Se poate? 

Da, se poate. 

EVIDENT ca se poate, atunci cand cunoastem legile biologice ale naturii, cand suntem oameni maturi emotional care isi asuma raspunderea pentru propria viata si sanatate, precum si (mai ales) pentru a copiilor nostri care au nevoie de noi!



Dar sa incepem cu inceputul.

Apendicita din punct de vedere alopat

Pe pagina Medlife, gasim urmatoarea definitie:

"Apendicita acuta se caracterizeaza prin inflamatia apendicelui cecal si reprezinta cea mai frecventa cauza de abdomen acut atit la copil, cit si la adult. Nu exista un tratament conservativ (medicamentos) al apendicitei acute, singura solutie fiind interventia chirurgicala."

I-auzi brau'!

Mai departe, aceeasi pagina:

"Simptomatologia apendicitei cuprinde:

• dureri abdominale cu caracter continuu si iritativ; in mod clasic acestea sint localizate in fosa iliaca dreapta, dar pot aparea initial in epigastru sau periombilical; de asemenea pot iradia in membrul inferior drept
• lipsa poftei de mincare
• febra 38-39 grade Celsius; valorile mai mari apar in cazul complicatiilor sau ne pot indrepta atentia spre alte boli
• varsatura unica sau repetata, la inceput alimentara, in stadiile avansate bilioasa
• tulburari de tranzit: atit constipatie (mai frecvent), cit si diaree prin mecanism iritativ"

Pe pagina "Ce se intampla, doctore?" gasim alte perle.

"Nimeni nu este absolut sigur care este functia apendicelui insa, ceea ce stim este ca putem trai si in lipsa lui, aparent fara consecinte."

As zice ca aceste afirmatii sunt tipice pentru medicina alopata: nu avem habar de ce un organ exista in corp, dar il putem extirpa chirurgical fara sa va omoram, asa ca gata, am gasit si "tratamentul"! Mai sa fie! Oare asa sa stea lucrurile in realitate?

Se continua cu o alta perla:

"Odata pornit procesul inflamator al apendicelui, acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afectiuni fiind de natura chirurgicala."

I-auzi inca un brau! De cand a devenit extirparea unui organ echivalenta cu "tratamentul" unei inflamatii a organului?

Tot acolo:

"Simptomele clasice includ:

• durere surda aproape de centrul sau partea superioara a abdomenului ce devine mai apoi ascutita si se deplaseaza spre partea din dreapta jos a abdomenului. Acesta este, de obicei, primul semn;
• pierderea apetitului;
• greata si/sau varsaturi imediat dupa ce incep durerile abdominale;
• umflarea abdomenului;
• febra nu foarte ridicata"

"Alte simptome:

• durere surda sau ascutita oriunde in partea superioara sau inferioara a abdomenului, spatelui sau in zona rectului;
• urinari dureroase;
• crampe severe;
• constipatie sau diaree"

Nu mai insist, you get the picture!

Legile biologice ale naturii

Daca ma urmariti nu de ieri, de alaltaieri, SPER pentru binele vostru ca v-ati facut temele despre legile biologice ale naturii, Noua Medicina Germanica.

Va reamintesc ce trebuie sa aprofundati:

Documentarul despre cele cinci legi biologice ale naturii

Johannes Jürgenson - Noua Medicina Germanica - Partea I si Partea a II-a

Crina Veres
Blog Autovindecarea
Noua Medicina Germanica - Conferinta prezentare
Noua Medicina Germanica - Imaturitatea emotionala
Emisiune la Medicina TV
Cancerul, program al corpului de adaptare la realitate

Edith Kadar
Blog Vibratia vindecarii
Alergii - Cauze emotionale
Ce boli fizice da (sunt generate de) suferinta sufletului?
De ce ne ingrasam si nu slabim?


Dr. Adrian Cacovean
Despre Noua Medicina Germanica

Carte a dr. Hamer - tradusa cu ceva greseli!

