(o altfel de) Oda a prieteniei

by - sâmbătă, mai 16, 2009

De cand ma stiu, visez urat si am foarte des cosmaruri. Cand eram mica, scrasneam permanent din dinti in somn, ma luptam cu palmele si pumnii, strigam, injuram.. Cand am inceput sa-mi amintesc ce visam, s-a conturat un tipar: sunt mereu urmarita, vanata, haituita, fie de animale salbatice, fie de oameni cu cutite sau pistoale, alternativ (mai recent) ma visez foarte des in pericol din cauza unui val imens care vine spre locul unde ma aflu (uneori sunt pe dig sau pe plaja si fug de nebuna, alteori intr-un bloc unde vad de sus toata tragedia)... Cand ma hotarasem sa-i scriu mamei "scrisoarea decisiva" (care a dus in final la ruptura noastra), am avut vise si mai semnificative: ma luptam cu furtuni pe strada, vantul si uraganul ma impingeau inapoi spre casa de unde iesisem, iar eu ma incapatanam sa inaintez prin furtuna spre locul unde voiam sa ajung, in alt vis eram la un examen si trebuia sa dactilografiez un text in timp ce mi se turna apa fiarta peste maini... Genul asta de vise sunt la mine la ordinea zilei...

Aceste cosmaruri au un element comun. Aproape in toate apar si cele mai vechi prietene ale mele, Luminita si Mirela. Uneori impreuna (cand cosmarul e deosebit de urat), alteori doar Luminita. Dupa ruptura de mama, am visat ca eram urmarita pe o strada de doua femei in varsta, cand s-au apropiat am vazut ca erau mama si sora ei. Dintr-o data subconstientul meu mi le-a adus in ajutor, ca intotdeauna, pe Luminita si pe Mirela, care alergau langa mine, tragandu-ma de maini (eu dintr-o data aveam plumb in picioare), ajutandu-ma sa ma indepartez mai repede de urmaritoare. OK, visul acela s-a sfarsit prost, in sensul ca urmaritoarele m-au ajuns, eu m-am intors spre ele si sora mamei m-a impuscat in burta (m-am trezit exact in secunda impuscaturii), dar in toate celelalte Luminita si Mirela ma salveaza, ma ajuta sa scap din situatiile groaznice in care visez ca ma aflu.

Alte dati, cand visez ca sunt "acasa", in apartamentul ala nenorocit din Colentina care la ultima vizita mi s-a parut ca o casa de papusi (tare mic in comparatie cu cat am crescut eu de cand am plecat de acolo), se intampla sa ma vad si in spatele blocului, strigand-o la geam pe Lumi. In fiecare vis in care sunt in Romania si intarzii la aeroport ca sa plec (si visez des asta), imi fac reprosuri ca nu mai apuc s-o sun pe Lumi ca s-o mai vad odata si ma visez vorbind la telefon cu ea.

Pe Luminita si pe Mirela le cunosc de cand aveam cativa ani, stateam in acelasi bloc si ne jucam impreuna. Cu Mirela am fost cativa ani si in aceeasi clasa la scoala, Lumi este cu 3 ani mai mica. Acum au si ele copii, avem contact mai rar, dar legatura sufleteasca este acolo, de fiecare data cand ma intalnesc cu ele simt ca ne-am despartit cu cateva zile in urma. Fiecare din noi a evoluat in ritmul si pe drumul ei propriu, poate daca ne-am cunoaste acum nu ne-am mai imprieteni asa profund, insa ceea ce ma leaga pe mine de ele doua este ceva minunat si irepetabil: amintirea inocentei noastre.

* * * * *

Azi trimitem pupici catre Micaela, cu mentiunea ca e bine sa ne constientizam impulsurile toxice, e primul pas in directia buna, alaturi de introspectie si vigilenta, astfel invatam sa traim autentic, sa ne corectam si sa ne imbunatatim permanent comportamentul si sa ne construim o relatie benefica si armonioasa cu copilul nostru.

In final, un citat frumos descoperit azi (autor Steve Jobs, CEO la Apple):


Don't be trapped by dogma – which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of others' opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition.
""

You May Also Like

3 comments

  1. felicia, am intrat sa te salut, n-am avut timp zilele astea sa intru pe net. am citit postarea asta a ta si parca imi dau fiori visele astea ale tale, si eu am un vis care se tot repeta, visez ca pic cu liftul, dar nu mor, dar simt senzatia aia de gol in stomac, ca si cum as pica si in subconstient, de cate ori visez lift, stiu ca voi cadea cu el, chiar inainte sa se intample asta. culmea e ca nu ma trezesc niciodata in momentul caderii, visul continua in mod bizar, se schimba dintr-o data scenariul, insa frica tot ramane, sunt constienta ca am cazut si-mi bocane inima ca la pui. insa imi aduc aminte perfect orice detaliu, cateva zile imi ramane intiparita in minte senzatia aia. poate e un semn ca asa imi voi intalni sfarsitul, mi-e groaza de lift, mai ales ca eu cobor/urc numai cu fata si ma rog de fiecare data sa nu se intample cat sunt cu ea in lift. insa n-am ce face, nu pot sa cobor 8 etaje cu carutul :)) azi noapte de exemplu am visat ca-s urmarita de cineva, alergam printr-un lan imens de grau verde si ma ascundeam, sau visez ca ma inec, exact cu senzatia aia de apa in gura si gust de mal. toate sunt in subconstientul nostru incarcat de grijile zilei de azi, maine sau trecut. nu te lasa coplesita (aici vroiam sa ajung :D) tu ai avut o copilarie nefericita, insa ai un prezent si un viitor superbe in fata. nu ma mai lungesc. te pupam dulce si pe Daviduc frumos, care sper ca s-a mai cumintit :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos ai scris (iar :) ) M-ai facut sa-mi aduc aminte de acele prietene dragi din copilarie, pe care le strigam spre disperarea bunicilor, care se chinuiau sa le adoarma la pranz...mmm

    RăspundețiȘtergere
  3. ca tot vorbim de copilarie, si amintiri, uite ceva ce am cetit si mi-a mers uns la suflet.

    http://www.marienkaefer.ro/blog/?p=77

    RăspundețiȘtergere