• Home
  • Parenting
  • Vaccinare
    • Pharmafia
    • Copii vatamati de vaccin
    • Virusuri si Bacterii
  • Despre Feli
  • Noua Medicina Germanica
  • Contact

Jurnal si introspectii de mamica - Feli Popescu

facebook google instagram

"Elita știa deja despre saltul cuantic, de aceea au eliberat acel lucru.

Nu vor să fim liberi și nu se pot abține.

Suntem puternici în dragoste și suntem subestimați, de aceea se grăbesc să lanseze oficial o nouă ordine mondială.

SALTUL CUANTIC A FOST REALIZAT DEJA.




Elitele întunecate sunt foarte speriate, știau că colectivul uman atinge o vibrație foarte înaltă, dar nu știau cât de departe și nici câte suflete trezite sunt acum.

Nu mai sunt ascunse, atacurile lor sunt directe și frontale, mai sunt cei care nu pot vedea, dar asta nu înseamnă că nu este real.

Atacurile vor crește, vor încerca prin toate mijloacele să nu se trezească oamenii, să facă într-un fel ca cei treji să nu poată comunica pentru a-i trezi pe alții și ca cei avansați să fie văzuți ca nebuni sau criminali.
Orice ar face elitele întunecate, saltul cuantic a avut loc deja, este de neoprit, omenirea deja consideră animalele ca fiind egale în drepturi, nu le mai exploatează ca înainte, deja respectă Mama Pământ, înțelege deja că nu există separare.

Sufletele care se întrupează vin deja ca profesori, nu ca să experimenteze, se întrupează pentru iubire.
Putem asista sau nu la schimbarea totala, tranzitia poate dura o saptamana sau 300 ani, dar este de neoprit.

Orice s-ar întâmpla în timpul tranziției, amintiți-vă că v-ați oferit voluntar să fiți aici și acum pe Pământ, sunteți șoferii schimbării, indiferent de situație, vedeți ce vedeți, aveți o responsabilitate.

Vi se cere un lucru, doar unul, să nu fiți mâncare pentru cei care au făcut "ferma" pe Pământ.
E tot ce trebuie să faceți, e atât de simplu, nu fiți mâncare.

Fiinta umană printre altele este unul dintre cele mai puternice generatoare de energie care există, suntem vortici, în funcție de polaritatea în care ne aliniem se creează o frecvență sau alta.
Aceste entități non-fizice se hrănesc cu frecvență negativă, le hrănim de milenii!!

Trezirea omenirii, ridicarea vibrației au înclinat vortexul colectiv spre stâlpul pozitiv, de aceea elitele atacă acum cu atâta înfometare, disperare, deoarece mor de foame.

Cu siguranță știați deja sau poate e prima dată când primiți acest mesaj, nu contează, întrebați-vă dacă rezonați, nu e nevoie să credeți nimic, e nevoie să stiți!!

Conectați-vă cu sufletul și priviți, dacă sufletul vă spune că e adevărat, nu mai pierdeți nicio secundă din existența voastră fiind hrana acelor entități.

Eliminați emoțiile de vibrație joasă: frica, ura, ranchiuna, invidia, viciile, alimentele care vin din suferința unei alte ființe, minciunile, ambiția, egoismul, tristețea, neîncrederea, toate acestea generează energie densă, joasă, hrană pentru ființele din întuneric.

Fiți conștienți de emoțiile voastre și schimbați-vă vibrația, puneți o muzică înălțătoare, cântați, dansați, respirați, aprindeți o tămâie, [difuzați uleiuri esențiale!], îmbrățișați-vă pisicile, câinele sau animalul familiei, faceți o plimbare în natură sau în parc, meditați, faceți exerciții fizice, faceți tot ce trebuie, dar imediat schimbați nivelul de energie, pentru că altfel serviți ca mâncare acelor entități care se hrănesc cu vibrațiile noastre joase!

Fiți mereu conștienți, stați fără frică, e tot ce vi se cere, nu hrăniți hoardele întunecate.

Hrăniți-vă sufletul cu tot ce vă ajută să vă ridicați!

Dacă vă obișnuiți să trăiți în frecvența iubirii, realitatea vă va ajuta fără efort, sunteți de neoprit, sunteți ființe puternice!

Nu vă temeți, eliberați-vă mintea din Matrix, concentrați-vă atenția asupra a ceea ce vreți, dar mai presus de toate, bucurați-vă, fiți fericiți, zâmbiți, cântați, dansați, iubiți. IUBITI!"

Preluat si adaptat, sursa originala: ALEJANDRO JODOROWSKI
Share
Tweet
Pin
Share
No comments
Evitarea responsabilitatii – negarea, contraatacul si autovictimizarea

Teroristul emotional (sau narcisistul patologic) este adult pe dinafara, dar copil pe dinauntru; este ca un copil care nu s-a facut mare niciodata. Se poate spune ca teroristul emotional este intarziat din punct de vedere emotional si are nivelul de dezvoltare emotionala al unui copil de cinci ani. El vrea sa se bucure de privilegiile din lumea adultilor, dar este incapabil si nu doreste sa accepte raspunderile corespunzatoare. Pe scurt, teroristul emotional nu a invatat niciodata sa-si asume raspunderea pentru propriile fapte.



Share
Tweet
Pin
Share
No comments

Diferenta dintre a linisti si a consola


Bebeii percep lumea mult mai intens decat adultii. Bebeii plang si oracaie. Este modul lor de a comunica, de a exprima ce-i apasa, plansul lor are mult mai multe motive decat crampele, colicile, foamea, un pampers plin sau dorinta de apropiere. Un bebe poate experimenta sentimente de durere sufleteasca, de singuratate, de tristete, de dezamagire, de aparare sau de suprasolicitare, el e capabil sa-si imparta senzatiile in “placute” si “neplacute” si sa le retina in memorie. 


Share
Tweet
Pin
Share
4 comments
Pe 6 mai (marti, trei ceasuri rele?) am fost cu David la scoala, unde fusesem "invitati" la controlul medical obligatoriu in Germania inainte de inceperea primului an scolar.

Rulasem mental de nu stiu cate ori scenariul intalnirii cu personalul medical de la Sanepid (Gesundheitsamt = oficiul pt. sanatate, hehe), pregatisem tot felul de raspunsuri ca sa contracarez orice eventuala polemica despre vaccinare, luasem impotriva principiilor mele decizia de a evita orice fel de "provocare", deci ma dusesem ca o oita cuminte, cu carnetul de analize si cu carnetul (gol) de vaccinare ale lui David, ca sa nu fiu acuzata de reavointa ca nu am vrut sa le arat documentele (desi nu aveam nicio obligatie legala s-o fac).

Nu am anticipat insa mascarada de alta natura care avea sa se desfasoare  acolo. 

Share
Tweet
Pin
Share
5 comments
De curand am citit pe Facebook intr-o grupa urmatorul anunt postat de o mamica pe care nu o cunosteam:
Constelatiile familiale-detalii

"Farmecul Metodei constelaţiilor familiale şi organizaţionale constă în trăirea la care suntem expuşi în calitate de participanţi, trăirea la rezonanţa inconştientă prin care descoperim că am fost alesi să reprezentăm pe cineva fără să cunoaştem acea persoană şi să descoperim aspecte comune, trăirea unei părţi din viaţa altei persoane şi din a cărei reprezentare putem să ne rezolvăm anumite aspecte din viaţa proprie.

ConstelaÅ£iile familiale ÅŸi organizaÅ£ionale reprezintă o metodă prin care interconectarea în funcÅ£ie de întreaga noastră istorie de viaţă personală, familială, organizaÅ£ională, socială, culturală, naÅ£ională, este înfăţiÅŸată prin reprezentanÅ£i umani cu scopul identificării sursei unei dificultăţi ÅŸi a armonizării acelei situaÅ£ii pentru atingerea obiectivelor personale, familiale, organizaÅ£ionale.

Temele ce pot fi abordate sunt deopotrivă probleme ÅŸi suferinÅ£i, dar ÅŸi necesităţi de îmbunătăţire a vieÅ£ii, de trecere de la satisfăcător către mai mult ÅŸi mai specific personalităţii, familiei, profesiei, organizaÅ£iilor ÅŸi obiectivelor acestora. Iar metoda constelaÅ£iilor familiale ÅŸi organizaÅ£ionale scoate la iveală de multe ori modalităţi nebănuite către o viaţă aÅŸa cum ne-o dorim ÅŸi nu doar atât cât părea că se poate…

Eficienţa metodei constelaţiilor familiale şi organizaţionale constă în foarte multe aspecte dintre care menţionez doar câteva: experienţa în sine de explorare a temei personale, dar şi de implicare în a fi reprezentant în constelaţiile celorlalţi, face ca lucrul propriu zis să fie multiplicat de numărul de reprezentări. Cu fiecare reprezentare, mai rezolvăm ceva în noi şi relaţiile noastre, mai aflăm ceva nou. Un alt aspect referitor la eficienţă este legat de faptul că această metodă implică toate modalităţile noastre senzoriale şi uneori extrasenzoriale, astfel lucrul conduce la integrarea rapidă şi rezultatele apar în concordanţă."
(Sursa: Loreley Nedelcu - constelatiifamiliale.com)


Citind anuntul, m-am speriat: aoleu, au inceput sa prolifereze si in Romania constelatiile familiale ale lui Hellinger?

Sa va spun de ce m-am speriat. Din ce am citit cu ani in urma pe tema asta si din ce am discutat si cu terapeuta mea, eu personal am ajuns la concluzia ca metoda asta este extrem de periculoasa. Tineti cont ca o gasisem intr-o perioada de depresie grava si de disperare totala (2005-2006), cand ma agatam de orice idee ca sa pot functiona cat de cat, dar dupa ce am aprofundat aceasta metoda a lui Hellinger si am vorbit si cu doua persoane care trecusera printr-o astfel de "constelatie familiala", am realizat cat este de periculoasa.