Va recomand din tot sufletul: faceti-va un bine (voua si familiei, mai ales copiilor vostri) invatand cat mai corect si exact stiinta legilor biologice ale naturii!

Apendicita din perspectiva legilor biologice ale naturii

Apendicele apartine de endoderm, foita embrionara controlata prin intermediului trunchiului cerebral.

Tipul de conflict care afecteaza apendicele este un conflict de indignare si suparare nedigerabila legata de un lucru sau de un obiect (acea "bucata, imbucatura" din perspectiva arhaica).

Nota bene: aici nu este vorba de o suparare obisnuita, o cearta obisnuita, ceva abstract legat de vreo persoana, ci este un conflict legat de o "imbucatura" concreta, perceputa ca esentiala, existentiala, o imbucatura toxica ce trebuie eliminata cat mai rapid.

Trebuie sa priviti lucrurile din perspectiva strict biologica! Nu evenimentul respectiv determina conflictul, ci doar PERCEPTIA NOASTRA in acel moment!

Intrucat chiar multi cunoscatori ai NMG se limiteaza la expresii generale, precum "conflict urat, de tot rahatul" sau "conflict de furie nedigerabila", atunci cand este vorba de continutul unui conflict care afecteaza tractul gastrointestinal, realizatorul documentarului de 4 ore, David Münnich, precizeaza in cartea sa "Sistemul legilor biologice ale naturii" ca aceasta descriere se potriveste intr-adevar starii de spirit ale persoanei, DAR in continutul conflictului este vorba intotdeauna concret de un obiect anume, un lucru anume, pe care nu il putem prelucra in conformitate cu functia acelui organ (stomac, intestin, rect etc.). Este vorba aici de o "imbucatura" concreta si de principiul DIGESTIE.

O suparare generala legata de anumiti oameni sau obiecte implicate in acea problema mai larga nu are nimic de-a face cu tematica "imbucaturii" si nu trebuie amestecate lucrurile. De exemplu, programele biologice care se manifesta la rect nu sunt doar legate de "o situatie de rahat", ci acolo este intotdeauna vorba de ceva concret la acea situatie, care este perceput ca periculos, de care vrem sa scapam.

Dispozitia "de rahat" poate fi suma tuturor programelor active, dar nu a conflictului individual. Din experienta doctorului Hamer, oamenii care au anumite programe biologice folosesc mai mereu acelasi vocabular pentru a-si verbaliza conflictul, de aceea el a folosit acea descriere pt. programul respectiv. Insa descrierea aceea provine din faza de conflict activ, de la nivelul psihicului, modul de perceptie a conflictului poate fi deja simptomul conflictului la nivel psihic. El nu are insa nimic de-a face cu adevaratul conflict biologic.  

Conflictele biologice nu sunt niciodata conflicte psihologice si deci nici nu prea pot fi verbalizate. Natura nu cunoaste "suparari nedigerabile". 

Concluzie: intotdeauna este vorba de ceva concret care este perceput ca necesar pentru supravietuire sau care ameninta supravietuirea. Iar oamenii nu sunt "imbucaturi"; pericolul din partea oamenilor este perceput in alte parti ale creierului.

Socul care declanseaza conflictul

Criteriile pentru declansarea conflictului sunt explicate in acest grafic de mai jos. 

Fara acele criterii, NU se porneste niciun conflict biologic!

Orice conflict biologic decurge in mod bifazic, avand o faza activa si o faza postconflictuala, asa cum este explicat foarte clar in schema de mai jos.

In faza activa a conflictelor, creierul comuta imediat de pe respiratia pe oxigen pe fermentatie (o respiratie care sa ne asigure supravietuirea pe termen mai lung). In cazul tesuturilor endodermale, in faza activa organul isi mareste functia si are loc proliferare celulara.

In faza postconflictuala, masa celulara excedentara trebuie descompusa, lucru care se intampla intotdeauna in prezenta bacteriilor si a unor inflamatii usoare ("inflamatie" este de fapt termen alopat, pe care oamenii il asociaza cu ceva negativ, cand in realitate este vorba de un proces de reparatie!). Descompunerea "branzoasa", "tuberculoasa" (cu ajutorul micobacteriilor) a tesutului excedentar are loc cu transpiratie nocturna.

