~~ traducere din cartea "Minciunile lucrative ale stiintei" - Johannes Jürgenson ~~

Prima parte a acestui articol o gasiti AICI. Va recomand eventual s-o recititi, pentru pastrarea continuitatii informatiilor.

Stiinta nu este pana la urma nimic altceva decat

o forma de discurs permanent despre cunoastere.

In realitate, din pacate ea este cel mai adesea

o forma permanenta de suprimare a cunoasterii,

practicata de comunitatile academice inchise

cu mai mult efort si dorinta decat datoria

de a contribui la extinderea cunoasterii.

-prof. Hanno Beck, profesor de istoria stiintelor-  

    Dupa tot ce am aflat intre timp despre afacerea cu stiinta, este evident ca nimeni nu mai asteapta acum ca descoperirile doctorului Hamer sa fie acceptate cu bratele deschise. Nu mai conteaza aici ca „Noua Medicina” este oricand verificabila pe oricine.

    „O teorie corecta este nu numai verificabila si reproductibila, ci poate fi si explicata intr-un mod evident si usor de inteles. Caci lucrurile adevarate ale creatiei sunt adesea foarte complicate, dar in principiu foarte simple”, scrie doctorul Hamer pe buna dreptate.

    „Noua Medicina” a fost intre timp verificata in peste 20.000 de cazuri [cartea lui Jürgenson dateaza din 2002, de atunci numarul de cazuri verificate a crescut semnificativ – n.t.], iar fiindca oponentii stiu prea bine acest lucru, au decis ca este interzis ca „Noua Medicina” sa fie verificata. in mod oficial Printr-o strategie comuna a intregii mass media, s-a reusit multi ani de zile trecerea sub tacere a „Noii Medicini” sau –cand ea tocmai risca sa devina prea populara prin propaganda orala de la om la om– s-a pornit o actiune de discreditare a ei prin dezinformare concertata, precum in „cazul Olivia” (pe care il voi descrie intr-un capitol separat). Intrucat descoperirile doctorului Hamer nu au putut fi niciodata combatute, s-a recurs la alte metode, cu ajutorul printului italian si al mafiei din jurul acestuia. Dar sa vedem cum a continuat povestea:

    In octombrie 1981, dr. Hamer si-a depus la Universitatea din Tübingen lucrarea postdoctorala avand ca subiect descoperirile sale, pentru ca acestea sa poata fi verificate de catre profesorii Facultatii de Medicina. Pana in ziua de azi Universitatea refuza cu obstinatie sa verifice principiile Noii Medicini, in ciuda faptului ca in anul 1986 s-a decis prin sentinta judecatoreasca obligatia Universitatii de a verifica lucrarea. Universitatea a ignorat sentinta, astfel incat s-a ajuns in 1994 la executarea fortata – si totusi nu s-a intamplat nimic, Universitatea a platit doar o amenda de 1.000 de marci. Decanul a declarat in iunie 1994 ca „nu este sarcina Universitatii sa verifice sau sa falsifice experimental teoriile lucrarii postdoctorale”. [Protocol al discutiei de la Univ. Tübingen din 10.06.1994, semnat de prof. dr. Zrenner]  

    Nu este doar o declaratie de faliment a Universitatii, ci un adevarat scandal, caci asta inseamna ca practic oricine poate sa-si dea lucrarea postdoctorala cu studii falsificate si poate deveni profesor, fiindca Universitatea nu considera ca este sarcina ei sa verifice asemenea lucrari importante. Sau s-a construit cumva aici o „Lex Hamer”? Dealtfel, la procesul intentat de dr. Hamer Universitatii, avocatul Universitatii din Tübingen a fost si avocatul printului de Savoya. Vai, ce „coincidenta”, nu-i asa?

    Boicotul Facultatii de Medicina din Tübingen a fost inregistrat cu 150 de voturi la zero. Ca atare, „Noua Medicina” trebuie sa fie falsa, caci 150 de profesori nu se pot insela, nu-i asa?

