V-am mai povestit de doamna Sperietoare (aka_cumnatica mea "multiubita", pe care o cheama, vai ce nume potrivit, chiar Schreck = sperietura).
Bogdan a reluat un fel de corespondenta cu ea anul asta, dupa ce ea a facut generosul gest de a-si achita 7 mii de euro din cei 15 mii pe care ii datoreaza lui Bogdan. Ah, o saptamana mai tarziu a venit cu un mail plin de "tragedii", ca i s-a stricat masina, ca are datorii mari la cealalta cumnata a ei, ca ea vrea doar sa-i fie bine copilului ei, chiar daca ea "mananca paine goala" (textual!), pe scurt voia inapoi o mie de euro, la care Bogdan i-a spus ca nu se mai poate, ca el a achitat la banca acei bani ca sa ne mai scada si noua creditul la apartament...
De atunci, vaicareli si autovictimizari peste autovictimizari in fiecare mesaj. Bogdan i-a scris de la obraz: "Daca esti in mare criza financiara, vinde apartamentul din Bucuresti. Eu nu am asemenea posibilitati", la care ea a lasat-o putin mai moale, dupa ce a motivat ca nu vrea mama ei ca apartamentul sa fie vandut (desi mama ei a renuntat demult la orice drepturi, iar apartamentul ii apartine doar ei, duamnei Sperietoare!).
Ca de obicei, ea nu povesteste decat chestii superficiale (miorlaieli, vaicareli, chestii care put a falsitate de la cinci kilometri), dar tine mortis si insista ca Bogdan sa se deschida (!), sa povesteasca despre David etc.
Ei, la un moment dat Bogdan a facut greseala sa ii scrie ca noi ii trimitem matusii lor in fiecare an calendar cu David. Wow, ce-a mai luat foc duamna Sperietoare... Ca_cum, adica nu mai avem nici un fel de relatie cu matusa (Bogdan a renuntat cu ani in urma oficial si notarizat la dreptul lui de mostenire pt. apartamentul bunicului, moment in care i-a scris si o scrisoare cu toate ofurile lui vizavi de ea de-a lungul timpului), si cum adica nu mai avem contact cu ea DAR ii trimitem calendar cu David? [Eu am inteles imediat ce-o ardea pe ea: ca uite, nici cu ea nu mai aveam nici un fel de contact, dar ea n-a primit niciodata nimica-nimicuta de la noi ;-))]. Ca "Felicia nici n-o cunoaste pe tanti Coca, e aiurea sa-i trimita calendar" (gata, tot eu eram vinovata ;-) si - avand ea memoria selectiva - uitase ca eu am cunoscut-o pe tanti Coca in 2002 si chiar am corespondat cu ea cativa ani pana la ruptura provocata de Bogdan...
In fine, amuzant a fost raspunsul ei, cand Bogdan i-a scris "Esti si tu mama, deci poti intelege cum este sa fii mandra de copilul tau si sa vrei sa-ti impartasesti fericirea si cu altii, sa il vada si ei cum creste etc.". Raspunsul a venit ca din pistol: "Sunt mama si totusi nu cred ca fericirea de a fi mama trebuie impartasita, ea se vede pe fata si la cum stralucesti toata de fericire. Cred ca mai mult e dorinta de a arata cat de frumos e copilul meu si uite ce frumos se dezvolta. Asta e ceea ce am vazut la mamele cu care m-am intalnit la krabelgruppe". Concluzia trista: EA nu isi vede copilul ca pe un copil frumos (asta reiese din mai multe chestii spuse de ea), ea nu doreste sa-si arate nimanui copilul plina de mandrie, deoarece copilul ei - saracutul de el, vai de el cu o astfel de mama - are niste probleme cu oasele picioarelor si e cracanat (ca si mama lui!!!) si merge ca Charlie Chaplin; din toate mesajele ei reiese pregnant acelasi mesaj: "Ce blestemata am fost cu un copil care nu e sanatos si nu e nici de o frumusete rara" (asa l-a descris ea pe David dupa ce tatal meu i-a trimis o diaporama cu el, ea pe atunci inca nefiind mama).
