Câteva date despre așa-zisele "virusuri"
AÈ™a-zisele „virusuri” nu mănâncă È™i nu beau, nu au metabolism deci nu generează energie, nu fac schimb de energie, nu au secreÈ›ii, nu defechează, nu au nicio activitate, nu au structuri nervoase, nu au senzori nervoÈ™i È™i nici energie (electrică) nervoasă, nu au capacitate reproductivă, cu alte cuvinte nu au nici o caracteristică specifică vieÈ›ii. Ceea ce noi numim „virusuri” sunt de fapt materie organică moartă, formată din ARN È™i ADN genetic È™i cromozomal încapsulat într-un înveliÈ™ proteic (capsidă), aceste capside fiind identice cu capsidele genomurilor din miile de unități vii numite mitocondrii sau organéle, care populează fiecare celulă umană într-un număr care poate creÈ™te de la câteva sute până la 30.000 È™i chiar mai mult.
Ca genomuri, aÈ™a-zisele „virusuri” sunt doar È™abloane genetice ale organismelor entitative ce posedă toate caracteristicile vieÈ›ii, precum bacteriile, mitocondriile (organite), fungi È™i de asemenea celulele umane!
Aceste genomuri din nuclee celulare și din mitocondrii sunt de fapt șabloanele genetice pentru mitoză (diviziunea și reproducerea celulară și mitocondrială), pentru sinteza proteinelor mitocondriale, pentru utilizarea mitocondrială a zahărului (arderea glucozei sau transformare prin oxidare) și convertirea în energie cu ajutorul adenozin trifosfatului (ATP), alături de miriade de alte procese biologice.
Când postulatele lui Koch au demontat teoria că bacteriile ar cauza boli, cartelul medical-farmaceutic (care este interesat nu de sănătate, ci de cum să ne È›ină bolnavi È™i ignoranÈ›i) a inventat noi È›api ispășitori invizibili pe care i-a numit virusuri È™i care trebuiesc „omorâți” cu ajutorul medicamentelor. AÈ™a cum teoria germenilor a fost dărâmată de postulatele lui Koch, la fel s-a întâmplat È™i cu teoria virală a cauzei bolilor - care a fost discreditată È™i demontată complet.
Nu există nici un fel de cercetare È™i nici un experiment publicat în care vreun aÈ™a-zis „virus” să fi fost testat după criteriile lui Koch.
Genomurile lipsite de viață nu invadează și nici nu au cum să invadeze celulele, așa cum ni se tot povestește. Ce se vede în fotografii sunt celule aflate în procesul de consumare a deșeurilor (proces numit pinocitoză sau fagocitoză), proces în care ele absorb și reciclează produsele reziduale ale celulelor vecine care și-au încheiat ciclul de viață.
AfirmaÈ›iile cum că aÈ™a zisele „virusuri” (care n-au nici o proprietate a vieÈ›ii, sunt lipsite de orice abilitate de a se miÈ™ca È™i de a manevra exteriorul) ar ataca celule, ar ocupa poziÈ›ii de luptă, s-ar injecta într-o celulă, ar infecta-o, ar programa-o, ar cauza mari distrugeri, sau că ar putea acÈ›iona sub orice altă formă, sunt complet absurde. Organismul viu întotdeauna acÈ›ionează È™i produce rezultate care-i sunt favorabile. Doar moleculele chimice otrăvitoare reprezintă un risc. SubstanÈ›ele moarte sunt întotdeauna pasive; se acÈ›ionează doar ASUPRA lor, cel care poate acÈ›iona putând fi numai un organism viu. ÃŽnsăși afirmaÈ›ia că „virusurile” ar ataca este pură ficÈ›iune, când ele nu au în niciun fel posibilitatea de a se miÈ™ca, de a se propulsa, de a asalta sau de a porni acÈ›iuni ofensive; pur È™i simplu sunt lipsite de orice energie, instrument sau abilitate de a distruge ceva.
AÈ™a zisele „virusuri” în realitate sunt deÈ™euri genomice celulare, „citomegalovirusul” fiind de fapt nucleul genomic al unei celule moarte. Majoritatea aÈ™a-ziselor „virusuri” sunt de fapt genomuri ale celor câteva sute (ajungând până la 30 000 sau mai mult) de mitocondrii care se găsesc într-o celulă, populaÈ›ia celulei fiind determinată de specializarea È™i funcÈ›ia acesteia.
PredominanÈ›a numerică a aÈ™a-ziselor „virusuri” este dată de genomurile din miliardele de miliarde de mitocondrii È™i organite care se află în unitățile vii ale miliardelor de celule care mor zilnic în corpul uman. Unele din aÈ™a zisele „virusuri” sunt numite „citomegalovirusuri” („virusuri de celule mari”). De fapt, aceste structuri foarte mari provin din nucleul unei celule care este mai mare decât câteva mii de mitocondrii la un loc. Alte „virusuri” ajung în sânge din intestine, unde bacteriile mor cu miliardele, zi de zi ! Ele de asemenea au genomuri.
Majoritatea „virusurilor” externe corpului uman sunt de fapt structuri genomice provenite de la bacterii È™i fungi.
