Cum poate declansa vaccinarea autismul

Cum apar vatamarile postvaccinale?

Cum le putem preveni?

Cum le putem trata?

Intrucat aceste otravuri din compozitia vaccinului sunt definite ca substante auxiliare, respectiv ca si adjuvanti ai componentelor proteice din vaccin, ele sunt considerate substante inofensive si nu sunt supuse legislatiei stricte a medicamentelor. Efectele cunoscute si tipice ale acestor otravuri sunt ignorate in mod sistematic in evaluarea vatamarilor postvaccinale, deoarece vaccinului ii este atribuit doar un efect imunologic. Serul vaccinal in sine, cu componentele proteice minore, nu are potential toxic, spre deosebire de adjuvantii si conservantii din vaccin.

Toate componentele proteice din absolut toate vaccinurile sunt interpretate in mod gresit fie ca particule ale agentilor patogeni fie ca virusuri „atenuate”. In realitate, nu exista „virusuri patogene”. In realitate, proteinele din vaccinuri sunt fie particule de bacterii normale, inofensive si particule din produsele metabolice ale acestor bacterii, care exista in fiecare dintre noi, fie particule din tesuturi embrionare de pui, din celulele si organelele celulare umane si animale utilizate in productia de vaccinuri.

Prezenta bacteriilor E-Coli poate fi explicata, de exemplu, prin procesul de productie al vaccinurilor care sunt fabricate prin inginerie genetica.

Repetam:

"În cartea „Vaccinarea, eroarea medicala a secolului”, medicul francez Louis de Brouwer descrie procesul de producţie pentru vaccinul împotriva hepatitei B. Astfel, vaccinurile împotriva hepatitei B sunt produse pornind de la proteine din serul unui pacient bolnav cronic de hepatită, dar fără ca în prealabil să fi fost izolat, purificat şi caracterizat biochimic vreun virus al hepatitei B. Biologul german Dr. Stefan Lanka: „În fotografia care ar reprezenta aşa-zisul „virus al hepatitei B” nu sunt prezentate structuri izolate, ci este vorba de un aglutinat (acumulare de proteine din sânge, tipice de exemplu în procesele de coagulare).”.

Astfel, vaccinurile împotriva hepatitei B sunt produse pe baza unor proteine nepurificate, prelevate de la oameni cu ficatul grav bolnav, la care (atenţie!) se adaugă o aşa-zisă plasmidă, o componentă a cromozomului bacteriei E. Coli!"

In anumite circumstante, la fiecare individ se pot declansa alergii la proteinele straine din compozitia vaccinurilor, iar alergiile pot declansa acele procese numite reactii autoimune.

Aceste programe – care sunt la origine programe biologice speciale cu sens - se declanseaza atunci cand actul vaccinarii este perceput ca o amenintare existentiala, coplesitoare. Factorii declansatori si programele neuro-psiho-somatice au fost descoperite si descrise stiintific cu precizie de catre medicul german dr. Ryke Geerd Hamer. Acesta le-a numit "legile biologice ale naturii".

Reactiile alergice si toxice la compozitia vaccinurilor pot amplifica programele neuro-psiho-somatice, pot duce la cronicizarea acestora si pot ingreuna orice terapie. Exemple tipice de programe neuro-psiho-somatice declansate in urma vaccinarii sunt autismul, depresia, mania, epilepsia, convulsiile si altele.

Ideea vaccinarii s-a nascut din teoria antica a umorilor si din observatia ca otravurile cauzeaza boli; de asemenea, se observase ca un consum regulat al unor otravuri (vezi alcoolul), in doze mici, face ca un consum al unor doze mai mari sa nu duca la deces. Se credea pe atunci ca otravurile introduse in organism ar avea ca efect aparitia unor antidoturi, care la randul lor ar neutraliza otravurile. Teoria umorilor sustinea ca „otrava patogena” ar aparea de la sine in organism (?) si ar actiona (sub forma de miasma) atat in afara organismului cat si asupra altor persoane. Otrava patogena se cheama in latina „virus”, iar ideea modernizata a antidotului poarta denumirea de „anticorp”.

Rudolf Virchow, considerat parintele medicinei stiintifice, a reintrodus teoria antica a umorilor intr-o forma moderna. Suprimand fapte stiintifice relevante care ii contraziceau teoria patologiei celulare, Virchow a afirmat ca toate bolile ar aparea in celule individuale. Celulele ar genera o „otrava patogena” („virus”), care ar declansa la nivel local, dar si in alte parti ale corpului, diferite boli, inclusiv cancer. Contrar cunostintelor medicale din vremea respectiva, Virchow a definit celulele corpului ca „unitati centrale ale vietii”, devenind astfel fondatorul oncologiei moderne si al ingineriei genetice, care interpreteaza gresit acidul nucleic ca fiind materialul genetic, deoarece nici pana in ziua de azi nu au fost intelese functiile evidente ale acestei substante.

Cu teoria lui despre patologia celulara, Virchow a devenit pionierul teoriei infectiei si al teoriilor imunologice. Intrucat nu a fost niciodata gasita si identificata vreo otrava patogena (nici macar Pasteur nu a reusit!!), s-a presupus ca bacteriile ar fi cele care genereaza acea otrava patogena ("toxine"). Dar si aceasta ipoteza s-a dovedit a fi eronata, deoarece presupusele toxine ale bacteriilor sunt in realitate niste enzime absolut normale, care niciodata nu ar putea aparea intr-un organism intr-o asemenea cantitate/concentratie incat sa devina periculoase pentru om sau animal. In cele din urma, s-a presupus ca sporii bacteriilor ar reprezenta otravurile patogene, pana cand au fost descoperite si functiile sporilor.