Practic, despre ce e vorba? In caz ca nu ati inteles nimic din prezentarea foarte "eleganta" si foarte vaga de mai sus, e vorba de niste "ateliere" cu mai multi clienti si un facilitator, la care se "rezolva" problemele si traumele unuia din clienti la modul urmator: clientul este asezat intr-un loc, iar pe langa el sunt alesi (dupa criterii complet aleatorii) diversi alti clienti prezenti la "atelierul" respectiv, care vor interpreta rand pe rand diverse roluri ale unor personaje sau concepte din viata clientului principal, astfel creandu-se un "camp energetic" al familiei clientului, din care - intuitiv - vor iesi la iveala si se vor rezolva anumite probleme ale acestuia. Va place pana aici? Are sens reclama? 


Ei bine, parerea pe care mi-am format-o eu personal pe cand eram potential client, dupa un research consistent, este ca aceste constelatii familiale NU reprezinta niciun fel de "terapie", ci sunt pur si simplu o inscenare grosolana cu marionete naive, asezonata de multe ori cu dresura, umilirea si manipularea "pacientilor" in public. In germana, Familienaufstellung inseamna dealtfel asezarea familiei. Adica participantilor li se spune inclusiv unde sa se aseze, sunt mutati ca piesele de sah, li se indica ce rol trebuie sa joace (si sunt la roluri, nenica, de te ia ameteala, inclusiv viata, moartea, destinul, cancerul, copiii avortati ai lu' bunica trebuie interpretati acolo, sa aiba publicul joc de emotii si sa intre toti intr-o transa colectiva), li se spune in "pielea" cui trebuie sa se puna si sentimentele cui trebuie sa le simta (cand ei saracii inca nu au invatat sa se puna in PIELEA LOR si de fapt acolo e intreaga lor tragedie!!), dupa care incepe un fel de exorcism combinat cu o hipnoza colectiva total pierduta de sub control, o hipnoza care se produce fara niciun fel de cadru supravegheat competent, fara niciun fel de pregatire emotionala a participantilor, care sunt de cele mai multe ori aruncati intr-un haos sufletesc de nedescris... mai ales cand "rezultatele" acestor constelatii dirijate NU CORESPUND cu ceea ce simt de fapt in sufletul lor participantii, acesti copii ramasi captivi intr-un corp de adult.

Ideea asta cu roluri diferite mi s-a parut un teatru de spalaturi pe creier, fiindca in asemenea constelatii nu e vorba nici pe departe de a intra in "anumite incaperi ale sufletului", cum formula persoana care postase mesajul original pe FB, ci dimpotriva, se practica indepartarea si mai mare de propriile tale trairi, sugerandu-ti-se sa te identifici nu numai cu diverse personaje din viata altora (preluand deci - chiar daca doar la modul superficial - si din traumele si istoria personala a altora!), dar mai ales sa te identifici cu anumite personaje din viata ta si cu trairile si motivatiile acestora (aka parintii, ca acolo e buba, se stie ca 99% din participanti o "aduc" pe scena intotdeauna pe "mamica"!), dupa care - i-auzi braul! - e musai sa iertam la comanda, sa stergem cu buretelul abuzurile comise de "mamica" si "taticul" sau "bunicutul" sau "unchisorul" - normal, din moment ce ne tot punem in pielea lor, descoperind traumele si dezechilibrele lor, descoperind constelatiile altor si altor membri ai familiei noastre, nu mai putem sa ne interpretam si pe NOI INSINE, deci practic accentuam in continuare abuzul comis ASUPRA NOASTRA, cand noi de fapt de ala incercam sa scapam, sa ne eliberam... Cand nu suntem inca pregatiti sa ne iertam nici pe noi, fiindca nu am iesit mental din starea de dependenta de parintii abuzivi, cum ar putea oare sa functioneze "iertatul" asta impus asa, la sedinte de teatru hipnotic cu public? Nu are cum... insasi iluzia este extrem de nociva.

Eu dintotdeauna am simtit asa: cand om fi gata cu traumele noastre, cand ne-om vindeca NOI ranile, sunt de acord cu iertarea si a lui Hitler... dar nu inainte si mai ales nu inversand cauzalitatea; adica mai intai imi impun sa iert si dupa aia ma fac bine? haida-de; e aici o capcana enorma, cu implicatii extrem de periculoase; vezi ce scrie si Alice Miller in articolul tradus de mine cu titlul "Despre iertare".

Rog a se retine ca critica mea fata de metoda constelatiilor familiale este exclusiv din perspectiva cuiva care s-a informat ca potential client si a identificat pericolele acestei metode tocmai pentru acei oameni care PREA MULT s-au pus doar in pielea celorlalti, PREA MULT si-au ignorat propriile traume, propriile dureri, propriul suflet.

Abia mai tarziu am abordat si la terapia mea proprie problema si am primit confirmarea ca instinctul meu nu ma inselase si ca o asemenea metoda poate face mai mult rau decat bine. Ah, si nu, nu am nimic impotriva sedintelor de terapie personala in care incerci de pilda sa te reconectezi intuitiv la vechile dureri, sa te lasi prada vechilor sentimente si sa reintri in starea de constienta de la, sa zicem, 10 ani, sa-ti vizualizezi parintele-abuzator si sa incerci sa-ti recuperezi trairile de atunci (fiindca numai asta duce la o potentiala vindecare si rezolvare a traumei: retrairea ei in starea de constienta de atunci! - neaparat de citit cartea psiholoagei Jean Jenson - Reclaiming your life), dar asemenea metode pot fi folosite cu succes doar intr-o terapie individuala, dupa ce s-a stabilit o relatie de incredere totala intre terapeut si fostul copil abuzat care e clientul, intr-un cadru de deschidere controlat exclusiv de client, deci exclusiv pe baza propriilor trairi, fara indicatii regizorale din exterior etc.

Sunt perfect de acord cu ce a spus persoana cu mesajul original, ca "Putem trai cu durerea ascunsa, insa ea ne poate dauna mai mult daca ramane cu tine, decat daca trec prin ea. In multe terapii te duci cu gandul sa vindeci imediat si realizezi ca drumul este lung, lung [...]".

Sunt pe aceeasi lungime de unda in privinta asta, nu exista scurtatura, singurul drum prin durere este PRIN DURERE!! Dar sa fie durerea ta proprie, nu a unor personaje halucinate din viata ta sau a altora intr-un decor de mascarada cu pretentii terapeutice...


"Atunci cand facilitatorul alege, ei nu stiu cum arata oamenii care sunt reprezentanti, asa ca nu pot fi influentati. In momentul in care un reprezentant patrunde in campul energetic al familiei clientului, el simte ceea ce simte individul pe care il reprezinta. Aceste lucruri pot sau nu pot fi familiare clientului. De exemplu, doua persoane care reprezentau mama si tatal unui client nu se priveau unul pe altul, iar clientul a fost de acord ca aceasta este o imagine autentica a relatiei celor doi." (aimee.ro - Care sunt beneficiile metodei de constelatii familiale?, citand ca sursa Joy Manne, PhD: Family Constellation – A Practical Guide to Uncovering the Origins of Family Conflict)


Sa-mi iertati furia, dar eu personal nu am capacitatea de a intelege cum un om poate sa fie atat de IMBECIL incat sa puna botul la asa ceva, sa cumpere drajeul asta de "adevar" supt de altcineva si scuipat sub aceasta forma. Pe ce criterii alege facilitatorul? Ii place galbenul si persoana care joaca destinul are o cravata galbena? CUM patrunde reprezentantul in campul energetic al familiei clientului??????? CUM simte acest reprezentant taman ceea ce simte individul pe care il reprezinta?????? Vine cumva din mormant unchiul Vasile (de ex., unul din abuzatorii mei) sii ii sopteste la ureche ca o fantoma ce sentimente are el in clipa aia??? Ah, bine ca se precizeaza ca "aceste lucruri pot sau nu pot fi familiare clientului". Pai la o asemenea "metoda", mai bine ma bazez pe mama Omida sau iau doua zaruri si doi catei de plastic si ii las pe ei - pe gratis! - sa patrunda in campul meu energetic si ii pun sa joace rolul de mama si tata si ii pun sa stea cur in cur... si nu ma costa nimic.

* * * * *
 
Inainte de a-l naste pe David in 2008, eu facusem deja peste 4 ani de terapie non-directiva centrata pe client (metoda rogersiana), care m-a ajutat sa-mi salvez viata! Acolo am invatat sa ma confrunt cu traumele, cu valurile de depresie, acolo am invatat ca nu exista scurtatura pe drumul eliberarii de traume, acolo am invatat de ex. ceva ce mi-a dat putere multa in infruntarea cu demonii trecutului:
1) Nu se mai poate intampla nimic din ce nu s-a intamplat deja.
2) Adultul suporta.
Prin aceasta terapie, eu mi-am rezolvat f.f.f. multe din traumele copilariei, cu multe rezultate pozitive in prezent, din care enumar aici (in ordine cronologica, nu a importantei) doar trei:
  1. Mi-au trecut complet durerile "cronice" de stomac pe care le aveam inainte de terapie (si care erau de fapt FURIA mea stransa si reprimata si niciodata exprimata, de teama de a nu pierde "iubirea" celor care oricum nu ma iubeau);
  2. Mi-au disparut niste dureri de coloana "cronice" si insuportabile (ma trezeam dimineata impietrita de durere, cu senzatia unui corset de otel in jurul coastelor, care ma impiedica sa inspir profund, si nu ma puteam da jos din pat decat dupa ce stateam 10 minute in pozitie fetala); aceste dureri mi-au trecut definitiv la cateva saptamani dupa ce am constientizat la terapie GREUTATEA pusa de catre mama mea pe umerii si pe coloana mea vertebrala de a o face pe ea fericita (de aici si numele pe care mi l-a ales), durerile au disparut 100% din clipa cand am constientizat ca trebuie sa pun raspunderea acolo unde ii era locul si sa ma eliberez, la 37 de ani, de incercarile inutile si imbolnavitoare si toxice de a o face pe mama fericita in speranta copilului captiv din mine ca atunci, abia atunci cand voi reusi s-o fac pe mama fericita, imi voi obtine si eu de la ea "feliuta" mea proprie de fericire.
  3. De unde nu-mi dorisem niciodata copil, la 38 de ani am realizat datorita revelatiilor de la terapie ca a fi copil nu este iadul pe care-l traisem eu, am constientizat ca eu nu sunt mama mea, am realizat ca nu era adevarat ce-mi spusese mama o viata intreaga ("ai copil, te-ai nenorocit, nu mai ai viata proprie, totul se duce de rapa etc. etc."), am constientizat ca traisem cu o viziune gresita integrata de la mama mea, de care am putut in sfarsit sa ma eliberez si astfel a aparut dorinta de a deveni mama, dorinta incununata la 40 de ani...
Pe masura ce aveau loc schimbarile si le constientizam tot mai mult, o mai intrebam pe terapeuta: "Dar daca stiati asta, de ce nu mi-ati spus??" si ea imi explica, mereu cu aceeasi rabdare divina, ca nu m-ar fi ajutat cu nimic sa vina de la ea, ca EU trebuia sa descopar totul in mine fiindca EU sunt singura care are acces la propria istorie personala.