     In timpul procesului din 1986 de la Sigmaringen, unul din consilierii juridici ai Universitatii i-a spus doctorului Hamer: „Puteti fi sigur ca toti profesorii nostri au verificat de o suta de ori Noua Medicina in spatele usilor inchise si de fiecare data au constatat ca se verifica. Daca ar fi gasit un singur caz unde sa nu se aplice Noua Medicina, a doua zi v-ar fi invitat imediat la o verificare publica in Tübingen”.

     Expertul in istoria economiei, profesorul Hanno Beck, numeste aceasta situatie „cel mai strigator caz de suprimare a stiintei” pe care i-a fost dat sa-l intalneasca in 25 de ani de cercetare in domeniul universitar. „O declaratie de faliment a universitatilor si a tribunalelor, a intregului nostru stat.” Pana in anul 1990, 30 de tribunale separate (inclusiv Curtea Constitutionala) decisesera de fiecare data ca Noua Medicina nu are voie sa fie verificata. 

     Aceeasi situatie si in Austria: intr-o scrisoare confidentiala din 20.09.1991 (a carei copie o am) adresata de doctorul Routil (presedintele Asociatiei Medicilor din Steiermark) ministrului Josef Krainer, dr. Routil mentioneaza niste „verificari clinice inacceptabile ale NM” – de neimaginat: presedintele Asociatiei Medicilor dicteaza autoritatilor politice ce poate si ce nu poate fi verificat. Fratia coruptiei are propriile linii de comanda, indiferent daca in medicina sau in politica.

     Acelasi dr. Routil declara intr-o emisiune de radio din 19.07.1995: „Ceva poate fi admis sau respins doar dupa ce a fost verificat empiric.” Desteapta strategie: Declaram ca o fundatura este strada cu sens unic, astfel incat soferul are de ales intre a incalca legea sau a ramane blocat definitiv.

     Juristul Uwe Lucke a scris intr-o scrisoare adresata unuia din tribunalele implicate ca aici nu mai avem de-a face cu un stat de drept, ci mai degraba cu persecutarea unui eretic de catre Inchizitia feudala.

Si totusi au loc verificari ale Noii Medicini Germanice

     La data de 6 decembrie 1983, dr. Hamer a organizat o verificare a teoriei sale prin invitarea unui juriu international format din medici, care sa verifice cazuistic Noua Medicina in orasul Gyhum. Intelegerea scrisa era urmatoarea: daca din 200 de cazuri se vor gasi doar trei in care conceptul Noii Medicini sa se dovedeasca a fi eronat, dr. Hamer era dispus renunte la dreptul de practica medicala. Nu a fost gasit nici macar un singur caz contrar conceptelor Noii Medicini! Cu toate acestea, medicii invitati nu au respectat intelegerea, prin care se obligasera sa semneze ca Noua Medicina Germanica se verifica. Profesorul Stender, radiolog la MMH Hanovra, i-a spus lui Hamer: „Domnule Hamer, legea de fier a cancerului conform teoriei dvs. este de o claritate fascinanta. Caut mereu, dar nu gasesc nici un punct slab. Doar ca asta inseamna ca tot ce am facut noi in ultimele decenii a fost curat nonsens. Nu ne puteti cere sa ne pierdem obrazul si sa va semnam dvs. asa ceva”.

     Dr. Hamer a replicat ca mai bine isi pierd „obrazul” cativa medici, decat sa-si piarda viata mii de pacienti. In plus, intelegerea fusese ca toti cei sapte profesori vor semna o constatare a celor prezentate si discutate acolo. La care acelasi profesor Stender a replicat: „Domnule Hamer, sincer vorbind noi nu am luat in calcul aceasta posibilitate, de fapt noi venisem pentru a va ridica licenta de practica. Puteti face ce doriti, dar nimeni nu va va semna ceva, caci ar fi ca si cum am declara cu totii ca suntem niste idioti.”

    Dr. Hamer a fost extrem de afectat de acea intamplare si scrie intr-una din cartile sale: „Daca cei sapte si multi altii se autodeclara sau trebuie declarati idioti, acest lucru ramane sa-l stabileasca posteritatea. Cel mai rau este sa auzi intrebari precum am auzit eu de la un pacient: ‚Dle doctor Hamer, dar oare toti acesti profesori sunt niste criminali?’. Nu am stiut ce sa-i raspund. Oare ei ce vor raspunde? Ca au fost siliti de loja masonilor sa actioneze asa? Aici vorbim de genocid, de aceea va rog sa aveti intelegere pentru stilul meu emotional, caci mi-e inima plina si atunci ma mai ia si gura pe dinainte. Regula de fier a cancerului ramane insa obiectiv adevarata.”