Cand au fost descoperite la bacterii structuri si mai mici decat sporii, care se transforma complet in bacterii atunci cand mediul existential le este distrus brusc, s-a crezut ca au fost descoperiti agentii patogeni ai bacteriilor, „virusurile bacteriilor”. Din cauza acestei catalogari eronate, aceste structuri au fost denumite „devoratori” ai bacteriilor = bacteriofagi. In realitate, bacteriile se transforma in aceleasi structuri din care s-au nascut, atunci cand mediul existential le este distrus brusc sau cand devin instabile din cauza cultivarii „incestuoase” artificiale, din laborator. Aceste „caramizi ale vietii” (unitati vitale), din care provin bacteriile si toate celelalte structuri vii, au stat la baza supozitiei ca si virusurile la oameni si animale ar arata la fel. Totusi, pana acum astfel de structuri nu au fost gasite si izolate stiintific nici la oameni si nici la animale.[1]

Aceste „caramizi ale vietii” (building blocks of life), catalogate gresit drept virusuri care lezeaza bacteriile, sunt alcatuite dintr-un acid nucleic impachetat intr-o membrana proteica. Acizii nucleici apar autocatalitic in apa si elibereaza energie in diverse moduri , produc reactii chimice si catalizeaza multe procese. Datorita acestor proprietati, isi formeaza un invelis (membrana) in jurul acidului nucleic si al sistemelor metabolice tot mai complexe din interiorul acidului nucleic. Descoperirea acidului nucleic in fagi a determinat ca presupusa patogenitate a otravii „virale” sa-i fie atribuita acidului nucleic. De la ideea virusurilor cancerigene s-a nascut ideea (la fel de gresita) a genelor cancerigene si de aici ideea gresita a genelor de toate felurile.[2]

„Vaccinurile” clasice de pe vremuri contineau in cantitati mari multe neurotoxine precum mercurul, deoarece pe atunci se credea ca, prin administrarea acestei substante, in organism s-ar produce antidoturi impotriva multor boli. Era vorba de convingeri ezoterice si teologice, cum ca anumite toxine ar fi avut puteri de vindecare [a nu se uita „tratamentul” variolei prin administrarea de mercur, in perioadele cand "tratamentul" ucidea mai multi oameni decat boala insasi – n.t.]. Motivul pentru care se credea acest lucru este foarte simplu: simptomele si durerea pot fi suprimate foarte usor cu substante toxice, de aceea inca se considera si acum ca se pot combate cauzele bolilor cu ajutorul otravurilor celulare. De aceea si vaccinurile contin pana in ziua de astazi otravuri celulare.

Adesea, bolile apar fara simptome evidente, atunci cand anumite evenimente existentiale neasteptate (socuri conflictuale) declanseaza acele programe neuro-psiho-somatice care duc la modificarea tesuturilor (fie depletie celulara, fie hiperfunctie).



Simptomele apar abia cand avem depletie sau crestere celulara prea mare a unui anumit tesut, astfel incat anumite functii si structuri ale acelui tesut fie dispar, fie solicita prea multa suprafata in jur si afecteaza si alte tesuturi/functii. In aceasta prima faza, faza activa, a programului neuro-psiho-somatic, otravurile (medicamentele chimice) nu au efect analgezic pentru ameliorarea simptomelor sau a durerilor, ci dimpotriva: persoanele aflate in faza activa a unui asemenea program neuro-psiho-somatic, cand li se administreaza un vaccin, vor reactiona la vaccin mult mai puternic si mai vizibil decat persoanele aflate in a doua faza a unui program neuro-psiho-somatic.

In faza a doua, care incepe dupa rezolvarea sau neutralizarea cauzei, organismul incearca sa revina la starea initiala. In acel moment se declanseaza vindecarea propriu-zisa, iar organismul incearca sa reduca tesutul excedentar masiv aparut in prima faza sau sa refaca tesutul pierdut masiv in prima faza. In aceasta faza de reconstructie a procesului de boala, care este intotdeauna bifazic, apar cele mai multe simptome si dureri.

Aceasta faza de reconstructie este foarte fragila si necesita conditii optime pentru starea si ingrijirea corpului. Aceasta etapa reparatorie a programelor neuro-psiho-somatice este suprimata rapid si eficient de otravuri/medicamente de orice fel, care arunca organismul din nou in starea de alerta permanenta tipica primei faze. Otravurile si carentele la nivel celular impiedica sau incetinesc vindecarea. De peste 200 de ani, medicii homeopati au observat ca prin administrarea de otravuri simptomele si durerea pot fi suprimate pentru un timp, dar cu pretul ca recuperarea deplina si vindecarea completa nu mai sunt posibile.

Daca nu intelegem programele neuro-psiho-somatice, este normal sa nu avem de ales si sa credem ca otravurile/medicamentele pot ameliora simptomele si durerea si pot combate „demonii” si microbii „patogeni” sau modificarile „maligne” din propriul organism. Cine nu intelege procesele reale din organism si faptul ca otravurile si chimicalele doar suprima temporar simptomele si durerea (fara a vindeca nimic) va crede in continuare in sistemul medical dual de tip „bun contra rau”. Din aceste motive avem teoria patologiei celulare si a bolilor infectioase, a bolilor imune, a „oncogenelor” (asa-ziselor gene "canceroase"), de aceea avem antibioticele, vaccinarea si otravurile din compozitia vaccinurilor.

In prima faza a programelor neuro-psiho-somatice, metabolismul tesutului afectat si al releului neuronal corespondent trece de la metabolism aerob (cu oxigen) la metabolism anaerob (fara oxigen), adica fermentatie. Aceasta modificare este necesara intrucat, in aceasta criza existentiala, corpul trebuie sa furnizeze in mod permanent energie circuitului tisular-neuronal afectat. Metabolismul aerob (cu oxigen) livreaza, ca la box, doar timp de cateva minute energie la capacitate maxima, dupa care e nevoie de o pauza sau se trece pe respiratie anaeroba (fermentatie), care nu elibereaza la fel de multa energie, insa asigura o functionare indelungata.

Din pacate, atunci cand metabolismul anaerob (fermentatia) ruleaza luni sau ani de zile – intrucat oamenii nu au cunostinta de programele neuro-psiho-somatice sau nu gasesc si nu pot rezolva cauza bolii –, atunci vindecarea si comutarea inapoi de la metabolismul anaerob la metabolismul aerob le cauzeaza probleme majore si crize de vindecare foarte severe. 

Aceste crize de vindecare [crize epileptoide conform celor 5 legi biologice ale naturii – n.t.] se manifesta prin diverse blocaje sau simptome puternice, cum ar fi convulsiile, problemele cardiace, emboliile pulmonare, durerile acute puternice etc. Se estimeaza ca aprox. 80% dintre bolile din tarile industrializate sunt cauzate de incercarile repetate de autovindecare ale organismului, in faza de reconstructie a programelor neuro-psiho-somatice.

Comutarea de la metabolismul aerob (respiratie) la metabolismul anaerob (fermentatie) in momentul declansarii socului conflictual produce in creier cercuri, "tinte de tir" negre tipice (care pot fi vazute doar la CT -tomografie computerizata- fara substanta de contrast), in baza carora se poate determina ce fel de programe neuro-psiho-somatice sunt active in organism in acel moment si unde anume. Dr. Hamer, cel care le-a descoperit, le-a denumit ”focare Hamer”. Atunci cand cauza unui program neuro-psiho-somatic este gasita si rezolvata, dispare instantaneu si acel releu din creier, pentru ca metabolismul anaerob e inlocuit de metabolismul aerob. In faza de vindecare, focarele Hamer devin albe din exterior spre interior, fapt interpretat de catre medicina alopata ca metastaza cerebrala sau tumoare cerebrala. Daca ar fi asa, logic ar fi ca acestea sa devina albe din interior spre exterior.[3]

In ceea ce priveste toxicitatea adjuvantilor si conservantilor din vaccin, este important sa retinem ca otravurile de orice fel, in special sarurile de aluminiu, compusii de mercur si nanoparticulele, sunt transportate din muschi prin sistemul nervos direct in creier. Nu exista nicio "bariera hematoencefalica" impotriva otravurilor, de aceea multe substante neurotoxice ajung intotdeauna in creier.

Intrucat programele neuro-psiho-somatice in prima faza declanseaza metabolismul anaerob, neuronii si acele circuite neuronale din creier care formeaza punctul de tranzitie intre nervii ascendenti si nervii descendenti, constituind centrul focarului Hamer, vor avea nevoie de foarte multa energie. Metabolismul anaerob (fermentatia) necesita de 16 ori mai multa energie decat metabolismul aerob. De aceea substantele toxice se acumuleaza in special in creier in focarele Hamer, de unde ingreuneaza functiile creierului si ale corpului. Cand muschii nu pot depozita neurotoxinele introduse prin vaccin, acestea ajung rapid prin nervii ascendenti in creier, unde afecteaza si demielinizeaza axonii neuronali si duc la dizolvarea structurilor neuronale din centrul focarelor Hamer.

Cand organismul incearca sa repare tesuturile si membranele celulare afectate de neurotoxine, intotdeauna se elimina multa apa din organism. Astfel se ajunge la presiune cerebrala, din cauza careia mor acei bebelusi care reactioneaza imediat si violent la substantele toxice din vaccin, fapt stiintific dovedit de catre Prof. Randolph Penning de la Institutul de Medicina Legala al Universitatii München (vezi si procesul Herzog, 2005). 

Nefiind descoperit niciodata presupusul antidot impotriva presupuselor otravuri patogene si virusuri, s-a dezvoltat la momentul respectiv teoria conform careia proteinele din sange si tesuturi ar fi „antidotul specific” al organismului impotriva presupusilor agenti patogeni [asa-zisii „anticorpi” – n.t.]. In realitate, prin aceste proteine numite globuline, corpul formeaza rapid noi vase de sange, declanseaza procesul de vindecare a ranilor si repara in special tesuturile si celulele vatamate (globulinele sunt ca un chit celular). Tesuturile si celulele pot functiona numai atunci cand presiunea intracelulara este reglabila. Otravurile vatameaza si distrug membranele celulare si, prin urmare, corpul raspunde creand mai multe globuline. Cand se injecteaza otrava celulara prin vaccinuri in organism, acesta raspunde creand globuline pentru a repara celulele vatamate. Astfel devine clar de ce incercarea de a administra vaccinuri fara adjuvanti nu a avut niciodata efectul asteptat [fara otravurile din adjuvanti nu se producea nicio cantitate masurabila de globuline – n.t.].

Simpla crestere a concentratiei de globuline din sange, cauzata de otravurile din vaccin, este interpretata in mod gresit ca si "protectie" in urma vaccinarii [asa-zisa „seroconversie” – n.t.]. Acesta este si singurul parametru necesar pentru ca vaccinurile sa fie admise pe piata!

Se afirma ca aceste proteine ar reprezenta „anticorpii” la presupusele virusuri si agenti patogeni. Orice om de stiinta care a lucrat cu „anticorpi”, respectiv cu globuline, stie ca ele se leaga in mod specific la alte substante doar in foarte putine cazuri si numai in conditii strict controlate, de laborator, dar niciodata in sange sau in organism, unde nimic nu este „specific”.

Daca verificam publicatiile in care se pretinde existenta virusilor, fiecare cititor poate realiza ca in locul structurilor care poarta denumirea de virusuri gasim in realitate doar componentele unor celule muribunde in eprubeta, care sunt interpretate gresit ca si componente virale. Aceste componente au fost definite de-a lungul anilor, intr-un proces indelungat de consens, ca si componente ale unui virus.

O izolare propriu-zisa a unui virus patogen de la un om sau animal nu a putut fi efectuata si documentata pana in prezent. Nu exista nici macar fotografii ale unui presupus virus patogen in corpul vreunui om sau animal, aspect verificabil de orice amator care analizeaza textele explicative ale unor asemenea fotografii. Ceea ce a fost catalogat in mod eronat in eprubeta ca si „virus patogen” reprezinta in realitate sectiuni prin particule celulare tipice si vezicule de transport celular [vezi conferinta despre pojar - n.t.].

Vaccinurile nu ofera si nici nu pot oferi vreo protectie concreta, in sensul ca persoanele vaccinate sa nu se imbolnaveasca si sa nu dezvolte bolile impotriva carora au fost vaccinate. Pana in prezent, ipotezele de baza ale vaccinarii si teoriile privind imunitatea nu au fost niciodata demonstrate stiintific, ci dimpotriva, au fost anulate de toate studiile si observatiile obiective, stiintifice.

De asemenea, faptul ca vaccinurile contin substante toxice pe post de adjuvanti anuleaza teoriile despre imunizare ale vaccinarii. Este dovedit ca adjuvantii in vaccinuri modifica prin reactii chimice si fizice aspectul, forma si functia tuturor componentelor proteice din vaccin. Din acest motiv, presupusa imunitate specifica a unei particule proteice din compozitia vaccinului, care ar fi componenta unui „agent patogen”, nu are cum sa existe, chiar daca presupusul agent patogen ar exista. Din acest motiv, ipoteza ca vaccinurile ar crea anticorpi specifici protectori este infirmata.

Dr. Hamer a descoperit si a dovedit prin multe observatii clinice ca alergiile apar intotdeauna in urma unui eveniment (DHS) care loveste un om (sau pe cei dragi lui) in mod existential, brusc si complet neasteptat, ceea ce declanseaza programe neuro-psiho-somatice. Corpul, cu toate simturile sale, stocheaza toate informatiile prezente si percepute in momentul acelui eveniment, fie ca este vorba de imagini, mirosuri, sunete sau substante. Pana nu este rezolvat sau neutralizat evenimentul declansator, aparitia oricareia din circumstantele care au insotit acest prim eveniment poate reactiva sau poate exacerba programul neuro-psiho-somatic deja declansat. Aceste procese pot deveni ceea ce noi interpretam a fi alergii, atunci cand corpul reactioneaza cu simptome puternice la anumite substante.

Fiolele de vaccin contin diverse proteine straine; cand organismul percepe actul vaccinarii ca o amenintare existentiala, el reactioneaza prin declansarea alergiilor la toate componentele vaccinului. Deoarece multe vaccinuri sunt produse pe culturi embrionare de pui, asa se explica de ce persoanele vaccinate sunt alergice la proteina de ou. Ceea ce nu li se spune oamenilor este faptul ca toate bacteriile impotriva carora se vaccineaza exista si in organismul oamenilor sanatosi, unde indeplinesc functii biologice importante, nu numai in sistemul digestiv. Alergiile la bacteriile proprii pot explica de asemenea multe din alergiile si asa-numitele reactii autoimune, in special cele ale tractului digestiv.

Ceea ce nu li se spune celor care accepta vaccinarea este faptul ca, in cazul tuturor asa-numitelor vaccinuri virale, in loc de componentele unui virus oamenilor li se injecteaza proteine din celule umane sau de origine animala, care contin si o serie de microbi de toate felurile. Daca organismul percepe vaccinarea sau reactia toxica la unul dintre componentele vaccinului ca si amenintare existentiala, persoanele vaccinate reactioneaza din acest moment alergic la acele proteine si structuri de origine umana si animala. Intrucat proteinele de origine animala se aseamana sau adesea sunt chiar identice cu proteinele umane, s-a observat cresterea bolilor autoimune in tarile dezvoltate, mai ales la persoanele vaccinate de multe ori.

O cantitate de otrava continuta intr-un singur vaccin este suficienta sa declanseze o reactie alergica. Nota bene: doza de otrava din majoritatea vaccinurilor este suficienta pentru a ucide pe loc un adult daca vaccinul, in loc sa fie injectat intramuscular, este injectat in vena. Actul vaccinarii in sine si efectele otravurilor din vaccin pot declansa -in mod individual si combinat- acele alergii si reactii autoimune care explica degradarea tesutului nervos si a structurilor cerebrale. Structurile tisulare si neuronale ale creierului sunt cel mai puternic afectate si manifesta cele mai puternice efecte ale alergiilor, reactiilor autoimune si influentei otravurilor din vaccin, deoarece acestea sunt de departe tesuturile cu cea mai mare activitate metabolica din intregul corp! Ele au un metabolism cu 30% mai intens decat tesuturile si celulele hepatice.