Ei, poate si de aceea mie constelatiile astea familiale mi-au aparut instinctiv ca ceva absolut neautentic, o metamorfoza superficiala, sugerata si periculoasa tocmai fiindca este menita sa ii ademeneasca pe clienti intr-o “ordine” impusa si dirijata de conducatorul spectacolului (pardon, facilitatorul - ce gaselnita de marketing cu aceasta denumire!!),o ordine care insa nu are nimic de-a face cu constelatia sufleteasca autentica a clientilor, ca sa ramanem in terminologia asta. Hellinger era obsedat cu ordinea, totul sa aiba ordine (evident, ordinea stabilita de el). Un client/pacient aflat intr-o stare de depresie grava, care nu-si mai poate gestiona viata ca inainte, este de multe ori extrem de vulnerabil si devine o prada usoara pentru acesti "guru" ai unei ordini iluzorii pe care o vand sub forma acestor constelatii familiale.
 
Imi mai aduc aminte de o chestie pe care am simtit-o extrem de nociva, care spunea ceva de genul “daca iti onorezi parintii – indiferent de ceea ce ti-au facut – atunci apare ordinea in adancul sufletului”. Tin minte ca la acel pasaj am simtit cel mai clar ce nu este in ordine cu aceasta metoda, desi atunci n-as fi putut sa articulez in atatea cuvinte, pe atunci as fi spus doar un "ba pe-a ma-tii, cine e prost sa creada o asemenea gogomanie!!"...
 
Ca fost copil abuzat (caci toate depresiile se nasc in urma unei copilarii abuzive, make no mistake!), ceea ce te ajuta sa te vindeci nu este sa onorezi abuzatorul, ci sa te reconectezi la adevarata ta fiinta, sa te eliberezi tocmai de obligatia toxica de a saruta mana care te lovea sau inca te loveste (la propriu sau la figurat). Cand iti eliberezi sufletul de traume, cand iti recastigi controlul asupra propriei vieti, cand schimbi macazul si iti asumi in intregime raspunderea pentru propria ta viata, cand faci un salt de evolutie personala incat sa inveti sa-ti gestionezi altfel problemele care te-au adus la depresie etc., abia atunci –eventual, nu e obligatoriu
– ajungi la starea naturala de gratie in care sa ierti. Eu am trecut prin asta cu tata, cu care acum am o relatie mult mai profunda, mai autentica si mai apropiata decat inainte de ruptura. Nu insa si cu mama, unde nu este deocamdata nimic de facut.

Ceea ce vreau sa accentuez este AUTENTICITATEA, faptul ca totul trebuie sa vina natural si firesc din noi, nu ca un rol, nu ca o hipnoza colectiva, nu ca o sarcina de indeplinit intr-o “constelatie” care ar fi, vai, mai presus de noi si noi suntem doar niste marunte personaje care trebuie sa inghita adevaruri si solutii universale propagate de niste autoritati exterioare care ori binecuvanteaza, ori condamna… cel putin asta reiese din tot ce am citit eu despre cum decurg "constelatiile de autoflagelare" dupa metoda lui Hellinger. 

Pe homepage-ul romanesc scrie de exemplu:

Se aleg din participantii la grup reprezentantii membrilor familiei si sint pozitionati intuitiv de catre participantul care lucreaza. Ca si cind ar avea loc o intrare in cimpul energetic al acelei familii, acesti reprezentanti incep sa simta in corpurile lor sentimentele membrilor familiei pe care ii reprezinta. Privind cum sint pozitionati reprezentantii si intrebindu-i cum se simt, facilitatorul poate sa-si faca o idee despre unde ar putea fi problema in sistem. Apoi experimenteaza mutind oamenii si aducind in constelatie posibile alte persoane care lipsesc pina cind inima se deschide.


Bai, ma lasati cu cacanariile astea?

Cei care citesc blogul meu de mai multa vreme stiu prea bine ca eu functionez departe de mainstream, dar de data asta trebuie sa ma situez de partea Asociatiei Germane de Terapie Familiala Sistemica in critica masiva pe care ei o exprima vizavi de Hellinger fix pt. ce am spus si eu: submineaza autonomia pacientului, nu accepta nicio critica si se crede detinatorul adevarului, li se sugereaza pacientilor ca e suficient sa meargala 2-3 constelatii in public si gata cu problemele (deci practic ii arunca intr-o disperare si mai mare in cazul cand acestia nu percuteaza la indicatiile regizorale ale "facilitatorului"), este o metoda lipsita de etica fata de pacient, nu respecta ritmul de vindecare si de prelucrare a traumelor care este diferit si individual, manipuleaza pacientii fara a fi creat inainte un cadru solid de incredere intre client si terapeut etc. etc. etc.

Ah, inca ceva despre metoda lui Hellinger:
"Incest isn't bad at all
Hellinger's controversial methods include an incest-therapy of his own making. In his view, a father who has sexually abused his daughter in childhood cannot been held responsible for the deed. The actual offender is the mother, whose repeated rejection of her husband's sexual advances causes him to use the daughter instead. Hellinger turns a blind eye to the problems that emerge from incest, claiming that nothing is wrong with sex and even postulates that a young girl might well experience her father's advances as an exciting, pleasurable adventure. Years of terrible trauma and victimization are completely denied, and during family constellations these problems are "solved" by means of the following ritual: the practitioner orders the representative daughter to kneel down in front of her representative father [frequently in public!] and is then told to say: "Thank you Dad, I am very grateful to have been able to do this for you". Hellinger believes that the distorted family balance will be restored in this manner, but critics point out that this 'therapy' is extremely humiliating to the victim and will in no way contribute to a solution of such a serious problem. German writer Elisabeth Reutter, sexually abused by her father during her youth, writes in her autobiographical book Gehirnwäsche [Brainwash] (3), that Hellinger's incest-therapy almost expelled the last remainders of her human dignity."

Cu alte cuvinte, sa practicam "vindecarea prin reconciliere", sa ne "vindecam" de traumele incestului negand toti anii de traumatizare si victimizare si "rezolvand" problemele prin urmatorul ritual: "facilitatorul ii ordona fiicei reprezentative sa ingenuncheze in fata tatalui reprezentativ [adesea in public!!] si sa rosteasca: "Iti multumesc, tata, sunt recunoscatoare ca am putut face asta pentru tine". Hellinger sustine ca echilibrul familial denaturat va fi recuperat in acest fel". Va invit sa trageti propriile concluzii din aceste afirmatii! Autoarea germana Elisabeth Reutter, victima a incestului comis de propriul tata, scrie in autobiografia ei (Gehirnwäsche, Spalare de creier) ca "terapia de incest a lui Hellinger aproape ca i-a distrus ultimele ramasite de demnitate umana".

Deci daca cineva doreste sa-si vindece ranile sufletesti dupa astfel de "metode", be my guest :-(  dar sa stiti ce va asteapta!

Se fac bani grei cu aceste workshop-uri, "o invitatie la o explorare profunda si sincera, la o intalnire in adevar"! Mergi la teatru doua zile cate 7-8 ore, te lasi "inscenat" sau "constelat" ca sa readuci "lumina" in "familia" ta, dupa care pleci de acolo cu circumvolutiunile proaspat impregnate cu detergentul special al lui Hellinger si gata, ti-ai recastigat bucuria de a trai! Pleci acasa cu "imaginea vindecatoare" care isi pune amprenta in timp asupra familiei tale [emoticon care vomita in valuri].

Once more: Bai, ma lasati cu cacanariile astea?
“Bucuria apare in suflet de indata ce ne punem in acord cu miscarile sufletului. Indiferent de calea pe care ne aflam, sintem ghidati de suflet. Daca sintem in acord cu el, ne simtim conectati la ceva extraordinar si asta inseamna bucurie. Bucuria are o nuanta de implinire si completitudine care provine din aceasta conectare. Aceasta bucurie este tacuta, are greutate, straluceste. in prezenta oamenilor care traiesc aceasta bucurie, devenim linistiti. Aceasta bucurie nu are scop, dorinta sau intentie. Este o multumire foarte profunda.”
~~ Citat din Bert Hellinger,workshop la Londra, aprilie 2000 ~~
Ma scuzati, domnul constelator, pardon facilitator, puteti sa-mi aratati si mie (cu degetul) pozitia in care sa ma asez si rolul pe care sa-l joc ca sa primesc un kil jumate de bucurie, da' din ala fara zgarci?

Eu sunt ultimul om care sa sustina ca ceva controversat nu poate fi bun, ba chiar dimpotriva, eu sunt total impotriva mainstream-ului, dar metoda lui Hellinger o consider periculoasa fiindca este o spalare de creier dintre cele mai sinistre, un circ manipulativ, fara pic de esenta terapeutica, o metoda de hipnoza colectiva pe bani grei, care risca sa adanceasca oamenii labili in depresii si in suferinte si mai mari, deoarece ii indeparteaza de adevarata lor fiinta si adevaratele lor traume.