Deja ea este pe cale de a deveni un fel de Münchhausen by proxy - se vede DOAR PE EA ca victima din cauza ca baietelul ei nu este "perfect", isi plange soarta amara si deja a luat distanta de micut, il acuza inconstient ca nu e perfect sanatos (si se simte vinovata la gandul ca poate a mostenit oarece probleme genetice de la ea), baietelul nu are nici doi ani si ea deja regreta ca el creste mult prea repede si plange dupa momentele cand era mic-mic, iar in plus deja viseaza la al doilea copil, dar e frustrata ca nu are destui bani... Motivatia pentru un al doilea copil? "Pentru ca si noi am fost doi la parinti" (adica exact cel mai bun exemplu pentru a NU avea un al doilea copil, daca e sa ajunga ca ea si Bogdan, dar te pui cu narcisistul care isi picteaza lumea in culorile halucinante din capul lui??). Ah, alta motivatie la fel de oligofrena: "dar inima mi-o cere si el peste cativa ani va intreba daca primeste un frate sau o surioara". Ati inteles: daca va face al doilea copil si lucrurile nu vor fi perfecte (si NU VOR FI!!), de vina va fi saracul Mihaita care a cerut sa "primeasca" un frate sau o surioara (observati cum numai "surioara" e la diminutiv - proiectia ei proprie ;-(().
Repetand ca nu-si permite sa mai faca un copil din cauza de bani, conchide furioso: "Dar tu ai putea sa mai faci un copil, avand in vedere ca amandoi aveti de lucru si o duceti mai bine decat noi." - bai, si se mira inocenta (!) ca Bogdan s-a scarbit dupa acest mail si nu a mai simtit nevoia sa-i scrie.
Cat despre alte sfaturi sau pareri ale lui Bogdan, ea i-a servit si botnita: "Ceea ce scrii tu despre copii, o iau ca fiind nerelevant, mai ales venind de la tine care ai spus ca nu vei face niciodata copii, avand in vedere conditia impusa de Felicia". Lasand la o parte virgula intre subiect si predicat (deh, e inginera ;-)), asa functioneaza un creier narcisist irecuperabil: Nu accept sfaturi de la tine (care esti parinte de mai multa vreme decat mine) fiindca tu ai spus in ianuarie doua mii coispe ca nu vrei copii, ca asa iti impusese Felicia, sa nu faceti copii. O logica impecabila, ocazie cu care mai arunca o sageata otravita catre mine, ca doar nu era sa scape ea asa un prilej de bucurie ;-((
Faza cu adevarat strigatoare la cer vine insa abia acum. Bogdan a mai facut o mica greseala strategica, scriindu-i "Referitor la copii, da, intr-adevar cresc repede si multe femei se arunca sa faca si al doilea copil ca sa mai aiba odata "ceva mic si pufos". Ele nu vor copii care sa devina independenti, ele de fapt cauta doar niste "papusi" care sa ramana asa pt. totdeauna. Eu unul abia astept sa creasca David si mai mult, sa inceapa sa doarma in camera lui, sa devina totul mai usor"...
