Completare dr. Hamer:
"Prinţul semnase iniţial o mărturie şi se încheiase un contract care stipula o rentă viageră pentru Dirk. Contractul îl semnaserăm toţi trei, Dirk, mama sa şi eu. În contract se stipula că familia regală urma să preia toate cheltuielile de spitalizare şi şedere în Germania ale familiei Hamer, precum şi să ofere mai întâi o rentă pauşală, de 1 milion de dolari, din care urma să se calculeze o rentă lunară pentru Dirk, despre care la acel moment nu se ştia dacă nu cumva va rămâne handicapat pentru toată viaţa.
Însă Dirk a fost înşelat în modul cel mai criminal cu putinţă de către familia regală. Avocatul lui Dirk, Deumas, care îi fusese pus la dispoziţie de către consulatul german din Marsilia, a schimbat brusc fronturile şi a făcut să dispară mărturia semnată şi notarizată a prinţului, precum şi documentele de renta viageră."
"Dirk a murit fără ca noi să mai vedem acele contracte şi fără ca vreo plată să fi fost făcută. Familia de Savoya s-a folosit însă de documente, pentru a face declaraţii mincinoase în presa de atunci cum că ar fi plătit despăgubiri în valoare de milioane! Citat din Süddeutsche Zeitung din 11 decembrie 1978: ;Purtătorii de cuvânt ai casei regale de Savoya răspândisera imediat după moartea lui Dirk Hamer zvonul că familia mortului ar fi primit o despăgubire în valoare de 700 de milioane de lire [1,7 milioane marci]. Părinţii lui Dirk Hamer corectează aceste zvonuri, declarând că până acum familia regală nu a achitat decât facturile medicale."
Revista STERN scria pe 31 octombrie 1979: "Scandal juridic! - Toţi cei implicaţi sunt cumpăraţi! De peste un an de zile, un student german a fost rănit de moarte, dar un proces împotriva acuzatului, prinţul Vittorio Emanuele de Savoya, nici vorbă să înceapă."

"Am fost dat în judecată de către avocatul familiei prinţului, Gaub (prieten personal al lui Franz Joseph Strauss), pentru jigniri aduse prinţului. Familia Hamer a fost hăituită, ameninţată şi terorizată de diferiţi avocaţi, poliţişti, detectivi şi servicii secrete, aşa cum rezultă din dosarul de peste 600 de pagini al procuraturii din Koblenz. Am fost reprezentat în acea perioadă de CINCI avocaţi diferiţi, patru dintre ei au renunţat să mă mai reprezinte după ce intraseră în posesia dosarului de la Koblenz. Niciunul din avocaţii aceia nu m-au înştiinţat măcar că eram dat şi în urmărire la Interpol!
Acest dosar a intrat într-un final abia în 1987 în posesia mea direct de la judecătorul Pape de la tribunalul din Uelzen, unde m-am dus de data asta personal. Astfel, procesul pentru jigniri a fost închis, iar la scurt timp după aceea au murit în condiţii suspecte mai întâi fiul judecătorului Pape şi apoi şi judecătorul!
   În 1991, când s-a încercat psihiatrizarea mea, iar prof. dr. dr. Bresser a refuzat în plin tribunal să mă declare "nebun", aşa cum îi solicitase judecătorul Schlüter cu o seară înainte, judecătorul s-a răstit la prof. Bresser "Na bine, atunci nu!"... Câteva săptămâni mai târziu murea şi profesorul Bresser.

Completare dr. Hamer:
"Când fiul meu, Dirk, murea în braţele mele pe 7 decembrie 1978 - căci doar atunci infractorul şi chirurgul-şef Linder mi-a acordat din nou permisiunea să fiu lângă el (de 3 săptămâni mi se interzisese să mai intru în clinică!!), am plâns ca un copil în braţele unui profesor suedez de urologie, prof. Röhl (care lucra pentru Linder). Cel mai groaznic lucru din lume, cea mai disperată situaţie posibilă este sa-ţi moară copilul, iar asta chiar în mijlocul unei întregi echipe duşmănoase şi corupte de doctori şi asistente. Familia mea era în Roma, eu eram singur acolo.
În timp ce eu îmi jeleam fiul, prof. Röhl mi-a mărturisit (şi el cu lacrimi în ochi) că îi este groaznic de ruşine şi nu-şi poate ierta complicitatea, fiindcă auzise cu urechile lui cum avocaţii familiei de Savoya (care şi telefonau zilnic de câteva ori cu Linder) îi dădusera lui Linder indicaţia mai mult sau mai puţin directă de a pune capăt suferinţelor lui Dirk, asta fiind pentru ei cea mai convenabilă soluţie. Asta fusese înainte ca mie să mi se interzică să mai pun piciorul în clinică, după care Linder începuse să-i prescrie lui Dirk morfină, cu care practic l-a băgat în mormânt la ordinul familiei prinţului. Ucigaşul a reuşit astfel să-l omoare a doua oară pe Dirk, prin intermediul chirurgului Linder."
"La peste 30 de ani de la uciderea lui Dirk, a fost făcută publică de către autorităţile italiene o înregistrare din perioada de încarcerare a prinţului, în care Emanuel de Savoya mărturisea -râzând!!- că într-adevăr el îl ucisese pe Dirk Hamer şi că reuşise să "fenteze" întreaga justiţie."

„Am 61 de ani, iar în septembrie 1991 primisem diagnosticul alopat «cancer - ireversibil». La acel moment aveam încă încredere în medicina alopată, deci am intrat automat în cercul vicios al protocoalelor obişnuite: operaţie, citostatice, radiaţii. Am rezistat până la a patra rundă de chimio. Când am observat că în jurul meu începuseră să moară cei cu care mă întâlneam la „terapie”, am început să mă trezesc, mai ales că şi mie îmi mergea tot mai rău. Mi-am luat atunci la revedere de la sistemul alopat şi am început să caut alternative. De la terapia cu hrană vie până la metodele profesorului Hackethal am încercat totul, până când –în septembrie 1992– am descoperit Noua Medicină. La lectura cărţii «Ctitoria unei noi medicini» mi s-a luat ceaţa de pe ochi: deci totul îşi avea cauza în psihic! Inconştient, îmi cauzasem singură boala. Astfel am început să analizez şi să cercetez cauzele problemelor mele, pe care am reuşit să le rezolv. Acest proces a decurs în etape destul de mici, dar pe măsură ce trecea timpul deveneam tot mai sigură pe mine, iar prin înţelegerea Noii Medicini (care nu este despre a înghiţi pastile) mi-a dispărut întreaga frică de până atunci. La finele lui decembrie 1992 mă simţeam complet sănătoasă, aşa că m-am dus să-mi fac din nou analize de sânge şi o ecografie. Totul era perfect! Rezultatele acelor analize le am şi acum, în 1997, când continui să mă simt absolut minunat, complet sănătoasă.   Acum trăiesc în conformitate cu cele cinci legi biologice descrise de Noua Medicină, asta însemnând că mi-am schimbat radical viaţa. Sunt zi de zi recunoscătoare că mă pot bucura de viaţă şi că există Noua Medicină, pe care mă bazez la orice simptom. De patru ani nu am mai pus piciorul la niciun medic alopat, am preluat răspunderea pentru propriul meu corp. De atunci nu am mai avut probleme, trăiesc în armonie şi sunt pe deplin sănătoasă.” [Ziar informativ 3/97, http://pilhar.com]