumnezeu ne trimite pe diferite cai cate un Morpheus, fie ca e un film, un articol, o carte sau, in cazurile cele mai fericite, chiar cineva in persoana care sa ne calauzeasca. Este indubitabil ca fiecare dintre noi primim "mesajele" pe care le putem ignora o viata intreaga sau, la un moment dat, sa intelegem macar unul. Si apoi incepe sa devina usor sa le recunoastem si pe celelalte pe langa cara am trecut cu mai multa sau mai putina gratie. Felicitari, Felicia

    RăspundețiȘtergere
  9. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, Laura! Eu m-am trezit relativ tarziu din cauza orbirii emotionale din copilarie si adolescenta, pe care am continuat-o cuminte si multi ani dupa aceea. A fi "copilul perfect" este o eticheta care nu se dezlipeste atat de usor :-(
    Dar si cand m-am trezit - ca sf. Gheorghe cu sabia am retezat o gramada de capete false din jurul meu! Acum am niste antene tare faine (fine tuning ;-)) si de multe ori simt imediat cand ceva nu e in ordine, cand sunt mintita, cand se incearca vreo manipulare. Este extraordinar sa fii in stare sa VEZI :-)
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere