"Au luat lichid faringeal sau bronhoalveolar de la pacienți, l-au centrifugat pentru a separa moleculele mari de cele mici (presupusele „virusuri”); apoi au luat lichidul supernatant (partea superioară a materialului centrifugat), iar această mixtură au denumit-o "virus izolat", după care au trecut-o prin tehnica RT-PCR. [vezi Zhu N et al, A Novel Coronavirus, from Patients with Pneumonia in China, 2019, N Engl J Med 1, 2020 Feb 20; 382(8): 727-733]. Ori, un lichid supernatant conține multe tipuri diferite de molecule, miliarde de microparticule și nanoparticule diferite, inclusiv ceea ce se numește vezicule extracelulare (EV) și exosomi, structuri utile produse de corpul nostru, care sunt imposibil de deosebit de virusuri:

„În zilele noastre, este o misiune aproape imposibilă  să separi veziculele extracelulare de virusuri prin metodele canonice de izolare a veziculelor, cum ar fi ultra-centrifugarea diferențială, deoarece acestea sunt adesea co-peletizate (colectate împreună) datorită dimensiunii lor similare.” [Giannessi F. et al, The Role of Extracellular Vesicles as Allies of HIV, HCV and SARS Viruses, 2 Viruses 2020, 12, 571; doi: 10.3390 / v12050571, p.4.]

"Ca atare, cum izolezi un virus specific din această imensă mixtură de miliarde de particule care nu se deosebesc între ele, care include exozomi benefici?

Ei bine, nu ai cum, este imposibil, așa că „recreezi” virusul prin metoda RT-PCR: iei doi primeri, două secvențe genetice existente disponibile în băncile genetice și le pui în contact cu bulionul supernatantului, până aceștia se recombină la vreun fragment de ARN din bulion, creând astfel o moleculă de ADN artificial, care este apoi multiplicată cu un număr de cicluri de PCR: fiecare ciclu dublează cantitatea de ADN, deci, în teorie, cu cât sunt mai multe cicluri, cu atât este mai mare cantitatea de ADN produs (detectabil!); dar cu cât numărul de cicluri este mai mare, cu atât este mai mică fiabilitatea PCR sau capacitatea sa de a „produce” ceva semnificativ din supernatant, ceva care să aibă legătură cu virusul pe care îl cauți: dincolo de 30 de cicluri rezultatul este în esență aberant (așa cum a afirmat unul dintre cei mai mari experți mondiali în PCR, prof. Stephen Bustin). Toate studiile, precum și testele curente, utilizează întotdeauna între 35 și 40 de cicluri."

 

Apoi l-am prezentat pe Dr. Derek Knauss, om de știință imunolog și virusolog la un laborator din California de Sud, care a declarat că el și alți oameni de știință din 7 universități au dat în judecată Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) pentru fraude masive. Motivul este că, după ce au supus 1.500 de probe pretins pozitive de Covid-19 la postulatele lui Koch și apoi le-au analizat la microscopul electronic (fără a folosi testul nesigur RT-PCR), cercetătorii nu au găsit nici măcar un caz de virus Covid-19 în cele 1.500 de probe, ci numai virusuri gripale de tip A și B. [Desigur, ei au operat în interiorul dogmei alopate, analizând structuri despre care ei au învățat că ar reprezenta "tulpini" virale, DAR este relevant faptul că nici măcar ei nu au putut găsi acele structuri despre care se pretinde că ar fi virusuri :-) - n.m.]

 

O recompensă de 1,5 milioane euro pentru oricine oferă dovada izolării, deci a existenței noului Coronavirus, își așteaptă în continuare câștigătorul

În Germania, Samuel Eckert (pe care BBC îl descrie ca „un fost predicator evanghelic, care are un canal public Telegram cu peste 120.000 de abonați”, iar el însuși se descrie ca fiind un om creștin) a lansat o provocare neobișnuită și un pariu.

Site-ul grupului său ”Fondul Adevărul despre Izolare” afirmă:

”GARANTĂM:

1,5 milioane euro pentru un virusolog care prezintă dovezi științifice ale existenței unui coronavirus, inclusiv documentarea experimentelor de control și ale tuturor etapelor parcurse.

Pe locuri, fiți gata, start!”

Toți virusologii s-au mințit singuri, dar au mințit și publicul când au susținut că există virusuri care cauzează boli, cum ar fi SARS-CoV-2.

Virusologii ucid neintenționat celulele din eprubete, crezând că aceasta ar dovedi atât prezența cât și izolarea unui virus. Doar din fragmente de celule muribunde, virusologii construiesc mental o secvență genetică și o prezintă ca pe un fapt real. Prin urmare, procedurile de testare nu au niciun sens sau semnificație. Structurile tipice ale celulelor muribunde, puse sub microscopul electronic, sunt prezentate ca virusuri. Până acum, astfel de structuri nu au putut fi găsite sau identificate niciodată în corpul unei ființe umane!