Miliarde de „virusuri” sunt consumate zilnic de celulele corpului uman care reciclează astfel conÈ›inutul celulelor ce au murit. Prin procesele de pinocitoză È™i fagocitoză, celulele aflate în contact cu mâncarea se invaginează formând un stomăcel provizoriu, secretă lizozomi pentru digestie È™i astfel convertesc „virusurile” È™i celelalte materiale în aminoacizi, acizi simpli graÈ™i È™i glucoză, cu scopul de a le reutiliza. Mineralele È™i vitaminele implicate în aceste procese sunt È™i ele reutilizate. Ce se vede în fotografiile acestor procese este întotdeauna o activitate biologică în favoarea celulei, niciodată a aÈ™a numitului „virus”.
Este o minciună afirmaÈ›ia că un fragment de material organic mort, un genom denumit de noi „virus”, ar putea „comanda” altor entități vii să-l reproducă. Nu este reprodus, ci în realitate este doar reciclat - prin procesele digestive celulare el este pur È™i simplu descompus în substanÈ›ele nutritive ce îl compun. Când un genom este reprodus, acest lucru se întâmplă DOAR în interiorul unui organism (o celulă, bacterie, fung, mitocondrie sau altă organită celulară etc.) pentru care acesta reprezintă un È™ablon genetic È™i nimic mai mult. Reproducerea unui genom străin de către o celulă - aÈ™a cum afirmă È™i insinuează apologeÈ›ii È™i propagandiÈ™tii sistemului medical - este în contradicÈ›ie cu toate principiile biologiei.
„Virusurile” nu incubează! Incubarea înseamnă creÈ™terea unui ovul fertilizat È™i dezvoltarea lui într-un organism pluricelular. Niciun alt proces nu poate fi numit „incubaÈ›ie” fără a viola sensul acestui acest cuvânt. Nu există nici virusuri „inactive”, „inactivate”, virusuri „care dorm”, din moment ce numai organismele vii hibernează sau își suspendă activitățile în alte moduri. Să recapitulăm: genomurile sau „virusurile” sunt de fapt deÈ™euri celulare moarte È™i incapabile de orice activitate. AÈ™adar ele n-au cum să-È™i „suspende activitatea” È™i nu pot fi nici „în stare latentă”.
AfirmaÈ›ia cum că „virusurile” (care sunt de fapt materiale celulare genomice fără membre, flageli, dinÈ›i sau guri, È™i fără nici o abilitate de nici un fel) ar putea ataca È™i sabota o celulă auto-suficientă de milioane de ori mai mare ca dimensiuni este iraÈ›ională, ilogică, ridicolă È™i desigur stupidă.
Cuvântul „virus”, atât la origine cât È™i în prezent, înseamnă otravă - în ciuda tuturor definiÈ›iilor contradictorii ce au îmbodobit acest mit vechi de peste 100 de ani. Cuvântul virulent nu înseamnă contagios, ci otrăvitor.
ÃŽn mod natural, celulele rezistă È™i, având o multitudine de abilități de apărare, ele se debarasează rapid de orice „atacatori” sau îi distrug la fel de rapid (în special substanÈ›ele moarte care nu corespund cu interesele lor vitale).
În urma morții celulare (în corpul uman mor zilnic câteva sute de miliarde de celule), săculeții cu lizozomi din celulă se rup și dezintegrează celula transformând-o în deșeuri celulare. În aceste deșeuri ale celulei se află și rămășițele a 20-30 de mii de mitocondrii sau organite pe care majoritatea celulelor le au (o excepție fiind de exemplu globulele roșii) .
Din cauza protecției extraordinare pe care le-o conferă capsidele, lizozomii nu dezintegrează complet tegumentul genomilor, miliarde de astfel de genomi rămânând relativ intacți în urma procesului. Acești genomi nu rămân însă intacți în urma procesului de reciclare. Ei sunt reciclați de un organism foarte prevăzător și econom.
Fiziologii spun în lecÈ›iile lor că celulele când mor sunt dezintegrate de propriii lor lizozomi. Atunci, oare ce anume le-ar conferi aÈ™a-ziselor „virusuri” super puterea de a supravieÈ›ui măcelului enzimelor digestive care anihilează toate genomurile mitocondriale? Mai ales că nu există È™i nu poate exista nicio diferență între cele două (ele fiind identice)? Cum pot substanÈ›ele chimice să discearnă È™i să facă diferenÈ›a între genomurile mitocondriale È™i cele ale „virusurilor” străine, despre care –culmea- tot ei zic că au fost create de celule (!) printr-un modus operandi ficÈ›ional (care dacă ar fi adevărat, ar însemna că „virusul” ar fi compus tot din material domestic creat de procesele interne ale celulei). Există o axiomă/postulat care zice că două lucruri sunt egale cu un al treilea dacă ele două sunt egale între ele. ÃŽn fiziologie asta este echivalentul cu a spune că aÈ™a zisele „virusuri” sunt de fapt genomurile celulelor È™i ale mitocondriilor.
Trezirea, oameni buni!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sursa: un om inteligent care a comentat pe acest blog: https://pieceofmindful.com/2020/03/12/there-is-no-coronavirus/