Ei, credeati ca asemenea afirmatii scapa nepedepsite? ;-)) Iata raspunsul ei, self-explanatory, de o "bogatie sufleteasca" si de o "intelepciune" cu totul si cu totul deosebite: "Ce scrii tu ca David doarme cu voi mi se pare greseala voastra. Eu la inceput am dormit 2-3 nopti cu el si apoi, pentru ca nu puteam sa inchid nici un ochi, caci la fiecare miscare a lui eram treaza (stii ca dorm iepureste), l-am pus in patutul lui, in camera lui si de atunci numai acolo doarme. Te sfatuiesc sa il culci pe David cat mai repede la el in camera, caci altfel o sa aveti probleme cu el pana tarziu. Cunosc persoane care abia au reusit sa-si trimita copiii la ei in camera, cand aveau 9-10 ani si stiu si mai rau. Asa ca ai grija. Deja e mare, face 3 ani, cat o sa-l mai tii cu voi in camera? Si eu am momente in care desi stiu ca e la el in camera mi se face un dor nebun de el si as vrea sa-l iau in brate si sa-l culc langa mine, dar incerc sa ma abtin, caci stiu ca nu ii fac bine. Copilul trebuie sa invete sa fie independent. Dar stii ce fac? Ma duc de cateva ori pana sa adorm si il mangai pe capsor si pe manute si ii spun ca mami il iubeste si apoi ma furisez afara din camera. "
Asta e duamna Sperietoare in toata splendoarea ei. Auzi tu, al dreaq bebelus, s-o trezeasca el la fiecare miscare si sa n-o lase sa doarma!! Pai a incercat ea 2-3 nopti (2-3 nopti!!!!!!) sa doarma langa bebelusul ei nou-nascut (asta da sacrificiu matern!), da' cand a vazut ca asta nu e trai, nenica, l-a si azvarlit cat colo in patul lui SI in camera lui... Ce, nu stiati ca un bebelus trebuie inca de la cateva zile de viata sa devina independent???
Daca nu ar fi de plans, ar fi tot de plans, de URLAT!! Cand ma gandesc la ce-o fi fost in sufletul acelui bebelus, abia nascut de cateva zile, cand a fost ABANDONAT de mama lui, cum i-a fost refuzata caldura corpului mamei lui cand el avea o nevoie esentiala de ea, cum a fost lasat in bezna rece a unei camere izolate, lasat de izbeliste ca sa poata acest monument de egoism, sa poata jigodia asta de om (sorry, nu-i pot spune altfel) sa doarma linistita, imi vine sa plang fara intrerupere de mila acelui sufletel nevinovat!!!
Si nu numai ca nu-si pune problema ca a gresit, dar ne trage si pe noi de urechi ca facem "greseala" de a-l lasa pe David sa doarma cu noi. Nu va mai spun ca baietelul ei este deja de la un an dat la cresa, apoi a fost lasat cu saptamanile pe mana mamei ei (care este alcoolica, labila si in care nu poti pune nici o baza!!), intrucat duamna Sperietoare pleca la practica pe santiere, ca studiul nu putea fi amanat inca un an (ce e un an in comparatie cu nevoile unui copil la acea varsta frageda??)... Este clar ca lumina zilei ca ea deja incepe sa realizeze ca visul ei cel mare ("sa am cuibusorul meu, familia mea, copilul meu") NU i-a adus fericirea dorita de ea, drept pentru care copilul este deja pe cale de a deveni persona non grata... Acum e mic, adevaratele represalii vor veni abia mai tarziu... Vai de acest biet baietel, ce-l asteapta, cu un asemenea monstru narcisist pe post de mama...
12 comments
Citesc de ceva vreme blogul vostru, pe cel al lui David. I-am admirat pozele pe FB si mereu cand vad ochi albastri compar sa vad daca sunt mai ametitori decat cei ai fiului tau.
RăspundețiȘtergereSunt in mare de acord cu felul in care reiese ca il cresteti pe David, legatura foarte apropiata intre voi...
Insa, fara sa vreau sa judec, dandu-mi doar cu parerea, postarea de mai sus mi se pare un pic prea vehementa. Nu iti cunosc cumnata, de fapt nu va cunosc nici pe voi dar nu pot sa ma impiedic sa nu gandesc "de ce atata ura, de ce un ton asa vehement?!" Nu stiu pe cine a mai interesat sa citeasca postul pana la final eu am facut-o. Fiecare familie are specimenele ei, cunosc si eu cateva si desi nu sunt de acord cu parerile lor parca nu i-as denigra chiar public...
Parerea mea.