In schema vedeti si criza epileptoida, care apare cam la jumatatea fazei postconflictuale. Criza epileptoida este retrairea "cu acceleratorul" a intregului conflict, cu simptome foarte puternice, insotite de trecerea creierului de la fermentatie inapoi la respiratie pe oxigen, pentru incheierea definitiva a programului biologic. Gestionarea acestei faze este cheia incheierii programului fara recidive si fara conflicte suplimentare.

A treia lege biologica a naturii

Iata schema apartenentei diverselor tesuturi la foitele embrionare din care a aparut corpul nostru. 

In aceasta schema puteti vedea ca intestinul gros (cu apendicele) apartin de endoderm (controlat de trunchiul cerebral) care reactioneaza in faza activa a conflictului prin proliferare de celule in mod resorptiv.

Mai jos aveti si schema detaliata despre cum se comporta fiecare tesut in fiecare faza a conflictului.

Concret pt. apendice (endoderm, trunchi cerebral), vedeti in randul cel mai de jos: tesutul creste in mod resorptiv pentru a asimila mai mult din "bucata" dorita, pe care noi o consideram cruciala pentru existenta noastra in acel moment in care ne-a detonat socul conflictual!

V-am spus la inceputul articolului ca SE POATE FARA BISTURIU.

Teoria alopata zice ca nu se poate. Ei bine, noi am demonstrat ca se poate! Si am sa va relatez in continuare detaliile.

Luni - detoneaza conflictul

La David, conflictul a pornit intr-o luni (zi de sarbatoare in Germania), dupa o cearta brusca si foarte puternica intre el si tatal lui, in care tatal lui si-a pierdut cumpatul si l-a amenintat ca nu-i mai cumpara niciodata Lego si ca i le ia pe cele pe care le are deja! Ei doi fusesera plecati dimineata devreme la fotbal, iar eu cand m-am trezit l-am gasit pe David singur in sufragerie, plangand amarnic pe canapea de parca ii murise toata familia - semnul clar al impactului acelui soc conflictual suferit ("Niciodata nu s-a enervat tati asa tare pe mine si niciodata nu m-a amenintat cu asemenea pedepse").

Seara ei s-au impacat, evident, iar marti dupa-amiaza au plecat impreuna sa cumpere Lego :-) Deci conflict rezolvat.

Miercuri - incepe faza postconflictuala

Miercuri au inceput simptomele. La inceput David mi-a spus ca-l doare tare burta. I-am dat miere de Manuka, i-am reamintit sa respire adanc si linistit si am stat langa el toata ziua, uitandu-ne la filme. Nu a vrut sa manance nimic. Nu am intrat in panica, pentru ca am mai trecut prin asemenea zile si el intotdeauna isi revenea rapid.

Joi dimineata se inrautatisera simptomele, vomitase ce mancase la micul dejun, mergea deja cocosat de durere, avea un pic de febra si mi-a spus ca il doare doar in partea din dreapta, adica exact unde se afla apendicele. Am tinut mana pe acel loc si l-am simtit fierbinte si pulsand, moment in care am constientizat ca are apendicita. Stiind si conflictul, nu m-a surprins. Stiam ca se afla deja in faza de rezolvare, faza de reparatie prin descompunere "branzoasa" a tesutului excedentar, plus o usoara inflamatie.