Din explicatiile de mai sus devine clar ca atat actul vaccinarii in sine, cat si administrarea neurotoxinelor continute in vaccin si reactiile alergice declansate de componentele vaccinului pot fi percepute ca si amenintari existentiale, care pun viata in pericol. In acest caz, se declanseaza acele programe neuro-psiho-somatice descrise de catre Dr. Hamer, pe care acesta le-a denumit programe biologice speciale cu sens. El le-a denumit programe biologice speciale cu sens, deoarece aceste programe sunt menite sa ne ajute sa supravietuim strict intr-o situatie acuta, care ne pune in pericol viata. Daca aceste programe dureaza (prea) mult, atunci in timp pot aparea simptome puternice si dureroase, iar atunci cand si functiile renale sunt afectate de unul sau mai multe programe neuro-psiho-somatice, simptomele pot deveni greu de controlat.

Corpul si toate organele sunt alcatuite din 4 tesuturi diferite, carora le corespunde o zona din cele patru zone cerebrale : trunchiul cerebral, cerebelul, substanta alba si scoarta cerebrala (cortex), acestea fiind reprezentate de caile nervoase ascendente si descendente. Acestea pot fi vazute cu precizie doar la CT (tomografia computerizata a creierului) si acolo poate fi identificat exact ce anume, unde si de ce se intampla in corpul si psihicul uman. Cu ajutorul tomografiei se poate identifica si ce s-a intamplat in trecut si ce se va intampla in viitor in cazul in care programele neuro-psiho-somatice active trec in faza de vindecare. La declansarea unui program neuro-psiho-somatic reactioneaza intotdeauna si psihicul, care poate deveni psihotic si imprevizibil, mai ales la factori declansatori puternici.

In special programele neuro-psiho-somatice duble, care sunt active in paralel in regiunea stanga si in cea dreapta a uneia din cele patru parti ale creierului, creeaza noi modele de perceptie si comportament. Ele sunt numite constelatii. Cand avem cate un program neuro-psiho-somatic activ concomitent pe partea stanga si pe partea dreapta a trunchiului cerebral (cel care controleaza toate functiile digestive ale organismului), rezultatul este apatie, limitari intelectuale, consternare, letargie si confuzie. In creierul mic rezulta de la o astfel de constelatie apatie si absenta emotionala, iar aceeasi constelatie in substanta alba duce la megalomanie.

Activitati simultane intr-o anumita regiune a cortexului drept sau a celui stang cauzeaza urmatoarele boli, in functie de fiecare din functiile corpului care au fost afectate de factorii declansatori: Alzheimer, dementa, autism, cresterea activitatii sau perceptiilor spirituale, modificari ale sexualitatii, agresiuni interne si externe si multe altele.

Daca actul vaccinarii declanseaza o astfel de constelatie care duce la modificarea perceptiilor si a comportamentului, acest lucru demonstreaza cu precizie de 100% ca vaccinarea a fost perceputa ca o amenintare existentiala, care a pornit programul neuro-psiho-somatic corespunzator. Dovada stiintifica a acestei afirmatii este faptul ca, daca efectuam o tomografie computerizata (CT), putem pronostica absolut sigur ca in zona cerebrala activata de acea constelatie va exista intotdeauna, fara exceptie, un releu concentric negru. De asemenea, putem pronostica absolut sigur ca acea activitate demonstrata la nivel cerebral va declansa in organism anumite modificari, iar daca aceasta activitate va persista suficient de mult timp, atunci ea va cauza simptome previzibile, dureri si complicatii.

Incepand de la o anumita intensitate a programelor neuro-psiho-somatice declansate, omul nu mai poate percepe si actiona in mod obiectiv, necesitand o ingrijire si sustinere corespunzatoare din partea unor oameni care sa cunoasca mecanismele programelor neuro-psiho-somatice. Aici trebuie aplicate masuri terapeutice adecvate atat la nivel informational cat si din punct de vedere practic, pentru ca persoana afectata sa poata iesi din starea de paralizie mentala sau din cercul vicios exacerbat de simptome.

Pornind de la exemplul concret al actului vaccinarii, persoanei in cauza trebuie sa i se explice foarte clar ca acel eveniment declansator nu se va mai repeta niciodata si, in plus, ca acel eveniment traumatizant nu s-a intamplat cu intentia cuiva de a face rau. Este important ca persoana afectata sa constientizeze ca vaccinurile nu se administreaza din rautate sau din prostie, ci pur si simplu din ignoranta, din necunostinta de cauza cu privire la teoriile istorice gresite ale vaccinarii si medicinii.

Cand aceste masuri functioneaza, iar factorul declansator este rezolvat si efectele sunt neutralizate, atunci se dizolva imediat si constelatia celor doua programe neuro-psiho-somatice, iar autismul dispare. Cand factorii declansatori au fost activi timp de luni sau ani de zile, poate dura mai mult timp pana cand simptomele fizice dispar in intregime. Dupa cum am descris mai sus, cand programele neuro-psiho-somatice ruleaza mult timp la un nivel intens, in faza de vindecare au loc crizele epileptoide (crize de vindecare). In aceste crize de vindecare, care se pot manifesta chiar mai puternic decat factorul declansator initial, evenimentul declansator redevine activ pentru o perioada, fiind retrait din nou sub forma de vise sau amintiri. Astfel, prin manifestarile din criza de vindecare o constelatie se poate reactiva si poate declansa simptome si dureri fizice.