     Pentru cei care cunosc intreaga dimensiune a persecutiilor la care a fost supus dr. Hamer, nu e greu sa-l iertam cand formuleaza unele adevaruri mai dur, desi intotdeauna politicos. Expresia introdusa de dr. Hamer – „medicinicii” – isi are cu siguranta o justificare, iar in lupta doctorului Hamer nu a fost vorba niciodata de destinul sau personal sau de renumele stiintific (cu toate ca i se cuvine), ci doar de suferinta nenumaratilor pacienti ciopartiti si otraviti de medicina alopata.

     In 1986 a avut loc prima incercare de a i se ridica dreptul de practica doctorului Hamer. Au fost incercate mai intai motive legate de o eventuala paranoia declansata de pierderea fiului sau si de conflictul cu printul de Savoya. Dr. Hamer a avut insa fotocopii ale dosarului de la Tribunalul din Koblenz, de unde reiesea clar implicarea diverselor servicii secrete (inclusiv Interpolul), precum si faptul ca era permanent urmarit si supravegheat.

     In cele din urma, s-a argumentat direct ca retragerea licentei este motivata de faptul ca Dr. Hamer nu recunoaste si nu se supune regulilor medicinei alopate: „Retragerea licentei dr. Hamer din cauza ca nu se leapada de regula de fier a cancerului si nu se (re)converteste la medicina alopata”. Ia te uita! Deci nu s-au preluat doar metodele inchizitiei, ci chiar si formularile oficiale. Desi ulterior i s-a propus doctorului Hamer de mai multe ori redarea dreptului de practica daca se va „lepada“ de teoriile sale, Hamer a refuzat permanent.

     Pentru a-si putea publica lucrarile, dr. Hamer a trebuit sa-si infiinteze propria editura (Amici di Dirk), caci nu a gasit nicaieri un editor dispus sa-i tipareasca lucrarile. Cand s-a dus cu masina sa-si ridice prima editie a primei carti, a avut loc primul atentat asupra doctorului Hamer, glontul strapungand parbrizul si ratandu-l pe Hamer, care a pastrat in cabinetul sau din Köln parbrizul cu gaura facuta de glont pana cand a venit politia din Köln sa-l ridice; ulterior parbrizul a disparut. Dupa aceea au mai fost si alte atentate (inclusiv asupra celui de-al doilea fiu al doctorului Hamer). 

     Intre timp, dr. Hamer deschisese niste clinici unde erau ingrijiti bolnavii abandonati de medicina alopata. Multi s-au vindecat. O echipa a televiziunii germane NDR (Norddeutscher Rundfunk) a venit sa filmeze in „Casa Prietenii lui Dirk” din Katzeneinbogen in Taunus. In interviul luat doctorului Hamer, acesta a fost intrebat daca mai si mor unii pacienti. Dr. Hamer a raspuns „da, unii da… nu ii putem salva pe toti”. O alta intrebare era daca unii pacienti se si vindeca, la care dr. Hamer a raspuns „Da, aproape toti.”

     Cand s-a dat pe post emisiunea, dialogul era redat astfel: 

     Intrebare: „Mor si unii pacienti?”

     Raspuns: „Da, aproape toti.” 

     Imaginea peste acest dialog: morminte la cimitir.

     Se vede treaba ca pentru unii libertatea presei inseamna libertatea presei de a transmite orice minciuna si de a manipula adevarul spre folosul sindicatului.

     „Casa Prietenii lui Dirk” a fost supusa unei terori inimaginabile din partea autoritatilor, au fost facute perchezitii nenumarate, au fost furate fise medicale, pacientii erau amenintati si izgoniti, inclusiv apartinatorii lor erau sunati acasa de doctori si asigurarile medicale pana cand unii pacienti cedau presiunii si apoi sfarseau prin spitale din cauza chimioterapiei si morfinei.