Dar de ce te temi de vehementa atunci cand la mijloc este soarta unui copil nevinovat? Eu o cunosc de multi, prea multi ani pe aceasta individa, stiu cat de egoista este, de iresponsabila, de narcisista, de manipulativa, de rea si invidioasa, crede-ma ca am avut mult de suferit din cauza ei, iar cand ai de-a face cu asemenea oameni este sanatos sa fii vehement, ca sa nu mai cazi in capcana de a fi "intelegator" si "tolerant" in vreme ce ei cu o mana iti fura banii din buzunar si cu cealalta iti infig un cutit in rinichi... Asa ca, mai nou, eu nu am nici o problema in a fi vehementa cand simt eu ca este cazul. Falsa armonie si obsesia de a ma face placuta pana si de oameni de nimic apartin trecutului, slava Domnului!
RăspundețiȘtergerePostarea asta este inca relativ politicoasa fata de ce ne-a facut ea noua (incercari de a ne desparti, tentative de escrocherie, santaje, stalking, lista e lunga)... O fi pe undeva si bolnava psihic, insa este adulta si tb. sa-si asume raspunderea pentru ce face. Iar de copilul ei mi se rupe inima. Daca tu consideri asta denigrare in public, e dreptul tau sa ai aceasta parere. Eu consider ca aceasta postare este 1) un ventil de eliberare pentru mine si 2) un mic exemplu din care si alte (viitoare) mame ar putea invata ceva...
Am banuit ca e asa: "1) un ventil de eliberare pentru mine". Si asa ceva face bine, o stiu.
RăspundețiȘtergereEu insa ma refeream la faptul ca avand in vedere "grozavia" de femeie si mama, cumnata si sora care e persoana in cauza, parca nu merita vehementa ta. Sa iti pierzi atata timp in a scrie postarea asta... Probabil te-ai simtit mai bine dupa si e ok. Asa cum spuneai "ventil de eliberare". Probabil iti cunoaste parerea, i-ai spus-o poate chiar in fata dar... let go. Pentru binele vostru. NU a reusit sa va desparta, nu poate modifica felul in care il cresteti pe David deci...nu merita atentie, cred eu.
Specimene asemanatoare am si eu in familie, in cazul de fata e soacra mea. Nu ne-a impiedicat sa mai avem inca copilul la co-sleeping si are deja peste 3ani.... Dar gata ma opresc aici altfel nu-mi respect propriul sfat de a nu acorda prea mult importanta unor astfel de oameni. NU practic nici eu "falsa armonie" si nici nu am obsesie sa fiu in pace cu toata lumea dar PACEA mea e mai importanta. E vorba sa imi pastrez "zen-ul" personal, desi poate exista si oameni care nu se "aufregen" cand isi aduc aminte si povestesc despre astfel de indivizi.
Ceska777, nici eu nu vreau sa judec, dindu-mi doar cu parere dar, cred ca nu e bine sa limitezi rostul blogurilor doar la cel de "jurnalul lui X", "lumea lui Y", "viata lui z in imagini" si "orarul lui W cu linioare de la capat".
RăspundețiȘtergereEu am gasit valoare literara si putere a exemplului in postarea Feliciei. Nu e vorba de madam Schreck, domiciliata in strada Cutare, ci e vorba de toate doamnele "Sperieturi" din lumea intreaga.
Felicia ramine omul care e in stare sa taie o rana, sa o dezinfecteze si apoi sa o si panseze, dupa care sa fie suficient de umana si dulce :)sa se intereseze si daca s-a vindecat DAR mai ales sa se bucure pentru vindecare.
O iubesc pe Felicia si i-as da voie sa vorbeasca si despre mine daca ea ar hotari ca merita o postare "cu valoare de exemplu".
@Anonim: Da' cine esti, maica, de ma cunosti atat de bine si ma si iubesti? (lucru pt. care iti multumesc!!)