Crizele de vindecare apar uneori brusc si fara avertisment, atunci cand creierul nu reuseste sa comute zona afectata de la metabolismul anaerob la cel aerob (deci de la fermentatie inapoi la respiratie). Aparitia brusca a unor asemenea crize de vindecare intareste acea credinta gresita cum ca natura ar fi ceva rau, ca boala ar veni din senin, de la agenti patogeni, sau dintr-un haos generat de asa-zisele gene patogene. In realitate, aceste crize de vindecare sunt intense doar atunci cand metabolismul cerebral pur si simplu nu reuseste sa depaseasca „varful” crizei, de aceea in astfel de cazuri trebuie sa luam masuri terapeutice. Daca in organism exista un deficit de energie si substante vitale, atunci crizele de vindecare pot deveni cronice si se poate ajunge, de exemplu, de la o stare temporara de dementa in vindecare la o stare de dementa permanenta.

Aceasta comutare constanta intre metabolismul anaerob al programului neuro-psiho-somatic activ si metabolismul aerob in faza de vindecare a programului (din cauza asa-numitelor „rezolvari suspendate”) duce la crize de vindecare repetate si deci la cicatrizari vizibile in tesutul glial unde se afla focarul Hamer (releul negru). Din aceasta cauza randamentul releului neuronal afectat si al celor din jur este redus semnificativ, iar capacitatea de vindecare slabeste foarte mult, devenind uneori chiar rezistenta la orice forma de terapie. Daca se observa cicatrici gliale pe scoarta cerebrala, de exemplu, persoana este diagnosticata cu dementa. Daca, din cauza metabolismului crescut, neurotoxinele din vaccinuri ajung exact in releele cu programe neuro-psiho-somatice active, capacitatea de vindecare este blocata si tratamentele pot deveni ineficiente. Daca la cele de mai sus se mai adauga reactiile autoimune declansate de vaccinuri, se complica si se incetineste si mai mult procesul de vindecare.

Pentru a intelege cauza autismului, ce simt persoanele cu autism si care sunt simptomele acestora, este extrem de util sa cunoastem conexiunile nervoase dintre zonele cerebrale activate de constelatia autista si organele afectate, plus functiile generale ale acestora. Aici este vorba de trei dintre cele patru centre foarte speciale, pe partea dreapta si stanga a cortexului cerebral, denumite de Dr. Hamer „zone teritoriale”. Activitatile normale si activitatile accentuate prin programele neuro-psiho-somatice in aceste patru zone sunt decisive nu numai pentru cantitatea individuala a hormonilor sexuali ai fiecarui om, pentru starile de depresie sau manie, ci definesc aproape integral comportamentul nostru social.

Scopul si semnificatia vietii biologice sunt de a facilita, a pastra si a multiplica fluxurile de energie. Toate tesuturile, functiile si celulele servesc acestui scop. Nervii preiau energia formata in tesut si celule, o transporta in creier si de acolo inapoi in corp. De aceea, toate functiile esentiale ale organelor sunt reprezentate in anumite zone din creier. Cele patru tipuri de tesut din care sunt formate corpul si toate organele vitale indeplinesc urmatoarele functii: digestie, protectia organelor si a corpului, miscare si contact. Pe cortexul cerebral sunt reprezentate toate functiile de contact ale organismului, receptorii si organele de simt. Functiile de miscare sunt reprezentate in principal in creierul mare (substanta alba), toate functiile de protectie sunt reprezentate in cerebel, iar sistemul digestiv predominant in cea mai mare parte in trunchiul cerebral.

In organism si in trunchiul cerebral, functiile feminine (de asimilare) ale metabolismului se afla pe partea dreapta, iar cele masculine (de cedare/eliminare) pe partea stanga.

Pe cortexul cerebral, acest lucru este inversat: functiile senzoriale si cele de contact ale jumatatii drepte ale corpului sunt reprezentate pe stanga cortexului cerebral (partea feminina), in timp ce cele ale jumatatii stangi ale corpului se afla pe dreapta cortexului cerebral (partea masculina). Din acest motiv, caile neuronale care vin dinspre corp spre cortexul cerebral sunt incrucisate.

O femeie dreptace fara program activ ”va lucra” pe cortexul cerebral stang (feminin), iar un barbat dreptaci fara program activ ”va lucra” pe partea masculina, cea dreapta. Daca aceasta femeie dreptace are o activitate neuro-psiho-somatica intr-una din cele patru centre specifice de pe cortex denumite de dr. Hamer zone teritoriale, din acel moment ea va functiona si va simti pe partea masculina a cortexului. La barbatul dreptaci este exact invers. In aceste zone teritoriale pot fi active simultan mai multe functii si releele neuronale aferente acestora. Daca per total teritoriul stang este mai activ, persoana (indiferent daca este barbat sau femeie) simte si reactioneaza in mod maniac, cu accent pe A DA, adica hipermasculin. Daca teritoriul drept este per total mai activ, persoana simte si reactioneaza in mod depresiv, deci cu accent pe A PRIMI, adica hiperfeminin.