      Fostul cabinet din Köln al doctorului Hamer devenise sediul editurii „Amici di Dirk”. In cele din urma, doctorul Hamer a primit gazduire in Austria, in satul Burgau (sotia primarului de acolo citise publicatiile doctorului Hamer, isi rezolvase conflictul care dusese la cancer si astfel se vindecase). Plin de recunostinta, primarul din Burgau i-a pus la dispozitie doctorului Hamer cateva incaperi intr-un castel vechi, iar vanatoarea de vrajitoare a fost continuata in Austria.

     Intrucat si printre medicii alopati mai exista oameni integri, care –in buna traditie stiintifica- intai verifica o idee inainte de a-si forma o parere despre ea, intre timp au mai fost facute doua verificari oficiale ale teoriei lui Hamer, de catre specialisti. Prima a avut loc in 23 si 24 mai 1992 (la Conferinta medicilor la Clinica pediatrica din Gelsenkirchen), unde au fost analizate 24 de cazuri. Intr-o scrisoare adresata decanului, pediatrii prof. dr. E.A. Stemmann si dr. Elke Mühlpfort scriau: „La toate cele 24 de cazuri, la care erau prezente in medie 4-5 afectiuni pentru fiecare caz, am constatat ca legile biologice ale Noii Medicini indeplineau la cel putin 1-3 afectiuni pentru fiecare caz exact toate cele trei nivele, psihic, cerebral (creier) si fiziologic (organe), si totul sincron pentru fiecare faza… Dupa verificarea strict stiintifica a legilor Noii Medicini, probabilitatea ca aceasta sa fie corecta trebuie in prezent considerata ca fiind foarte mare.“ [Scrisoare cu ștampila decanului Facultatii de Medicina din 26 iunie 1992]

     O a doua verificare a avut loc in 25 martie 1994 la Sectia de urologie a Spitalului din Celle (Germania). Aici urma sa prezideze profesorul Klippel (presedintele Societatii Nationale de Oncologie!), insa la inceputul conferintei s-a aflat ca profesorul nu mai era disponibil, plecase brusc intr-o calatorie! Evident, primise ordin de sus sa nu participe. Conferinta a avut cu toate acestea loc si a confirmat regulile stabilite de Noua Medicina in alte opt cazuri prezentate [„Documentele de la Celle” – Editura Amici di Dirk].

     O alta verificare a avut loc in Burgau, in centrul lui Hamer. Aici a fost verificata Noua Medicina de catre doi medici, pe baza a 130 de cazuri, unul din medici fiind in acelasi timp si inspector sanitar: dr. W. Stangl. Dr. Stangl a semnat si o declaratie, din care citam: „Cu toata atitudinea mea critica fata de aceasta noua medicina, m-a surprins regularitatea exacta in absolut fiecare caz. Si mai remarcabil mi s-a parut faptul ca pacientii care venisera acolo cu pronostic de moarte sigura erau acum pusi pe picioare si se vindecau. Am examinat personal dupa aceea –in cadrul activitatii mele medicale si sanitare- alte 120 de persoane… si trebuie sa admit ca si la aceste cazuri Noua Medicina s-a dovedit a fi corecta.” [Scrisoare a dr. Stangl catre decanul Facultatii de Medicina din Graz, datata 8 februarie 1993]

     Dr. Stangl a inceput sa se implice in favoarea Noii Medicini si a trimis o scrisoare inclusiv Universitatii din Tübingen, lucru pe care avea sa-l regrete. Citez dintr-o petitie a doctorului Hamer catre presedintele austriac Dr. Klestil, in care Hamer solicita ajutor pentru dr. Stangl: „O teroare de peste 2 luni de zile a fost organizata impotriva doctorului Stangl (f. probabil din partea Colegiului Medicilor din Graz), cu telefoane din 2 in 2 minute, cu jigniri si amenintari din partea unor profesori altfel foarte seriosi. Dupa 2 luni de teroare neintrerupta, intreaga familie a doctorului Stangl ajunsese la limita puterilor. Apoi, la inceputul lui aprilie, dr. Stangl a fost somat sa apara in fata tuturor directorilor de Sanepid din toate landurile austriece. Citat dr. Stangl: „S-au aruncat asupra mea ca lupii, sa ma sfasie!”. In ciuda faptului ca a ramas convins de corectitudinea Noii Medicini, in cele din urma Dr. Stangl a cedat si si-a retras afirmatiile pozitive facute la adresa Noii Medicini. La acea intalnire nu i s-au oferit nicidecum contraargumente care sa contrazica Noua Medicina, ci doar i s-a spus ca-si va pierde licenta daca nu se dezice de Noua Medicina si sa faca bine sa inteleaga ca Noua Medicina nu va fi niciodata verificata deschis si stiintific, sub nicio forma!”