Am 2 prietene care au participat aici in Germania, pe una au pus-o sa se si dezbrace, deci mi-a ramas o impresie de neuitat! Am mai cunoscut la un curs de reiki o tanara distrusa, care fusese violata de tatal ei, iar mama ei -adepta a lui Hellinger- ii spunea sa nu se mai planga, ca asta a fost rolul ei in aceasta viata... Tanara avea dureri de cap in continuu, nu suporta lumina, purta ochelari negri si se misca cu incetinitorul, era complet terminata din toate punctele de vedere, dar venise la reiki tot cu ideea ca trebuie sa-si accepte soarta si sa-si ierte parintii... Ei, ea si-i iertase constient (hipnotic, la comanda), dar memoria propriului trup distrus si a sufletului sfartecat n-o iertau si ii dadeau simptome tot mai puternice...

Personal am facut terapie non-directiva centrata pe client (eram in depresie, dar tot ca pe dezvoltare personala am privit-o, fiindca -neavand diagnostic clinic- nu mi s-a rambursat nimic de la asigurari ;-)). Defensele constientului meu erau atat de puternice incat mi-a luat aproape un an de acceptare neconditionata din partea terapeutei ca sa capat acea incredere necesara in ea si sa ma pot deschide, sa pot incerca incet-incet sa-mi accesez subconstientul, ca sa rezolv traumele. Pai ma ia cu fiori numai daca-mi imaginez ca ma duceam la o constelatie din asta si cineva din public o interpreta pe mama si eu trebuia sa cad in genunchi si sa-i multumesc ca ma rupea in bataie (asta a trait cealalta prietena a mea la un asemenea spectacol à la Hellinger).

Adica sorry si hai sictir, nu am nevoie de vreun guru sau vreun regizor patriarhalo-paranoic si control freak care sa-mi spuna ce trebuie sa simt si ce am voie sa simt, ca altfel nu ajung la profunzimile sufletului meu! O viata intreaga eu nu avusesem si nu-mi dadusem voie sa simt ce simteam, ASTA ma imbolnavise, deci era clar ca aveam nevoie de sustinere si ajutor ca sa ma focusez pe mine, nu din nou pe ceilalti!

Terapeuta mea este nu numai medic si psiholog, ci si un om extrem de spiritual, am discutat si de memoria speciei si a familiei, eu personal dealtfel am descoperit istoria de incest din familia mea doar bazandu-ma pe instinctul meu, pe intuitie, inteligenta si dorinta de a descoperi adevarul, deci nu neg legatura intergenerationala, traumele care uneori se transmit de la o generatie la alta etc., dar de aici si pana la spectacolele de hipnoza inscenate de tatucul Hellinger e cale lunga...
Si ca sa nu credeti ca in Germania zboara cainii cu covrigul psihologic in coada, va pot spune ca si aici oamenii sunt la fel de derutati si neajutorati sufleteste ca peste tot in lume, mai ales cei vatamati timpuriu, ramasi "copii captivi", imaturizati emotional. Ca atare nu se poate vorbi de un sistem de calitate nici in Germania, mai ales ca terapiile admise si recunoscute sunt de obicei cele unde -dupa ce omul are o cadere mare de tot- trebuie sa fie repus repede pe picioare ca sa functioneze in societate; daca nu ajunge la psihiatru (care de cele mai multe ori este doar un scriitor de retete), ajunge la terapiile cognitiv-comportamentale, care lucreaza 90% doar cu simptomele, deci ca sa te ajute pe termen scurt, sa functionezi din nou si sa platesti frumusel impozitele, sa nu incarci prea mult societatea cu "problemele" tale sufletesti... 

Cam astea sunt "terapiile" platite de asigurari in Germania (am prietene care au trecut prin acest sistem si e sinistru!!!), restul de terapii (cum ar fi terapia rogersiana, pe care am facut-o eu) sunt considerate un moft, doar "Lebenshilfe" (ajutor de viata, de dezvoltare personala etc.) si cum nu au diagnostic pus de un doftor (iarta-mi-se ironia), evident ca trebuie platite din propriul buzunar... Sa nu va faceti iluzii, sistemul schioapata si in Germania rau de tot... 

In fine, acum sunteti informati si despre partea cealalta a medaliei numite "constelatii familiale", fiecare e liber sa aleaga ce doreste, cunoscand si asumandu-si consecintele. Va doresc, ca intotdeauna, sanatate si intelepciune!


**********
P.S. Rog persoanele care au interese financiare evidente legate de aceste constelatii sa nu se (mai) oboseasca sa lase comentarii, ele nu vor fi publicate.
De asemenea, intrucat nu pot oferi pe blogul meu o platforma tuturor rog persoanelor frustrate care urmaresc doar sa ma discrediteze pe mine, rog acele persoane sa nu se (mai) oboseasca sa lase comentarii care nu au de-a face cu subiectul postarilor.
Alina, imi pare rau ca stergand niste comentarii de genul celor de mai sus, a fost sters si comentariul tau, care era raspuns la unul dintre ele (si pt. care iti multumesc, dar chiar nu e cazul sa facem trafic si mai mult acelui site).

**********
Share
Tweet
Pin
Share
34 comments
We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.
(T.S. Eliot)

Cine ma cunoaste de mai multi ani din lumea virtuala stie ca, inainte de a fi devenit militanta impotriva spalarii creierilor de catre big pharma, am militat activ impotriva abuzului sexual pe un anume forum (ajuns la ora actuala o cloaca dezgustatoare).

Imi pornisem demersul in 2008, postand urmatorul articol dintr-un ziar local.

"Nu lua nimic de la straini, nu te duce cu cineva strain!"
Metode preventive ale parintilor sub semnul intrebarii

(HeimatPost, Hanau, 14 februarie 2008)

La seminarul pentru siguranta si practici de confruntare pentru copii intre 8 si 12 ani din Hanau au participat 22 de copii. La seminarul tinut de Monika Baumgartl au participat ca spectatori si parintii copiilor, care astfel si-au putut face o imagine clara despre metodele de antrenament ale psiholoagei.
"Citi dintre voi au auzit deja de la parinti indemnul Nu te duce cu cineva strain!?" i-a intrebat M. Baumgartl pe copiii asezati intr-un cerc. Toate mainile se ridica. "Si citi au auzit de la parinti propozitia Nu lua nimic de la straini?". Toate mainile se ridica. "Si cine asculta de indemnul Dupa scoala/antrenament/vizita la prieteni se merge direct acasa?". Din nou, toate mainile sunt sus. Parintii respira usurati.
"Cum va imaginati voi un om rau, care rapeste copii, care le face rau si poate si abuzeaza de ei sexual?" a fost urmatoarea intrebare. 

"Un om intunecat la fata si cu o privire rea" - unul din raspunsuri. "Un om cu o masca de ciorap pe fata", spune Nicklas, 10 ani. "Un om rau si care iti face frica", spune o fetita. Monika Baumgartl ii roaga pe parinti sa retina raspunsurile, dupa care pregateste sala pentru un joc de roluri, asezand mai multe scaune ca intr-un autobuz. Copiii sunt rugati sa ia loc pe scaunele respective din "autobuz".
Baumgartl le explica situatia copiilor: "In autobuz se urca un cersetor, un om de varsta mijlocie, cu ochi albastri, cu haine ponosite, nebarbierit, care miroase a nespalat." Baumgartl il interpreteaza apoi pe cersetor, care se aseaza printre copii. Ragaind, scobindu-se in nas, 'cersetorul' incepe sa injure societatea asta nenorocita, nedreptatea vietii, scoate zgomote neplacute, apoi coboara din autobuz furios.
Urmatorul 'pasager' este un batranel intre 60 si 70 de ani, care are nevoie de o carja, are pantaloni maronii, o camasa bej, o barba blonda taiata scurt si ochi albastri. Acesta isi cauta loc intre fete si incepe imediat o conversatie cu ele. In timpul conversatiei, bunicul cel inofensiv le atinge pe fete, le pune mana pe picioare, face complimente referitoare la tinerii din ziua de azi, apoi coboara din autobuz.
Baumgartl ii lasa pe copii cateva minute, apoi ii intreaba care dintre cei doi 'pasageri' era omul cel rau. Majoritatea copiilor raspund ca 'cersetorul'. Doar 5 copii din 22 raspund ca de fapt 'bunicul'. "Cine v-a molestat?", intreaba ea. "Cersetorul", raspund aproape toti copiii la unison. "Si cine v-a pipait?" "Cersetorul", raspund din nou majoritatea copiilor.
Parintii sunt socati. 'Cersetorul' nu se atinsese de nici un copil, iar 'bunicul' pipaise majoritatea copiilor si totusi copiii retinusera evenimentele altfel. Intrucat 'cersetorul' corespundea cel mai bine imaginii de "om rau" din mintea copiilor, in timp ce 'bunicutul' le reamintea de propriii bunici, copiii intre 8 si 12 ani nu au fost capabili sa realizeze ce se intamplase de fapt.
In acest seminar de 2 zile, Monika Baumgartl a reusit prin mai multe asemenea "jocuri" sa-i sensibilizeze pe copii la adevaratii "oameni rai". I-a pregatit pe copii sa reactioneze adecvat, sa puna limite la comportamentul potential abuziv al adultilor, a exersat cu ei pana si lovituri cu pumnul si cu picioarele pentru cazuri mai agresive.
Copiii au fost incantati in final. Parintii au plecat acasa multumiti, dar si pusi pe ganduri. Realizasera ca ritualul lor preventiv obisnuit, banal si placativ, nu protejeaza nici un copil, indiferent cat de frecvent este repetat. 

Share
Tweet
Pin
Share
15 comments
Motto ~~ Eu catre Bogdan: "Au venit extraterestrii si ne-au adus inapoi copilul!" :-)

Oameni buni, dragi prieteni si nas Floreo, asa cum a inceput criza, asa s-a si terminat. Sa va linistesc repede, nu carecumva sa va mai inghesuiti cu mesajele de ingrijorare si empatie ca la postarea precedenta ;-)  Haha, nu e repros, e doar o constatare, stiu, e "vina" mea ca sunt un om puternic si cand scriu despre problemele mele scriu si cum le rezolv tot singura, deci lumea considera ca nu are sfaturi de dat, empatie de impartit, se crede ca eu nu am niciodata nevoie de o mangaiere pe umar, o acadea, o maslina, o bomboana straina ;-)  Nu-i nimic, trecem peste. Eu sunt oricum obisnuita de-o viata intreaga sa dau mai mult decat sa primesc, ce-i drept uneori ma doare sa vad cat de multi oameni stiu doar sa ia si nu au efectiv nimic de dat, insa acum - in locul unde ma aflu in clipa asta - sunt multumita si impacata. E bine. Am depasit criza. Ne-am revenit cu totii. Puseul de crestere al lui David si-a incheiat ravagiile prin comportamentul lui si eu zic ca am iesit destul de nesifonati din toata cumpana asta. Accesele de violenta au disparut ca peste noapte, acum isi mai iese din fire maximum o data la doua zile, nu mai loveste, nu mai tipa. De asemenea, de 3-4 saptamani mananca de rupe, s-a implinit, parca s-a maturizat putin si la fata, i s-a marit si vocabularul, i s-a cizelat si mai mult exprimarea, efectiv vorbeste ca un om mare, cu fraze lungi, intortocheate... si puteti sa ma credeti pe cuvant, frazele germane SUNT intortocheate ;-) Ce mai, e exact ca inainte de inceputul puseului. Ei, acum, daca n-o fi fost puseu nu-i bai, cand erau bebeii nostri mici noi, mamele din grupul meu de mamici, puneam eticheta de puseu la toate problemele - ne ajuta sa ne calmam si sa le gestionam mai bine. Si de data asta a ajutat.

Share
Tweet
Pin
Share
7 comments
For once, o postare fara vaccinuri. Enjoy it while it lasts ;-)

Pana acum am avut si noi pe aici o saptamana de primavara, la inceputul lui martie, sau cum spunea tata "anul asta primavara a cazut intr-o marti"! Ei, si tocmai cand ma pregateam sa proclam cu mandrie ca am trecut de iarna cu o singura raceala nesemnificativa, iata ca temperaturile au scazut de la +15° la -8° in decurs de doua zile (deci hipotermie maxima, cum zice dr. Loibner), apoi eu exact intr-una din acele zile m-am spalat pe cap sa ma duc la servici (si de obicei nu-mi usuc parul cu foehnul, ci il las sa se usuce mai mult la aer), am tras un frig groaznic si in casa si pe drum spre servici, dupa care a izbucnit si la mine gripa, iar pentru ca nu mi-am ascultat corpul si m-am mai dus inca 2 zile la servici bolnava (ca doar trebuie sa mi se ia masurile pentru statuia aia, fir-as eu de idioata), s-a dezlantuit boala cu tot tacamul: dureri musculare, zile intregi cu febra si frisoane noaptea, ameteli, slabiciune totala, senzatii ca iti da cineva cu smirghel pe gat, dupa o saptamana a venit si o laringita cumplita, 4 zile nu am putut sa vorbesc decat in soapta, gatul inflamat si pulsand si usturand, ganglionii umflati, tone de puroi, am tusit zile si nopti intregi de ma dureau plamanii iar gatul imi era rana vie, dupa inca o saptamana au venit si simptomele "normale" de raceala, nas infundat, tuse productiva etc. Acum doar tusesc si mai am putin nasul infundat, dar sunt aproape bine (asta in caz ca intereseaza pe cineva).

Share
Tweet
Pin
Share
2 comments
Inainte de toate, un anunt: de acum incolo nu voi mai bate la usi inchise. In ultima vreme am avut cateva experiente neplacute, dialogand cu persoane complet incremenite in proiect, experiente care mi-au transmis o energie negativa apasatoare si pe care cu greu am putut s-o elimin, cateva experiente care pot fi descrise cel mai bine cu un citat din biblie pe care l-am descoperit pe blogul Cristelei: "Nu daÅ£i cele sfinte câinilor, nici nu aruncaÅ£i mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare ÅŸi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi."  

Nu v-am povestit niciodata cum am luat eu de fapt decizia de a nu-l vaccina pe David, dar am sa va povestesc acum, fiindca mi s-au relatat intamplari asemanatoare si deja recunosc un pattern :-)

Share
Tweet
Pin
Share
24 comments
Autoare: Christiane Rupp (Psiholog)
Articol tradus si adaptat de AICI

Aceasta este o intrebare discutata si rasdiscutata, care ii imbogateste pe multi autori de carti de puericultura. Concluzia in acele carti este intotdeauna aceeasi: "Da, copiii au nevoie de limite".

Dar oare chiar se poate spune asta? Eu privesc lucrurile un pic diferentiat.

Intrebarea centrala este: ce sunt de fapt limitele in acest context? Cel mai bine ma identific cu definitia data de Jesper Juul: limitele sunt ceea ce regleaza relatiile interumane. Cu alte cuvinte, ele ajuta la structurarea relatiilor dintre oameni. Copiii trebuie sa invete inainte de toate ca aceste limite exista. Pe ale lor proprii le simt ei foarte devreme, deja un bebelus intoarce capul in alta parte cand ceva nu-i convine.

Share
Tweet
Pin
Share
No comments


Despartirea de parinti


~~ Thomas Gruner ~~

(articolul in original AICI)


“Dar venindu-si in sine a zis: 'Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune : Tata, am gresit la cer si inaintea ta. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.' Si, sculandu-se, a venit la tatal sau.”
Fiul risipitor, Evanghelia dupa Luca 15:17-20
Share
Tweet
Pin
Share
1 comments
Motto - Culmea absurdului:
Intrebare catre un bolnav de cancer: "Cum te simti?"
Raspuns: "Doctorita a spus ca acum e ok."

Oh, Doamne, unde si cu ce sa incep, cand sunt atatea de spus?

Inca de cand eram adolescenta si aflasem ca ai mei urmeaza sa divorteze, incepuse sa ma dispere autovictimizarea mamei mele, care tot incerca sa-mi inoculeze ideea ca oricine altcineva era responsabil de nefericirea ei (mama ei, sotul ei, copilul ei, adica eu), numai ea - victimutza - nu purta nici o raspundere. Imi aduc aminte de discutiile inflacarate in care o rugam inca de atunci sa nu mai puna in carca altora deciziile ei de viata, sau mai bine zis faptul ca nu fusese in stare sa ia decizii bune pentru viata ei. Aveam 18 ani, dar am recunoscut instinctiv adevarul. Sustinea mai tarziu ca a stat cu tata pana mi-am croit eu un drum in viata (pe dracu', in realitate au divortat exact in perioada cand eu aveam examenele de admitere la facultate!!), asa ca ii reaminteam ca pe mine ma avusese la 7 ani de la casatorie, deci practic avusese deja destul timp ca sa se lamureasca daca era sau nu fericita. Apoi sustinea ca o obligase ma-sa sa ramana la tata, sa nu-i faca de rusine in Ploiesti, asa ca ii reaminteam ca si pe vremea aia, prin anii '60, se divorta fara probleme, dar ei i-a convenit mai mult sa se complaca decat sa-si asume riscul unei stigmatizari fictive; ca dovada ca realitatea in care traia ii convenea. Toti oamenii care se complac o fac pentru ca le convine!

Apoi, era mandra ca pe mine ma crescuse "dupa carte" - evident, cartea trebuia sa-i spuna cate lingurite de lapte sa-mi dea (da, nici macar biberon nu am primit, descreierata ma hranea cu lingurita, ca asa citise ea undeva ca trebuie hraniti bebelusii!!!), cartea trebuia sa-i spuna sa ma lase sa dorm singura in patutul meu si in camera mea, singura in bezna, sa nu cumva sa devin prea dependenta si s-o stresez pe ea prea tare, cartea trebuia s-o invete de toate, caci ea era un zombie fara creier si fara suflet, fara intuitie si simtire, o carcasa goala!  In fine, sustinea ea multe alte idiotenii menite s-o exonereze, dar adevarul a fost si a ramas ca ea niciodata nu si-a asumat raspunderea pentru propria viata si propriile greseli.

Eu in schimb dintotdeauna am fost un control freak si o rebela, am urat tot ceea era legat de ideea de supunere fara a cracni, de mers cu turma, de ascultat fara a intelege si fara a critica - ehei, cate batai am incasat pe chestia asta de la mama, dar tot nu m-am schimbat! Si acum urasc tot ce inseamna idei impuse autoritar si fara sens, urasc dogmele, urasc tot ce este infipt cu forta pe gatul oamenilor, urasc manipularea si minciuna, dar pe de alta parte urasc si scuzele si pretextele ieftine ale oamenilor pentru a nu face nimic care le cere cel mai mic efort, urasc gandirea limitata, capul plecat, frica de autoritati si "autoritati", urasc minciunile pe care oamenii si le spun lor insile, urasc inertia aia paguboasa, urasc tot ceea ce inseamna fuga de raspundere!

De cand ma preocupa problema vaccinarii si, mai nou, problematica bolilor grave cum ar fi cancerul, am constatat si am descifrat in comportamentul tot mai multor oameni aceasta fuga de raspundere, aceasta panica totala urmata de resemnare in fata conflictului luarii unei adevarate decizii! Spun intentionat "adevarata decizie" fiindca, sa fie clar, a merge frumos ca oita la vaccinarea "obligatorie" sau la citostatice NU inseamna o adevarata decizie, dragilor, inseamna a pasa raspunderea altuia, respectiv celui care infige seringa. A-ti asuma raspunderea inseamna a-ti conduce sau schimba viata in favoarea sanatatii obtinute natural, a echilibrului interior, inseamna a-ti curata ranile emotionale din trecut si a elimina conflictele vechi care constrang la repetarea greselilor parintilor, inseamna a-ti schimba modul de alimentare, inseamna a ajunge la o greutate corporala sanatoasa, inseamna a avea grija sa asiguri copilului tau o alimentatie sanatoasa, cat mai naturala (nu carnaraie peste carnaraie si fast food peste fast food!), sa-i asiguri un mediu sanatos si echilibrat din toate punctele de vedere in care sa se dezvolte armonios si nu sa-i destabilizezi sistemul imunitar prin vaccinuri in asa hal incat dupa aceea sa devina client constant al medicilor si al farmaciilor! And don't get me started on those motherfucking pharmacies!