In acel moment, am schimbat strategia. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i pun comprese reci la locul durerilor. Prin aceste comprese se incetineste un pic procesul de inflamatie, ceea ce prelungeste faza postconflictuala, dar asta nu e grav, fiindca prima prioritate aici este gestionarea durerilor. Pentru mine personal nu intervin aproape niciodata; de exemplu, am avut intr-un concediu dureri de cap vreo 5 zile, din 10 in 10 minute simteam ca mi se descarcau fulgere in cap, si nu am luat nimic, nu am facut nimic, am asteptat sa-mi treaca de la sine, ceea ce se intampla de fiecare data; nu se moare de la acele dureri si nici nu am vazut pe nimeni sa aiba dureri de cap 2 ani in continuu, in schimb frica este mult mai daunatoare. De la un copil insa nu poti avea asemenea asteptari, asa ca orice interventie trebuie sa fie strict pe gestionarea durerilor, fara a deranja prea mult procesul de vindecare. Ca atare, am inceput cu compresele reci.

Crucial: i-am explicat lui David cauza simptomelor, natura si derularea conflictului, sa inteleaga ca deja conflictul este rezolvat, iar acum corpul repara apendicele si de acolo vin inflamatia si durerile. Intelegand exact procesul biologic care avea loc, deja i-a fost ceva mai usor sa suporte simptomele.

Interesant este ca la scoala, la lectiile despre corp, invatatoarea lui le spusese copiilor ca la apendicita trebuie neaparat facuta operatie (!) si ca asta patise chiar fetita ei, de 4 ani (!!). Norocul nostru ca David stie deja ca majoritatea teoriilor alopate sunt bullshit, asa ca a stat fara frica, avand ca intotdeauna incredere in mine. Citat: "Mami, tu nu m-ai mintit niciodata si intotdeauna totul a fost asa cum ai spus tu" :-))

Apropo de frica, prezenta febrei inalte, molesitoare, face parte din programul necesar de reparatie tisulara al unor conflicte, dar uneori febra ca si metabolism crescut este un conflict separat aflat in faza activa! Este vorba de programul biologic al hipotalamusului, unde conflictul este "vreau sa scap de ceva/cineva, vreau sa scap dintr-o situatie neplacuta, periculoasa"; evident, acest conflict apare frecvent cand un copil are dureri, de aceea se face o confuzie crezand ca febra face parte din tabloul clinic obligatoriu, in timp ce ea poate fi o consecinta a simptomelor! Multi copii fac febra fara niciun alt simptom, iar dupa scurt timp (cand se linistesc) le trece complet. Cand stim natura conflictului, intelegem care este cauza reala a febrei.

Dovada ca febra uneori este faza activa a unui conflict nou este faptul ca poti opri febra (ceea ce in faza de reparatie nu merge), fie prin remedii homeopate adecvate, fie (cum am procedat eu) ajutand persoana sa inteleaga natura si evolutia conflictului. De indata ce David a inteles ce conflict avusese si in ce faza se afla, febra a disparut complet si nu a mai reaparut deloc, desi faza de reparatie a mai durat zile bune!

Joi seara David a mai incercat sa manance ceva si iar a vomitat. Mi-a spus ca si-a indus singur voma, pentru ca dupa aceea se simte usurat. Destept copil! De asemenea, a refuzat sa mai manance, din nou o decizie buna dictata de corpul lui, fiindca la un proces de reparatie la nivel intestinal nu este recomandat sa mancam.

I-am dat remediul homeopat Natrium Muriaticum CH200, ca sa-l ajut sa-i treaca mai bine supararea. El de fapt nu mai era suparat, dealtfel de aceea intrase in faza de rezolvare, dar am vrut sa-i sustin mai bine sufletelul si cu remedii homeopate, sa se linisteasca definitiv.

De asemenea, i-am dat apa cu bicarbonat pentru alcalinizare si pentru purificare prin drenaj. Hidratare continua. De asemenea, i-am dat cu combinatia de uleiuri esentiale DigestZen de la doTerra pe zona unde avea durerile.

Vineri pana duminica

Vineri seara tot cu dureri. Dormise prost, era palid, mergea tot cocosat de dureri. In seara aceea i-am pus ulei esential de lavanda pe tricou, cate o picatura pe fiecare umar, ca sa poata dormi mai profund. Hidratare masiva. Statusem din nou toata ziua impreuna, la filme. Pe la pranz imi ceruse niste capsuni reci. Noaptea, din nou dureri mai accentuate, datorita starii de liniste mai profunde.