    Ce nu se mentioneaza in scrisoare este ca dr. Stangl primise amenintari la viata copiilor sai, dupa care s-a imbolnavit si s-a retras complet din orice fel de activitati legate de Noua Medicina (ulterior avea sa mai joace un rol tragic). Presedintele austriac nu a raspuns nimic la petitia doctorului Hamer. 

     Intre timp s-a incercat de mai multe ori o metoda stalinista de a-l reduce la tacere pe dr. Hamer: psihiatrizarea fortata. Procedura este asa: victima este invitata la o „expertiza”, unde un psiholog ii atesta „lipsa de autocritica”, „incapatanare” sau ceva de acest gen. Daca victima nu se prezinta la expertiza, „expertul” este plasat la una din infatisarile de la tribunal ale victimei, unde aceasta este obligata sa ia parte. Din ceea ce se discuta la acea infatisare, expertul carpeste o „expertiza”. Daca victima nu da declaratii, acest lucru se reflecta negativ in proces. Deci indiferent ce face victima, totul se intoarce impotriva ei. Asa erau indepartati „dusmanii de clasa” pe vremea lui Stalin, disparand pe viata in diverse institutii mentale, fara a mai fi nevoie de procese reale. 

    Intentia de a-l declara „nebun” pe doctorul Hamer nu a avut insa succesul scontat, cel putin din punct de vedere juridic. In 1993, expertul numit sa-l examineze pe Hamer in timpul unui proces a fost doctorul Bresser, cunoscut pentru duritatea sa. Doctorul Bresser a declarat in plin tribunal: „Domnule presedinte, am vorbit la telefon si m-ati rugat sa-l declar pe parat ‚nebun’ in conformitate cu paragraful [….].  Dar nu pot sa fac acest lucru, fiindca ar insemna sa-i declar nebuni pe toti profesorii si medicii care au verificat Noua Medicina si au afirmat ca este corecta. Asta ar fi ridicol de-a dreptul. Doar fiindca cineva a descoperit ceva cu totul nou, asta nu inseamna ca acel om este nebun! Nu exista nici un fel de dovezi pentru vreo tulburare patologica”. [declaratia este protocolata in decizia tribunalului – Urteil LG Köln, 12.02.1993, MO 105-99/92 – n.t.]. Judecatorul Schlüter (vizibil dezamagit) s-a rastit la profesorul Bresser: „Na bine, atunci nu!”… 

     Noua Medicina se raspandise treptat si in Franta, lucrarile lui Hamer aparusera in franceza, spaniola, italiana si olandeza. Daca in Spania ea a fost mai mult sau mai putin tolerata, in Franta, in cadrul unei campanii coordonata de Paris, toti cei 1000 de medici care isi tratau pacientii cu succes conform Noii Medicini in anul 1993 au fost chemati in aceeasi zi (!!) la Colegiile Medicilor si obligati sa semneze o declaratie prin care se obligau sa nu mai practice Noua Medicina, altfel urma sa li se retraga licenta medicala. Toti au semnat, evident, pentru a nu fi ruinati. Actiunea fusese organizata si coordonata din Paris. 

     In Spania, Noua Medicina este mai degraba tolerata, desi si acolo au existat campanii negative de presa. Pacientii spanioli o numesc „la medicina sagrada” [medicina sfanta – n.t.].

     Cea mai sinistra persecutie asupra doctorului Hamer si a cunoscatorilor Noii Medicini a avut loc insa in Austria, o vanatoare absolut dezonoranta la care a contribuit activ si penibil si presa germana. S-a intentionat crearea unui precedent cu mare putere exemplara. Obiectul si totodata victima vanatorii a fost un copil diagnosticat cu cancer: Olivia Pilhar.

[Va urma]