Despre vaccinare, iata ca a aparut o carte intitulata "Vaccine Illusion" (deocamdata doar pt. Kindle). De ce este tocmai asta mai interesanta decat altele? Simplu. Pentru ca autoarea este Dr. Tetyana Obukhanych, medic specialist imunolog, absolventa a Universitatii Rockefeller, New York, cu cercetari postdoctorale la Harvard Medical School, Boston, si Stanford University School of Medicine, Stanford.  De asemenea, este co-autoarea mai multor publicatii stiintifice "peer-reviewed" in domeniul imunologiei si al disciplinelor de cercetare legate de imunologie. Am sa-mi cumpar cartea nu atat fiindca as mai avea nevoie sa citesc si alte argumente despre cat de periculoasa si inutila este vaccinarea, ci pentru a-i rasplati acestei femei CURAJUL de a-si periclita cariera pentru a spune adevarul! Fiindca e un mare curaj si o mare raspundere, in lumea medicala corupta din prezent, sa ridici o voce de expert impotriva sistemului si impotriva "matricei".     

Ca sa revin la durerea mea (fiindca este o durere pentru mine, misionara idioata ce sunt, ca nu ma invat minte!), de ce, mai oameni buni, puneti vietile voastre si vietile copiilor vostri in mainile unora care nu platesc nici un pret cand o dau in bara si care isi umplu buzunarele omorandu-va cu zile prin "tratamentele" lor? Numai fiindca au invatat pe de rost niste manuale invechite si fiindca urmeaza la litera "schema recomandata", fara a chestiona sistemul asta corupt si imputit? Iar cand intalniti pareri diferite la alti medici, pe aia ii considerati brainwashed sau conspirationisti? De ce nu vreti sa va puneti la contributie propriul discernamant si propria gandire cand va confruntati cu un aspect controversat? De ce tot cautati cu disperare "surse"? De ce nu aveti incredere in propriul instinct si in propria intuitie, care va fac pentru copilul vostru un medic mai bun decat orice pediatru care-l vede 10 minute, il examineaza 5 minute si apoi ii prescrie antibiotice sau vine cu seringa la maneca deja ridicata?

Asteptati ca autoritatile medicale sa va spuna adevarul despre statisticile lor masluite, despre mita si coruptia care isi intind bratele de caracatite peste tot in sistemul medical? Asteptati sa va spuna producatorii de vaccinuri "Da, dom'le, falsificam testele, testam vaccin contra alt vaccin si astfel studiile nu au nici o relevanta stiintifica, publicam doar ce ne convine, schimbam prospectele la vaccinuri dupa cum ni se nazare, avem 'colaboratori onorifici' in toate comisiile de vaccinare din lume si vaccinurile nu sunt sigure fiindca nu suntem dispusi sa facem studii cu copii nevaccinati de frica rezultatelor"?? Asta asteptati? Sau asteptati ca un sistem medical care traieste din radioterapie si citostatice sa va spuna "Ah, sigur, stim ca citostaticele va distrug sistemul imunitar si echilibrul celular si va omoara mai repede decat orice forma de cancer, dar nu avem altceva la dispozitie si asta e painea noastra, deci de ce vreti sa ne-o luati de la gura?" Asta asteptati? Sau asteptati de la un oncolog care traieste din prescrierea de "tratamente" chimioterapeutice sa va spuna "Ah, daca va schimbati complet modul de viata, daca va rezolvati conflictele emotionale interioare si treceti pe hrana vie imediat si daca faceti un efort imens poate ca organismul are o sansa sa se vindece!"?? Asta asteptati? Pai sa asteptati mult si bine!

La aceasta fuga de raspundere generalizata se adauga si panica exagerata in fata bolii, a oricarei boli. Parintii din ziua de azi doresc ca o raceala sa treaca in 5 ore, o gripa in 2 zile, copiii lor sa nu aiba niciodata febra (de-aia ii indoapa cu siropuri si siropele ca sa astupe simptomele), copiii sa nu tuseasca (din nou siropuri si medicamente, tot pentru inhibarea simptomelor), copiii sa nu aiba muci (din nou enspe mii de medicamente!), lumea nu mai are rabdare nici macar sa astepte ca o boala banala cum e raceala sa-si incheie ciclul normal. Fugim imediat la farmacie sa ne indopam cu chimicale, in speranta iluzorie a restabilirii sanatatii. Iar cand boala nu mai e banala, ci devine cancer, fugim de frica la dom' doctor cu radiatiile, cu chimioterapia si imediat ridicam manecuta sa ni se infiga in vena otravurile care sa ne "vindece" fara cel mai mic efort din partea noastra!

Oameni buni, asumati-va raspunderea pentru propria viata si pentru viata copiilor vostri! Treziti-va la realitate, pana nu e prea tarziu! Sanatatea nu vine din exterior, din pastile, siropuri, injectii, chimicale etc. Sanatatea nu poate veni decat din interior. Iar pentru asta e nevoie de un efort! Nu mai fugiti de raspundere si mai bine faceti acest efort pana nu e prea tarziu!
Share
Tweet
Pin
Share
29 comments
Cine este Adam Lanza? Mai bine zis, cine a fost Adam Lanza? Adam Lanza a fost un tanar de 20 de ani care si-a ucis mai intai mama, apoi a plecat cu 3 arme la o scoala elementara din Newtown, Connecticut, unde se sustine ca ar fi ucis 26 de oameni, dintre care 20 de copii.

Se pare ca Adam Lanza a fost un tanar deosebit de inteligent, cu rezultate foarte bune la scoala, un elev eminent. Adam Lanza a fost un tanar retras, nelinistit, timid, "ciudat", un tocilar care nu excela in contacte sociale si nu avea prieteni. Adam Lanza a fost un tanar ai carui parinti divortasera cand el era adolescent. Adam Lanza a fost un tanar a carui mama avea o preocupare obsesiva pentru arme si careia nu-i placea sa primeasca vizite (isi tinea musafirii la usa!). Adam Lanza a fost un tanar a carui mama era "supraprotectoare" in asemenea masura incat un fost babysitter al lui Adam povestea ca mama acestuia insista ca Adam (care pe atunci avea vreo 11 ani) sa nu fie lasat singur nici macar o secunda, nici macar cand se ducea la toaleta. Adam Lanza a fost un tanar care mergea la scoala cu servieta cand alti copii aveau rucsace. Adam Lanza a fost un tanar care nu s-a lasat fotografiat pentru albumul de absolvire al liceului. Adam Lanza a fost un tanar care inca de mic copil se pare ca nu isi imbratisa niciodata mama si i se adresa mereu doar cu "Excuse me". Adam Lanza a fost un tanar care traia la subsolul casei mamei sale intr-o camera fara ferestre, dupa ce fratele lui mai mare plecase de acasa rupand contactul cu familia. Adam Lanza a fost un tanar care pana la actul final al tragediei traise o viata in umbra. Adam Lanza a fost un tanar a carui relatie "apropiata" cu mama lui era definita prin activitati de tragere cu pusca la tinta impreuna.

Toata lumea este socata si oripilata. Once more. Toti ducem mana la gura cu privirea ingrozita, toti plangem si suferim cand ne gandim la acei copii nevinovati a caror viata a fost curmata mult prea devreme in acest mod bestial. Scenariul asta se repeta la fiecare asemenea tragedie si este intr-adevar o tragedie insuportabila, dar pana nu invatam lectia ea se va repeta la nesfarsit, cu mici variatiuni.

Eu ma intreb de fiecare data acelasi lucru: vom invata oare, de data asta, lectia? Din ce citesc pe internet si in ziare ma tem ca nu. Ma tem ca, once more, alunecam in cliseul de a trage linie si a pune etichete gen "monstru", "killer", "psihopat", fara a incerca sa privim sincer si curajos dincolo de aparente, pentru a recunoaste intreaga dimensiune a tragediei din care, ca de obicei, vedem acum doar ultimul act.

De obicei ramanem prizonierii afectarii superficiale si ai cliseelor vehiculate de fiecare data cand se intampla asa ceva. Oare cati oameni sunt dispusi sa caute raspunsul la intrebarea "CUM ajunge un copil nevinovat sa devina un tanar care ucide alti oameni??"


Discutiile despre arme sunt inutile. Armele in mainile oamenilor inclinati spre violenta sunt un factor care contribuie la inmultirea crimelor, dar armele in sine nu explica nici o crima. Discutiile despre Asperger, despre "tulburarile de personalitate" sunt inutile. Nu acolo sunt cauzele unor asemenea fapte criminale. Discutiile despre posibila medicatie la care era supus Adam Lanza sunt inutile atata vreme cat nu sunt confirmate (de ex., daca ar fi luat ani de zile Ritalin, cum se zvoneste, asta ar fi putut sa contribuie de asemenea la distrugerea psihica a acestui tanar). Discutiile despre jocurile pe care le juca pe computer sunt inutile. Nu acolo e raspunsul, fiindca planeta e plina de tineri care joaca astfel de jocuri si care nu ucid pe nimeni. Dealtfel dupa parerea mea jocurile cu violenta sunt, dimpotriva, un ventil de descarcare pentru un psihic prea incarcat. Tocmai cei care isi incapsuleaza la maximum trairile, pornirile si impulsurile agresive sunt cei care la un moment dat explodeaza. Sigur, la Adam Lanza se pare ca acest ventil al jocurilor pe computer nu a fost suficient pentru a descarca toata furia si ura pe care le acumulase intr-o viata intreaga de abuz, dar tocmai asta ne lasa sa ghicim intreaga dimensiune a abuzului psihic si sufletesc de care a suferit cu siguranta acest tanar. Jocurile pe computer sunt, de asemenea, cel mult un simbol al gradului de izolare, al urletelor soptite ale unui copil neglijat, care isi cauta refugiu intr-o lume-surogat si al carui urlet suprem se transforma intr-un act de finalitate real; pentru a fi in sfarsit auzit si vazut. Adam Lanza s-a facut auzit si vazut. 