Sambata mi-a cerut inghetata. Corpul cerea ceva rece si pe dinauntru. I-am facut la Thermomix inghetata din capsuni congelate. Tot sambata am inceput sa-i fac masaje reflexoterapeutice, dupa ce verisoara mea (terapeut acreditat) mi-a aratat pe video exact cum se face masajul special pentru probleme cu intestinul si cu apendicele. Tot sambata am inceput sa-i dau si apa cu plasma de Quinton.

Duminica a reusit sa aiba scaun chinuit, evident cu dureri. A baut multa apa, a mancat o jumatate de banana, cateva capsuni si din nou inghetata de capsuni facuta de mine. Era ingrijorat ca va mai lipsi de la scoala. L-am linistit, spunandu-i ca il tin acasa toata saptamana la nevoie, pana cand corpul termina reparatiile si pana cand isi va reveni. Ii dadeam in continuare tot ce am mentionat mai sus, facandu-i in continuare si masajele reflexoterapeutice si stand mereu langa el, consolandu-l, mangaindu-l, oferindu-i atentie si iubire.

Luni - marti

Am ramas si eu acasa cu el. Am mers la doctor si am explicat ca avem (amandoi) o "infectie gastrointestinala", am enumerat ceva simptome si am obtinut concediu medical pe toata saptamana.  Durerile deja se mai atenuasera, dar era tare slabit. Pierduse 2,5kg - s-a dus singur sa se cantareasca, era ultimul lucru pe care l-as fi facut eu, dar tocmai imi ceruse sa-l masor si constatasem ca crescuse in 4-5 saptamani aproape 2 centimetri, dupa care a disparut in baie si s-a cantarit! I-am spus sa nu mai faca asa ceva, caci cifrele nu sunt relevante si risca doar sa-si faca cine stie ce conflict de devalorizare daca il socheaza prea mult greutatea. Doar mai avusese si prin 2015 o faza de cateva zile cand vomitase mult si nu mancase nimic, slabise tot vreo 2kg, dupa care recuperase splendid in 2 saptamani totul!

Incepand de marti i-am dat remediile homeopate Bryonia CH30 si un pic de Belladonna CH30.

Miercuri - Criza epileptoida 

La procesele din endoderm, criza epileptoida dureaza aprox. 3-4 ore. La David asta s-a intamplat miercuri, cand l-au deranjat cel mai tare durerile, el fiind deja si complet constipat (erau ca niste colici, aici fiind implicata musculatura neteda care reactiona impreuna cu cea striata si cu vasele de sange). Mancase un pic mai normal si deja reincepuse si digestia, avea si gaze. 

Era suparat si furios, mi-a zis chiar ca e suparat pe Dumnezeu, ca de ce ne da asemenea dureri. I-am explicat ca durerile nu sunt de la Dumnezeu, ci de la noi insine care ne provocam conflicte si suparari inutile, ca ar fi bine sa scape de furiile alea care au potential de alte conflicte, ca ar fi bine sa nu se mai ataseze asa mult de obiecte, iar in plus i-am explicat ca nu avem niciodata dureri care sa nu poata fi suportate.

Toata ziua de miercuri, la recomandarea unei bune prietene (o farmacista exceptionala, care cunoaste homeopatie si NMG!), i-am dat lui David din ora in ora Lycopodium CH30 pentru a-l ajuta sa scoata gazele si sa suporte mai usor colicii. Tot programat cu apa si paharul. L-a ajutat enorm!

In seara aceea, Bogdan (care si-a invatat si el la modul dureros lectia vazand cata suferinta poate provoca o iesire nervoasa necugetata!) s-a decis sa doarma pe jos pe saltea in camera lui David si sa-l lase pe el in patul nostru, langa mine, ca sa nu ne mai chinuim toti trei...

