Dr. Stefan Lanka şi Corona_Fakten: Nu există prǿteina "spike"

* * * * *

Dr. Stefan Lanka şi Corona_Fakten: Nu există exozomi

 

În cadrul teoriei celulare (care a fost deja demontată), atât descompunerea unor particule de ţesut interpretate ca şi celule, cât şi eliminarea altor particule ale ţesutului conjunctiv sunt interpretate ca fiind "exozomi". 

Această teorie induce în eroare, oamenii care cred în "exozomi" cred de asemenea că virologii ar fi descoperit ceva "specific" care ar indica altceva (boală, detoxifiere, 5G sau alţi cai verzi pe pereţi). Astfel, în mod neintenţionat, se distrage atenţia de la faptul că experţii NU au detectat şi demonstrat NICIUN FEL de ARN specific sau molecule specifice, ci doar le-au asamblat ca la LEGO, teoretic şi speculativ, pentru a crea în mod artificial un "genom" (aşa cum au învăţat ei după modelul  teoriei bacteriofagilor din 1952). 

Aceste structuri NU sunt "exozomi" şi cu atât mai puţin "virusuri". ADN-ul şi ARN-ul [în măsura în care şi acestea ar fi fost demonstrate - n.t.] sunt particule celulare care se află în modificare continuă. Construcţia fictivă a "genomului" prin procesul tehnic numit alignment (adică asamblarea unor secvenţe de ARN în număr foarte mare) nu reflectă absolut deloc realitatea biologică. 

*****

Prof. Harold Hillman şi dr. Gilbert N. Ling - Artefactele micrografiilor electronice şi anularea teoriei celulare

Deşi deja cu decenii în urmă acest lucru a fost observat la muşchiul inimii şi, datorită tehnicilor imagistice tot mai bune, ţesutul care urmează a fi analizat nu mai are nevoie să fie preparat şi manipulat în laborator atât de mult, abia acum începe să le devină clar tuturor celor implicaţi că acele densităţi tisulare care atâta timp au fost interpretate ca fiind celule sunt ÎN REALITATE atât de profund conectate între ele de substanţa cu consistenţă de gel care le alcătuieşte, încât numai dacă uiţi complet de orice logică le mai poţi numi celule.

Din anul 1978, un grup de cercetători împreună cu neurologul Harold Hillman au cercetat şi publicat în mod continuu rezultatele muncii lor în reviste de specialitate, le-au prezentat la congrese şi în cărţi, mai concret fiind vorba despre faptul că modificările unui ţesut muribund preparat mecanic, fixat chimic şi colorat pentru a-l fotografia sub microscopul electronic induc în eroare despre consistenţa de gel a acelui ţesut, prepararea în laborator producând de fapt artefacte de laborator, care au dus la concluzia eronată că acel ţesut ar fi organizat în unităţi separabile, definibile, denumite "celule".

Mai mult decât atât, prof. Harold Hillman  şi colegii lui au identificat, demonstrat şi publicat în reviste ştiinţifice faptul că teoria celulară postulată de Rudolf Virchow este complet greşită, iar tehnica microscopiei electronice a contribuit în mod decisiv la împământenirea acestei teorii eronate. 

Câteva concluzii din cartea deosebit de importantă a prof. Harold Hillman, The Living Cell: 

• Locația ADN-ului în celule este îndoielnică
• „Corpul Golgi” nu există
• Peretele celular ca structură dublă este o greșeală
• „Reticulul endoplasmatic” este un mit
• „Reticulul endosplasmatic rugos” (unde se presupune că sunt produse proteinele, pe „ribozomi”) este un mit
• „Pompa” de sodiu și potasiu și alte „pompe” din pereții celulari sunt inexistente
• Ideea că „receptorii” ar exista în pereții celulelor este greșită; întreaga bază a imunologiei este greșită și, de exemplu, „beta-blocantele” sunt o greșeală

Alte concluzii din lucrarea „Biologia celulară este la strâmtoare” (Biology in Dire Straits)

A. Majoritatea procedurilor utilizate în cercetarea în domeniul biologiei celulare au ignorat a doua lege a termodinamicii (Atkins, 1994);

B. Experimentele de control pentru efectele reactivilor și ale manevrelor asupra rezultatelor experimentelor au fost extrem de inadecvate;

C. Specialiștii în microscopie electronică au ignorat dictatele geometriei euclidiene, iar majoritatea aşa-ziselor structuri pe care le-au detectat sunt artefacte ale procedurilor lor de preparare (Hillman and Sartory, 1980).  Specialiştii în microscopie electronică selecţionează cu grijă imaginile obţinute, în loc să le arate pe cele tipice. Ei preferă rezultatele provenite din imagini la microscopul electronic ale straturilor de metale, în defavoarea rezultatelor obținute din fotografierea celulelor vii nefixate.

D. Nucleele, conținând nucleoli și mitocondrii, sunt singurele organite prezente în citoplasmă (Hillman and Sartory, 1980).

E. Unele structuri care se văd cu microscopul optic în țesutul nefixat au fost ignorate doar pentru că nu sunt văzute și la examinarea prin microscopul electronic.

F. Se impun noi tehnici de microscopice optică de înaltă rezoluție pentru a examina structurile observate prin microscopie electronică.

[artefáct1 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr artefact] 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His) Modificare produsă în structura naturală a celulelor și țesuturilor de reactivi și procedeele folosite.]

Autor: Dr. Stefan Lanka, biolog

În mod evident, un ARN injectat în corp poate fi transformat în ADN! Acest fapt ar trebui să fie deja cunoscut de toată lumea, nu este în niciun caz un secret ... deși din surse oficiale se pretinde că nu ar fi așa!

Pentru a vă putea orienta mai bine în acest subiect:

Ce fel de vaccinuri găsim în prezent pe piață?

1. Vaccinuri ARN (de exemplu, noul vaccin BioNTech)
2. Vaccinuri ADN / (vaccinuri vectoriale) (de exemplu, noul vaccin AstraZeneca)
3. Alte vaccinuri, de ex. vaccinuri vii "atenuate" (antirujeolic) sau "inactivate" (antidifteric etc.)

Ei bine, primele două tipuri de vaccinuri sunt substanțe modificate genetic. Mai clar: există un transfer prin acizi nucleici modificați genetic.

ARN-ul este o matriță a unui cod, iar ARNm acționează ca un mesager. Acest ARN modificat genetic, care este injectat prin noile vaccinuri, servește la transmiterea acestor informații, la crearea unui tipar de instrucțiuni genetice.

Vaccinurile pe bază de ARN acționează mult mai rapid decât vaccinurile pe bază de ADN, folosind metode de nanotehnologie (nanoparticulele sunt extrem de periculoase pentru bioorganism și cauzează vătămări ireparabile). ARN-ul străin este infiltrat direct în citoplasma noastră. Practic, se sare o etapă în comparație cu vaccinurile ADN.

Aceste vaccinuri pe bază de ARN, care interferează cu tiparul nostru genetic, cu ADN-ul nostru, sunt în realitate experimente genetice cu scopul de a interveni și a modifica genomul uman.

„Avem un vaccin împotriva gripei sezoniere care este la ora actuală testat în colaborare cu Health Canada și tehnologia pe care o folosim pentru acest vaccin împotriva CʘVID-19 este exact aceeași.” 

„Am fost îngrijorați și furioși când ne-am dat seama ce anume provoca duhoarea și ne îmbolnăvea copiii”, a spus Zhang Xijiao, 44 de ani, care a fost reținut pentru o săptămână pentru că făcuse acel banner. „Dar suntem ca furnicile, administrația locală ne poate zdrobi după bunul plac.”