Pentru mine e suficient sa ma uit la ceea ce devenise copilul de mai sus: o stafie (am inteles ca asa i se spunea si la scoala, "the ghost"), un zombie, o carcasa goala. Uitati-va bine la imaginea de mai jos si va rog spuneti-mi daca asa arata un copil fericit, un copil iubit!


Ma apuca greata cand citesc comentariile matusii lui despre cat de "iubitori" fusesera parintii lui Adam si imi vine sa raspund: "Da, ma-sa al fost al dracu' de iubitoare, de-aia fi-su i-a decorat muianu' cu 4 gloante". Cum e posibil ca nimeni din familie, de la scoala, dintre prieteni, NIMENI sa nu fi vazut, sa nu fi simtit tragedia cumplita a acestui tanar? Cum e posibil ca pe nimeni sa nu fi interesat ce se intampla cu adevarat cu el?? Stim sigur ca nimeni nu a dat doi bani pe el fiindca orice victima care are parte fie si de un singur martor salvator, de un singur om care sa aiba o vorba buna pentru el, un gest afectuos, nu ajunge sa comita crimele pe care le-a comis Adam Lanza.

CUM devine un om o carcasa goala, va intrebati? CUM se distruge cel mai temeinic un suflet de copil, va intrebati? CUM se anihileaza cel mai eficient substanta interioara a unui copil si CINE sunt faptasii centrali in distrugerea unui copil? De fapt, in sinea voastra stiti raspunsul. 

Ei, dar cu siguranta va intrebati de ce au trebuit sa moara si acei copii nevinovati? E simplu. Pentru ca in subconstientul unui om sa se acumuleze atata presiune incat sa ajunga sa ia viata altui om, e nevoie de o trauma (reprimata) de niste dimensiuni colosale. COLOSALE. Cu cat reprimarea e mai reusita, cu atat omul respectiv este mai departe de adevaratele motive ale faptelor sale. Un om atat de complet distrus cum a fost Adam Lanza s-a confruntat, dupa uciderea principalului faptas din viata lui, cu o dilema insuportabila: daca se opreste aici, inseamna ca accepta realitatea cum ca mama lui fusese adevaratul "dusman". Ca atare, pentru a mentine intact zidul negarii, i-a fost imposibil sa se opreasca doar la o singura victima. Scoala (oricare scoala, inca nu s-a confirmat ca mama lui ar fi lucrat tocmai la scoala Sandy Hook, unde a avut loc masacrul) a devenit aici simbolul autoritatii, al "dusmanului" universal, iar copiii care i-au iesit in cale au devenit imaginea lui, au devenit ceva care trebuia distrus exact asa cum fusese distrus si el, cu nebunie si cu ura... este tipicul cerc vicios al abuzului.

Fara faptasi nu exista victime. Adam Lanza se integreaza in lantul de victime, este o victima care a devenit faptas, facand la randul lui alte victime. Cu siguranta e mai usor sa-l uram si sa-l etichetam ca monstru si killer si psihopat decat sa acceptam ca fapta lui reprezinta polita pentru ceea ce i s-a facut lui. Si cu cat fapta lui este mai sangeroasa, cu atat avem imaginea mai clara a crimei colosale comise candva asupra sufletului lui.
Share
Tweet
Pin
Share
11 comments
Cititi, cititi, nu intoarceti ochii spre televizor! Cititi si lasati cocorii sa va patrunda in suflet!!

Sursa: AICI
"Am cunoscut, odata ca niciodata, un baietel. A venit de mana cu mamica lui, intr-o miercuri dimineata. S-au fofilat printre zidurile Centrului Vechi si apoi pe poteca rosie, sus, sus pe trepte, si-apoi pe un culoar la dreapta si liftul pana la etaj si-apoi, pe o canapea la doctor. Intr-un cabinet mare, cu jaluzele mov, D. si mamica lui au inceput sa-si spuna povestea, complice.
D. avea probleme cu burtica, uneori inainte de competitie (facea sport de performanta) din senin incepea sa verse. Tocmai termina clasa a IV-a, era unul dintre elevii cei mai buni, si in ultima vreme varsaturile se intetisera, si D. nu era foarte in apele lui astfel ca F., mamica, a vorbit cu Ada. Ada este un nod de retea foarte important, un maven cum ii defineste Malcolm Gladwell, n-ai zice dar cunoaste foarte multi oameni. Si printre oamenii cunoscuti de Ada era unul la care mersese altadata, intr-o iarna cu Costica, pe cand abia incepuse ninsoara, la o Camera de Garda, cu o fetita mica de mana. Dar asta e alta poveste.
Am inceput sa povestim cu D. Cati ani are, ce ii place sa faca, cum se intelege cu mamica, dar cu taticul, lucruri politicoase pe care le discuta de obicei copiii cand merg la psi. Lui D., inafara de arte martiale pe care le practica spectaculos de bine, atata de bine incat avea deja centura maro cu trese albastre ii placea sa faca origami. Cocori. Vrei sa iti fac un cocor? Da, de ce nu, am zis si dintr-o data D. a luat o foaie de hartie si cu o dexteritate uluitoare a materializat, ca prin magie, un cocor. Vezi, zice el, nu e foarte greu in timp ce eu plecasem deja pe o tangenta fara sa stiu exact de ce. Asa e meseria mea, o melodie care se naste fara sa stii tot timpul de ce. Pun pariu ca nu poti sa faci unul mai mic. Mamica zambeste Gabi nu stii ce spui, D., poate sa ii faca foarte foarte mici. Cat de mici?  - intreb eu. Cei mai mici, raspunse D. cu un zambet care mi-a gaurit stomacul in forma de parinte si lua alta foaie de hartie, de data asta a facut un cocor pe jumatate mai mic; si apoi a mai facut un cocor, pe jumatate mai mic; si apoi a facut un cocor, pe jumatate mai mic. In total sapte cocori. Unul pentru mama, unul pentru tata, unul pentru G., fratiorul meu, unul pentru tine. Si restul? Si restul.

In cele cateva intalniri care au urmat ne-am imprietenit. Ma fermeca statura lui compusa, adulta, complicitatea tacita cu mama si felul in care-mi incalzea sufletul. Mi-e greu, si n-am sa zic, si e intre noi ce era in sufletul lui desi am aflat pana la final. Sau asa crezusem.
Toti, cu mic cu mare, s-au suit intr-o zi in avion si-au plecat in Vest. Mama, zambind, mi-a zis ne vedem peste sase luni. Dar n-au trecut sase, au trecut trei si D. era din nou in camera mea. Am venit doar sa il vezi, zise F. Ce-ti mai fac cocorii?  - l-am intrebat, la care el, cu un zambet larg si par carliontzi s-a grabit si mi-a facut repede vreo doi. Nu-i mai faci mici? Nu, zice el. Ne-am inteles, si cheia lui s-a potrivit in golul stomacului meu. Eram bine. Erau si ei.


Si-as fi uitat de tot, si toate, caci uneori gandesc ca meseria de psihiatru e asemanatoare cu cea de lautar; canti la nunti, botezuri, parastase, te legi de oameni si-apoi te dezlegi. Cu putin noroc ai sa-i vezi odata, pe strada, si-ai sa-i recunosti si ei pe tine nu si-au sa fie frumosi si-atat.
Dar miercuri, la un semafor, Ina imi trimite un mesaj. Ina e – ca si Ada – o alta persoana pe care o stiu de mult. Ma amuz cand ma gandesc ca atunci cand am cunoscut-o Ina avea un pitbull. Acum are un copil. Intr-o vreme venea, cand eram de garda la Universitar, si discutam. Un om frumos, care gandeste la fel de frumos pe cat scrie. In mesaj Ina imi cerea ajutorul pentru niste copii, pentru parintii lor, pentru o inregistrare pe care ma ruga insistent sa o ascult. Semaforul era rosu. Am apasat pe play. Semaforul s-a facut verde in timp ce o doamna urla, descreierata, la niste copii. Mi-a fost greu sa plec. Ascultam, si se forma din nou gaura din stomac in forma de parinte. I-am raspuns repede Inei sa le dea numarul meu de telefon, sa le spuna ca intalnirea e gratuita si-om vedea ce facem. In ziua aia, din fericire, aveam o ora libera, pacientul meu actor, programarea de pranz, anulase. Il vad de ceva vreme pentru ca si-a pierdut simtul umorului. Si face crize.
Admit ca eram sceptic. Adeseori inregistrarile sunt manufacturate, editate, adunate, sunt multi oameni rai care vor sa ingroape carierele unor dascali cu care nu s-au inteles pe o tema, sau alta. Cine stia. Dar ca Ina ma contactase, asa cum Ada facuse asta inaintea ei, nu-mi dadea pace. Nici una dintre ele n-a bagatelizat vreodata relatia dintre noi, sau timpul meu.
Si-au venit, ca o zi si o noapte, ea in stanga creola, si ea in dreapta cu ten deschis, fastacite, grabite, zambind. Cand si-au inceput povestea s-a coborit noaptea. Asa o simt eu, am vorbit de-a lungul anilor cu atatia oameni abuzati incat mintea mea o simte ca o noapte, ca un fel de negura care-ti ascute simturile. Fara sa vreau m-am gandit la Cocorii lui D., la tablourile Gemene ale lui M. pe care le am in doua cabinete, in care sunt doua femei Gemene din care una priveste dispretuitor si alta plange; sau tabloul Taniei in care o femeie a elementelor e rupta in doua, foc si gheata…
….aici doua mamici, una de baiat una de fata, povestind la unison schimbarile din viata copiilor lor, descinderea in trauma, schimbarea felului de-a fi, agresivitatea nou-gasita, izolarea, vorbele de rau, de pedeapsa, si socul cand au vazut inregistrarea de pe internet, Vocea era a Invatatoarei, si Invatatoarea era a copiilor lor proaspat intrati in scoala. Totul s-a legat, mi-au spus, si ne-am dus sa vorbim cu Directorul care ne-a dat cu flit. A scos o foaie de hartie si ne-a spus sa ne mutam copiii. Cuvintele se invart. Padure fara uscaturi. Nu putem sa-i facem nimic. Mai are un pic si iese la pensie. Fiti si dumneavoastra intelegatoare. Nu vreti sa faceti valuri. Si A., care ii spune mamei in masina mami mie mi-e frica de doamna. Si S. care ii spune mamei ca el nu mai vrea sa se duca la scoala, el vrea sa se omoare. Si una dintre ele spune brusc da am vorbit cu mama lui C. si are probleme cu burtica, a inceput sa verse, au dus-o la doctor si doctorul i-a zis ca a facut ulcer de stress si ca s-o mute de la scoala unde au inscris-o…
Si iar cocori, si amintirea cu A.M. care, intr-una dintre primele noastre intalniri cand mi-a povestit de abuzul ei a umplut o pagina cu stele desenate pana a rupt pagina; sau Fi., care cand vorbeam de copilul ei de doar trei zile mort in incendiul de la Giulesti naviga, pagina dupa pagina, cruci negre. si ii scria numele cu caractere gotice. Iar acum zi, si noapte, ma aduceau in marginea plangerii. Ok. O sa oprim asta. Asta se termina. Aici.
M-a sunat Cristina. I-am dat interviul promis.
M-a sunat Maria. Am intrat cu ea in direct si am vorbit.
N-are sens sa insist foarte mult pe ce-am facut dupa aia. Daca citesti asta, inseamna ca stii o buna parte din poveste. Daca nu, exista o pagina unde poti sa mergi. Se numeste STOP Veronica Bereanda.