Daca programele neuro-psiho-somatice din ambele zone teritoriale sunt la fel de puternic active (nota bene: perceptiile momentane pot intensifica sau atenua activitatile fiecarui program), persoana respectiva reactioneaza la diverse evenimente sau amintiri atat feminin cat si masculin, fie concomitent, fie alternativ. Medicina alopata diagnosticheaza aceasta situatie, fara a cunoaste cauzele, drept schizofrenie. Cand exista programe neuro-psiho-somatice usor active in aceste patru centre teritoriale, persoanele afectate cat si cele din jur le pot percepe ca pe ceva normal, probleme majore survin doar atunci cand unul sau mai multe din aceste programe neuro-psiho-somatice active sunt amplificate fie prin factorul declansator, fie prin informatii agravante, dar si prin diverse carente energetice. De la un anumit nivel de intensitate, persoanele afectate isi pierd controlul asupra propriei vieti, desi ei nu mai pot percepe ca se intampla cu ei ceva care nu este in regula. La programe neuro-psiho-somatice active, persoana afectata constientizeaza doar acele informatii si posibilitati mentale care o pot ajuta din punct de vedere biologic sa supravietuiasca in aceasta situatie.

Un singur program neuro-psiho-somatic activ intr-unul din cele patru centre ale ambelor zone teritoriale reduce, in functie de activitatea respectiva, simtirea si modul de actiune al functiei controlate de acel centru. Cand avem programe neuro-psiho-somatice active simultan in ambele zone teritoriale, ceea ce din pacate se aplica la tot multi oameni, in cazul declansarii unui nou program neuro-psiho-somatic in a doua zona teritoriala (care fusese pana atunci „libera”) pot aparea dintr-o data un comportament si perceptii cu totul si totul noi. Dr. Hamer le numeste constelatii. Daca, asa cum este ilustrat in imaginea 2, ambele relee 1 sunt active, persoana simte si actioneaza in mod spiritual, iar aceasta constelatie este denumita constelatia aerianului. Cand ambele relee 2 sunt active, persoana simte si actioneaza cu o sexualitate accentuata, aceasta constelatie este denumita constelatia de nimfomanie sau de Cassanova sau se mai numeste constelatie post-mortem. Daca ambele relee 3 sunt active, omul simte si actioneaza foarte agresiv: constelatia agresivitatii.

Daca predomina zona teritoriala dreapta a cortexului cerebral, persoana este deprimata, crede in forta raului, din punct de vedere sexual este foarte permisiva (victima) si este autoagresiva. Daca predomina zona teritoriala stanga a cortexului cerebral, persoana are comportament maniacal si actioneaza, in functie de constelatie, fie spiritual, sexual sau agresiv.

In cortexul cerebral poate aparea si o constelatie in diagonala, iar pana in prezent au fost descoperite si descrise doua astfel de constelatii fixe in diagonala. Una dintre acestea este autismul, care exista atat in forma depresiva cat si maniacala.

Imaginea 3:
Autismul apare atunci cand doua relee precise diagonale
sunt simultan active, in ”alarma permanenta”

Constelatia autismului apare atunci cand releul 3 din zona dreapta (masculina) si releul 1 din zona stanga (feminina) sunt active simultan. Dr. Hamer a denumit factorul declansator si activitatea neuro-psiho-somatica in releul 3 „suparare teritoriala”. Din punct de vedere biologic, ceea ce se intampla aici este ca din „combustibilul” biologic primit nu mai poate fi extrasa energia si acest „combustibil” nu mai poate fi digerat si eliminat, deoarece in propriul teritoriu (in zona cea mai intima si sigura) a intervenit o amenintare existentiala neasteptata permanenta. De aici se nasc emotiile foarte puternice ale unei suparari existentiale, care de multe ori este indreptata impotriva unei persoane. Intrucat depresia provine din zona teritoriala dreapta a cortexului, aceasta furie face ca persoana afectata sa se simta paralizata, neputincioasa, incapabila sa actioneze.

Din punct de vedere biologic, un copil ii percepe pe parinti ca pe principalul lui „teritoriu” de siguranta, deci agresivitatea si emotiile copilului sunt adesea indreptate impotriva parintilor atunci cand acestia sunt prezenti in momentul in care copilul se raneste sau sufera o sperietura neasteptata. Astfel, devine evident si usor de inteles ca actul vaccinarii poate fi un factor declansator al conflictului de „suparare teritoriala”. Aceasta explica si faptul ca acei copii care devin autisti dupa vaccinare isi resping frecvent mama, caci de obicei mama este cea care i-a expus pe copii la acea amenintare existentiala prin actul vaccinarii.

Daca releul 3 in cortexul cerebral este activ, patru straturi celulare de contact ale functiei digestive masculine intra in depletie celulara. De aici rezulta imediat arsuri la stomac (curbura mica + pilorul), precum si depletia mucoasei ductelor biliare, ductelor pancreatice si ale bulbului duodenal. Exact aceste „probleme digestive” dupa aparitia autismului direct dupa vaccinul ROR au fost observate de catre gastroenterologul britanic Dr. med. Andrew Wakefield, care a verificat acuratetea datelor si le-a publicat in reviste stiintifice.