RăspundețiȘtergereDesi nu se vede din postarea asta, sa stii ca eu chiar am simtit si mila fata de narcisista asta si daca as crede ca se mai poate face ceva ca sa fie salvata, as incerca - sau ma rog, l-as ruga pe Bogdan s-o faca, sa-i mai explice a enspea oara rezultatul actiunilor ei (rautatea, invidia care respira din fiecare rand scris de ea). Din pacate, Bogdan m-a convins (si de fapt EA insasi ne-a convins pe amandoi) ca efectiv nu mai e nimic de facut. Ea nu intelege nimic, este oarba si ignoranta in egoismul ei manipulativ... N-o intereseaza decat de ea, atat. EA isi vrea inapoi fratele, EA vrea sa fie iubita, EA vrea sa se termine problemele, EA doar vrea... de dat ceva inapoi nu se pune problema... Ei, inseamna ca in cei 6 ani de cand nu am mai avut nici un contact cu ea nu a reusit sa se schimbe deloc. Bogdan a zis ca nu-i mai scrie... iar mie mi-e tare mila de baietelul ala mic...
uof, nu poti sa schimbi oamenii.
RăspundețiȘtergereMi-e atat de mila de copiii in situati asta...
buna! Sunt Adriana, mama Annikai (de la Mladite si Mugurasi) de pe forum.
RăspundețiȘtergereAs avea cateva intrebari, ai putea de rog sa-mi dai o adresa unde te pot contacta
Adriana, Gabitza M. si Cleo au adresa mea de mail ;-))
RăspundețiȘtergereFeli, chiar te iubesc, asa cum poti iubi pe cineva pe care nu-l cunosti dar pe al carui suflet il simti cu cel de-la 8-lea simt ( ca al 7-lea e de mult "luat" :)) ). Pot sa-ti spun cum ma cheama dar nu conteaza prea mult in context.
RăspundețiȘtergereAm plins cu tine si am gindit cu tine, in tandem, de mai multe ori si, sint clipe in care, cred ca eu sint chiar tu.
iti doresc sa fii fericita asa cum mi-as dori mie insami: cu toata inima!
Sunt multi care nu practica co-sleeping-ul. Terapeuta mea ma/ne presa sa renuntam la a mai dormi impreuna cu copilul, ca, cica, in felul asta ii facem rau si lui si noua.
RăspundețiȘtergereAm renunta, dar nu la co-sleeping, ci la psihoalaga.
De aceea, cerd ca d-na Schreck o fi primit vreun sfat din asta "binevoitor".
In rest, pacat ca nu se uita in oglinda potrivita...
Numai bine,
Adriana Zikkou
am mai scris si ieri, si pierdui mesajul.
RăspundețiȘtergereVoiam sa zic ce e boala grava, asta cu consumismul, cand omul se baga in datorii, imprumutand din stanga si din dreapta, fara sa mai poata acoperi; cand achizitioneaza/tine/pastreaza ceva numai ca sa aiba, fara sa judece. Cred ca de aici drama cumnatei ... nefericita e, desi are si aprt in Buc., si masina, si copil. Si prima solutie care o vede: mai vrea inca un copil. Eventual inca o masina, inca un laptop roz etc. Si nici nu isi pune problema ca datoriile trebuie achitate .... cum se numesc pers. astea? in faliment?
Drama e la copil ...
Stii ce e culmea coincidentei? Cumnata mea este fix in aceeasi situatie. Inca nu are copil, dar aceeasi atitudine...
din punctul meu de vedere, a- ti lasa copilul singur, in orice moment din viata lui, este tot un fel de ABUZ.
RăspundețiȘtergerenu sunt de acord cu "calitul" copilului, cu: " treBuie sa doarma singur in patutul lui"," nu- l lua in brate ca se invata" etc, niste ABERATII. NU UITATI, copilul are nevoie de afectiune, iubire, dragalire, giugiulire, joaca, tandrete.
Nici nu vreu sa ma gandescce- i in sufletelul acelui copil.