Alaltaieri F., mama lui D., mi-a scris ca invatatoarea lui D., cand l-am cunoscut eu, in clasa a IV-a, era aceeasi VB. Am inteles, la aproape un an, cocorii. Ce nu ma asteptam sa mi se intample este sa-i regasesc pe un desen al Veronicai facut de una dintre fetitele agresate de ea anul asta. Veronica desenata de Y. nu are inima, unde ar trebui sa fie e un loc gol. Pe fusta colectioneaza inimi de copii, are solzi la picioare si tine un caine, ca un pitbull, in lesa. Y. s-a ascuns intr-o inima mare unde sta cu mamica si taticul ei.


Veronica Bereanda, intre copiii astia e o diferenta de o generatie. Cinci ani. Daca te uiti, si sper ca te uiti, daca ai un pic de suflet ramas in locul gaurii unde-ar trebui sa-ti fie inima, uita-te pe desenele lor. Uita-te. Tu ai facut asta. Tu esti demonul cocorilor. Tu esti cea care frange inimi. Tu esti cea care alunga copiii inapoi inspre parintii lor la o varsta la care lumea ar trebui sa-i primeasca printre ei, la varsta cand copiii ies catre Scoala, catre egali, catre viitoare maturizare. Legea ta, si urletele tale, si dispretul tau fata de oamenii mici din fata ta care ti-au fost dati in credinta, si cu credinta au facut asta. Esti un agresor, un abuzator. Esti un om rau. Esti un violentator de copii si nu meriti sa fii in preajma lor. Meriti sa fii pedepsita pentru durerea pe care le-ai provocat-o asa cum legea cere asta iara eu, Gabriel Diaconu, medic pentru ei si prin asta gardian al sufletelor lor, am sa ma asigur ca asta ti se intampla. Tie si intregului tau neam de dascali perversi, bolnavi, agresivi, violenti cu un copil. Pentru D si pentru Cocori, pentru K si pentru labirinturile inimii, pentru T si pentru cum i-ai facut inima praf, pentru monstrul cu o mie de ochi si pentru fiecare moment de spaima pe care l-ai iscat in sufletele lor meriti pedeapsa. Si am sa am tot atata mila cat ai avut tu de ei."
Share
Tweet
Pin
Share
No comments
Older Posts

bine te-am gasit!

About Me


Eu sunt Feli. Free thinker.Informed mother
#cunoastereaesteputere

DISCLAIMER

Informatiile furnizate pe acest blog despre vaccinare se bazeaza pe experienta personala si pe cercetari aprofundate timp de 10 ani (exclusiv din surse medicale). Va recomand cu caldura sa nu urmati orbeste indicatiile nimanui, ci sa va informati intotdeauna din cat mai multe surse independente inainte de a lua decizii importante legate de sanatatea voastra si mai ales a copiilor vostri. Voi purtati raspunderea pentru deciziile luate! Aveti curajul de a gandi cu propriul creier, de a aplica propriul discernamant si de a trece fiecare informatie prin filtrul propriei voastre ratiuni! Sanatate si decizii informate!

Many people, especially ignorant people, want to punish you for speaking the truth, for being correct, for being you.
Never apologize for being correct, or for being years ahead of your time.
If you’re right and you know it, speak your mind.
Even if you’re a minority of one, the truth is still the truth.

Mahatma Gandhi

Follow Feli

Etichete

abandonment abuse abuz abuz sexual Agaricus AIDS Aldehida formica Alergii Aluminiul in vaccinuri Ana Maita Analize de sange Antibiotice Anticorpi Antivaccin Apendicita argint coloidal Aromaterapie Astm Autism Autovindecare Boala Lyme Borelioza Cancer Cancer de san Capcana reincarnarii Carii Carlos Castaneda CBD Cele cinci legi biologice ale naturii Celule fetale in vaccinuri Celule HeLa Childhood Chimioterapie Citostatice Ciuperca lui Dumnezeu Conferinta Constelatii familiale Controverse in stiinta Copaiba copii Copii vatamati de vaccin Corona Coronita David David Icke Declaratie medic vaccinare Detox Detoxifiere de vaccinuri Difterie Documentar Don Miguel Ruiz Donare de organe doTERRA dr. Hamer Dr. Loibner Dr. Patrick Quanten Drosten Dureri vechi E. coli Ebola Educatie sfincteriana English posts Frauda donarii de organe Freebie FSME Genetica Genocid in Africa GlaxoSmithKline Gradinita Gripa Gripa porcina Gripa spaniola Guest Posts HepatitaB Hexavac HIV HPV Imunitate de turma Infanrix Ingredientele vaccinurilor inima Istoria vaccinurilor John Nash Karma Lancet Legea vaccinarii Leucemie Madalina Manole Mame pentru mame Medicina corupta Melanom Meningita Meningoencefalita de vara Mercur in vaccinuri Minciunile profitabile ale stiintei Moartea cerebrala Nastere Nectar pentru suflet Noua Medicina Germanica OMS Parenting PCR Pericolele donarii de organe Perlute Personale Pharmafia Pojar Poliomielita Prevenar Procesul pojarului Propaganda pro vaccin Psihologie Rabie Romanika noastra Samsara Sanatate sange Scarlatina Scoala Siguranta vaccinurilor Sindrom Stevens-Johnson sindromul bebelusului scuturat Sophie Statistici vaccinare Stefan Lanka Stiinta Studii despre pericolele vaccinarii Tamiflu Teoria conspiratiei Teoria germenilor Terapeutice Tetanos Transplant de organe Tuberculoza Turbare Uleiuri esentiale Vaccin anti-capuse Vaccin antirabic Vaccin HPV Vaccin meningococic B Vaccin pneumococic Vaccin ROR Vaccinare Vaccinare obligatorie Vaccinarea antigripala Vaccinologie Vaccinul BCG Vaccinuri si autism Variola Virus de pojar Virus rujeolic Virusi si bacterii Virusuri patogene Virusuri si bacterii Wakefield Wordarts Zika

Articole Recente

Pro Decizii Informate

Pro Decizii Informate

Member of the EFVV

Member of the EFVV

Important!

  • Privacy Policy

Vaccinezi sau rationezi?

Vaccinezi sau rationezi?

Categories

  • Copii vatamati de vaccin
  • Noua Medicina Germanica
  • Parenting
  • Pharmafia
  • Vaccinare
  • Virusuri si bacterii

Outside the matrix

  • Adevarul despre teoria imunitatii turmei (English)
  • Antiiluzii
  • Bolen Report
  • Bund für Gesundheit
  • CDC on vaccine side effects
  • Der Glaube an die Impfungen bröckelt ab
  • Der Sinn von Kinderkrankheiten
  • Dirty little secret
  • Dr Kurt Perkins
  • Dr Schnitzer
  • Frumoasa Verde
  • Guggie Daly
  • How the immune system works and how vaccines damage it
  • Iesirea din Matrix
  • Impf-Report
  • Impfkritik
  • Impfschaden - kritische Seite rund ums Impfen
  • http://www.informedparent.co.uk/noticeboard
  • http://www.initiativecitoyenne.be/
  • http://initiativevernunft.twoday.net/stories/6038904/
  • Inside vaccines
  • Jabs - Support group for vaccine-damaged children
  • Libertas Sanitas
  • Link between vaccines and cancer
  • Mucenicul
  • Netzwerk Impfentscheid
  • Nostrabrucanus
  • Nu vaccinurilor
  • Protectie electromagnetica
  • Qui bono
  • Rethinking AIDS
  • Sunt sanatos
  • The Case for a Link to Autism Spectrum Disorder
  • The Vaccine Machine - Unplugging America from the Vaccination Matrix
  • Think twice - Global Vaccine Institute
  • Vaccination Debate
  • Vaccination Risk Awareness Network
  • Vaccinations: Parents' informed choice
  • Vaccine Facts
  • Vaccine Truth
  • Vaccines Uncensored
  • Vaccines and autism - many studies
  • Vaccinuri inutile si periculoase (Dr. Christa Todea-Gross)
  • Vibratia vindecarii
  • Was spricht gegen Impfungen
  • Why I don't vaccinate my children
  • WissenschafftPlus
  • Ärzte über Impfungen

Created with by BeautyTemplates