Daca releul 1 din zona teritoriala stanga este activ, are loc depletia celulara a straturilor de contact feminine aferente laringelui, respectiv mucoaselor laringiene. Dr. Hamer a denumit declansatorul si activitatea acestui releu 1 din stanga ca si ”soc de spaima”. Deoarece aici din punct de vedere biologic vorbim de furnizarea energiei fundamentale a vietii, respiratia plina de energie (la indieni Prana), propun pentru o mai buna intelegere termenul de „frica pentru propria persoana” in loc de „soc de spaima”. In orice caz, este clar ca vorbim aici de o amenintare absolut existentiala care pune in pericol alimentarea cu energie, ceva care te sufoca, ceva care iti taie respiratia sau cand cineva realizeaza ca un eveniment neasteptat si coplesitor ii pericliteaza sursa de energie vitala.

De asemenea, devine clar faptul ca aceste programe neuro-psiho-somatice la un copil mic pot fi declansate prin mai multe tipuri de separare a copilului de mama, o separare care in cultura noastra devine tot mai frecventa. Daca avem la dispozitie o tomografie computerizata (CT) a creierului copilului si cunoastem lateralitatea biologica, respectiv tipul de metabolism (care poate fi de obicei calculat conform datei de nastere), precum si istoricul de vaccinare al copilului, se poate determina foarte usor si fara dubiu care dintre cele doua programe neuro-psiho-somatice ale autismului s-a declansat primul si daca unul sau ambele programe au fost activate de actul vaccinarii. Ceea ce este sigur in proportie de 100%, daca autismul a fost declansat imediat in urma vaccinarii, este ca actul vaccinarii a fost factorul care a declansat al doilea program neuro-psiho-somatic al acestei constelatii.

Din combinatia fricilor existentiale cu privire la propria persoana si a supararii teritoriale percepute ca amenintare existentiala rezulta autismul. Aceasta stare poate fi descrisa ca un sentiment absolut sufocant de retragere a energiei vitale combinat concomitent cu o furie fizica foarte puternica, simtita in zona abdominala centrala. Persoana afectata se inchide in propria cochilie si, pe masura ce intensitatea simptomelor creste, ea percepe tot mai putin ceea ce se intampla in afara cochiliei din jur. Autismul in forma maniacala se intampla atunci cand releul 1 de pe partea feminina este cel dominant, iar persoana afectata incearca in mod activ sa faca ordine in cochilia sa. Autismul in forma depresiva se intampla atunci cand releul 3 de pe partea masculina este dominant, iar persoana afectata nu mai poate sa faca ordine in cochilie, ci pare mai degraba paralizata. Este necesar sa cunoastem aceste mecanisme, ca sa putem comunica si sa ii putem ajuta pe cei afectati.

Daca ne informam corect si refuzam vaccinarea pentru noi si copiii nostri, vatamarile postvaccinale pot fi evitate. 

In Romania va puteti informa pe pagina www.pro-decizii-informate.ro. De asemenea, pe pagina de Facebook GO ON, Olivia Steer - o pagina de sustinere pentru Olivia Steer si munca ei de informare!

Informarea corecta va avea ca efect refuzul vaccinarii atat pentru propria persoana, cat si pentru copii nostri, care sunt mult mai sensibili decat noi, adultii. Va recomandam urgent sa aprofundati cunoasterea legilor biologice ale naturii. 

Tratamentul vatamarilor postvaccinale poate fi dedus din mecanismele biologice si dupa ce identificam daca acestea au fost cauzate doar de acel mecanism descoperit de Dr. Hamer, daca au o cauzalitate toxica sau alergica sau daca este vorba de o combinatie a celor trei factori. In primul rand, trebuie adoptat un regim alimentar cat mai natural, in conformitate cu individualitatea fiecaruia, dar care – cu exceptia cazurilor alergice – sa nu alunece in dogmatism. Evitarea oricaror toxine/medicamente are aceeasi prioritate, deoarece otravurile din vaccin pot fi eliminate din corp mai repede si mai usor daca acesta nu este expus la alte otravuri/medicamente.

Un rol extrem de important il are si apa pura si bio-asimilabila. Daca in apa ajung otravuri si substante care exista si in acel vaccin care a declansat un program neuro-psiho-somatic si alte vatamari postvaccinale, atunci vatamarile postvaccinale vor fi accentuate si pot deveni rezistente la orice forma de terapie.

Desigur, vaccinarea trebuie sa inceteze ca si practica medicala. Fundamentul vaccinarii se bazeaza pe ipoteze gresite, care au fost formulate in antichitate si apoi de catre Rudolf Virchow in anul 1858. Datorita perspectivei despre viata aparute atunci, putini oameni isi pot imagina ca viata a aparut si functioneaza altfel decat in modul in care ne este prezentata din 1858 incoace. Din acest motiv, nu putem imputa nimanui intentia de inselaciune sau rea intentie daca el crede inca in modelele vechi, iar aceste modele constituie baza activitatii sale, deoarece pana in 1981, cand Dr. Hamer a facut descoperiri biologic-medicale relevante, nu au existat alte modele stiintifice valabile.

Abia descoperirile facute de biologul german Dr. Peter Augustin incepand cu anul 1986 despre substanta originara a vietii („apa densa”) au permis o intelegere si mai profunda a functiilor primare si a mecanismelor vitale. Dar nici sinteza descoperirilor sale si a descoperirilor Dr. Hamer, care ne ajuta sa intelegem si mai usor, nu va fi probabil suficienta pentru a produce prin propriile puteri o schimbare in medicina si a duce la anularea practicii vaccinarii. Din punctul meu de vedere, acest lucru este posibil numai in cazul in care tendinta dominanta a medicinei si stiintei din prezent, adica ingineria genetica, va fi folosita de acum inainte intr-un mod diferit, pentru binele si beneficiul oamenilor.