Joi - Disparitia simptomelor :-)

Joi dimineata ziceai ca suntem in alt film. Adormisem si eu pentru prima oara ceva mai profund, vazandu-l pe David langa mine ca doarme pentru prima oara fara intreruperi de la inceputul simptomelor... Ma relaxasem si eu un pic, stiind ca suntem aproape de linia de finish. Ei bine, pe la ora 10 (!) ma trezeste un David vesel ca un cintezoi si ma anunta ca se trezise de la 7, ca a avut scaun foarte usor si fara probleme si ca i-au disparut complet toate durerile: "Mama, sampanieee!!!" - au fost cuvintele cu care m-a trezit :-)

Faptul ca a urinat masiv dupa aceea a fost inca o confirmare ca trecuse cu bine de criza epileptoida si intrase in a doua jumatate a fazei de rezolvare (Pcl-B - vezi schema bifazicitatii, mai sus).

Si asta a fost! Iata asa am bifat noi o apendicita fara bisturiu, cu ajutorul cunostintelor din NMG si al urmatoarelor interventii:

Mai presus de toate, intelegerea conflictului si prezenta mea continua, iubitoare, linistitoare si incurajatoare langa el au fost factorii cruciali in procesul de autovindecare, asa mi-a spus David la final, adaugand: "Ce norocos si fericit sunt sa am o mama puternica si informata, care nu ma duce la cutit! Absolut tot ce ai facut pentru mine m-a ajutat, dar CEL MAI MULT m-a ajutat faptul ca AM SIMTIT ca nicio clipa nu ti-a fost frica pentru mine. Si atunci m-am simtit in siguranta!"

Pot sa va confirm ca DA, nicio secunda nu am stat cu frica, deoarece STIAM EXACT ce se intampla. De aceea va tot rog sa va informati, sa va faceti temele si sa aprofundati legile biologice ale naturii, ca sa va puteti asuma raspunderea si sa nu va mai abandonati copiii pe mana unor straini care de cele mai multe ori habar nu au ce fac si risca sa cauzeze vatamari ireparabile copiilor! Am explicat in detaliu si in interviul dat la congresul de vaccinare!

Sustinerea sufletului si a corpului in procesul de autovindecare sunt cruciale. O mama responsabila, puternica, informata, iubitoare si calma este cea mai buna sustinere cand un copil are simptome.

NMG rulz :-)

V-am descris cu lux de amanunte cum a decurs totul, poate asa se mai trezesc si unii (ignoranti sau rauvoitori) care cred ca NMG inseamna "o moda cu conflictele astea" sau "aeroterapie" sau "nu fac nimic, stau cu mainile incrucisate si astept". Culmea, asa ceva veti auzi mereu fie de la cei care nu au habar de NMG, fie de la cei cu interese comerciale carora NMG-ul (o stiinta gratuita!) le deranjeaza afacerile.

NMG nu este despre a nu face nimic, dragilor! Dimpotriva! A nu face nimic este atunci cand fugi de raspundere, cand alergi, iresponsabil, ca gaina decapitata, la dom'docto' sau la spital (cauzand copilului alte si alte traume).

In schimb, iti trebuie cunostinte solide, inteligenta, tarie de caracter, intuitie, empatie, forta interioara si multe alte calitati pentru a aplica in viata ta sistemul stiintific al NMG, intervenind in mod inteligent prin metode terapeutice care nu vatama organismul. A cunoaste NMG inseamna sa stii EXACT ce procese au loc in corp si in ce FAZA a procesului se afla corpul, ceea ce te ajuta sa ramai calm si sa fii un REAL sprijin pentru persoana suferinda. A cunoaste NMG inseamna si sa stii exact CUM si CAND sa intervii pt. sustinerea acelor procese, ca ele sa se incheie fara repercusiuni. 

Daca vreti si voi sa capatati aceasta putere (care nu este deloc magica, ci se poate invata, prin autoeducatie!), atunci dati scroll pana la inceputul articolului si aprofundati TOATE materialele la care v-am lasat linkuri!

Sanatate, informare si decizii intelepte va doresc!