Câteva date despre așa-zisele "virusuri"

Așa-zisele „virusuri” nu mănâncă și nu beau, nu au metabolism deci nu generează energie, nu fac schimb de energie, nu au secreții, nu defechează, nu au nicio activitate, nu au structuri nervoase, nu au senzori nervoși și nici energie (electrică) nervoasă, nu au capacitate reproductivă, cu alte cuvinte nu au nici o caracteristică specifică vieții. Ceea ce noi numim „virusuri” sunt de fapt materie organică moartă, formată din ARN și ADN genetic și cromozomal încapsulat într-un înveliș proteic (capsidă), aceste capside fiind identice cu capsidele genomurilor din miile de unități vii numite mitocondrii sau organéle, care populează fiecare celulă umană într-un număr care poate crește de la câteva sute până la 30.000 și chiar mai mult.

Ca genomuri, așa-zisele „virusuri” sunt doar șabloane genetice ale organismelor entitative ce posedă toate caracteristicile vieții, precum bacteriile, mitocondriile (organite), fungi și de asemenea celulele umane!

Aceste genomuri din nuclee celulare și din mitocondrii sunt de fapt șabloanele genetice pentru mitoză (diviziunea și reproducerea celulară și mitocondrială), pentru sinteza proteinelor mitocondriale, pentru utilizarea mitocondrială a zahărului (arderea glucozei sau transformare prin oxidare) și convertirea în energie cu ajutorul adenozin trifosfatului (ATP), alături de miriade de alte procese biologice.

Când postulatele lui Koch au demontat teoria că bacteriile ar cauza boli, cartelul medical-farmaceutic (care este interesat nu de sănătate, ci de cum să ne țină bolnavi și ignoranți) a inventat noi țapi ispășitori invizibili pe care i-a numit virusuri și care trebuiesc „omorâți” cu ajutorul medicamentelor. Așa cum teoria germenilor a fost dărâmată de postulatele lui Koch, la fel s-a întâmplat și cu teoria virală a cauzei bolilor - care a fost discreditată și demontată complet.

Nu există nici un fel de cercetare și nici un experiment publicat în care vreun așa-zis „virus” să fi fost testat după criteriile lui Koch.

Genomurile lipsite de viață nu invadează și nici nu au cum să invadeze celulele, așa cum ni se tot povestește. Ce se vede în fotografii sunt celule aflate în procesul de consumare a deșeurilor (proces numit pinocitoză sau fagocitoză), proces în care ele absorb și reciclează produsele reziduale ale celulelor vecine care și-au încheiat ciclul de viață.

Afirmațiile cum că așa zisele „virusuri” (care n-au nici o proprietate a vieții, sunt lipsite de orice abilitate de a se mișca și de a manevra exteriorul) ar ataca celule, ar ocupa poziții de luptă, s-ar injecta într-o celulă, ar infecta-o, ar programa-o, ar cauza mari distrugeri, sau că ar putea acționa sub orice altă formă, sunt complet absurde. Organismul viu întotdeauna acționează și produce rezultate care-i sunt favorabile. Doar moleculele chimice otrăvitoare reprezintă un risc. Substanțele moarte sunt întotdeauna pasive; se acționează doar ASUPRA lor, cel care poate acționa putând fi numai un organism viu. Însăși afirmația că „virusurile” ar ataca este pură ficțiune, când ele nu au în niciun fel posibilitatea de a se mișca, de a se propulsa, de a asalta sau de a porni acțiuni ofensive; pur și simplu sunt lipsite de orice energie, instrument sau abilitate de a distruge ceva.

Așa zisele „virusuri” în realitate sunt deșeuri genomice celulare, „citomegalovirusul” fiind de fapt nucleul genomic al unei celule moarte. Majoritatea așa-ziselor „virusuri” sunt de fapt genomuri ale celor câteva sute (ajungând până la 30 000 sau mai mult) de mitocondrii care se găsesc într-o celulă, populația celulei fiind determinată de specializarea și funcția acesteia.

Predominanța numerică a așa-ziselor „virusuri” este dată de genomurile din miliardele de miliarde de mitocondrii și organite care se află în unitățile vii ale miliardelor de celule care mor zilnic în corpul uman. Unele din așa zisele „virusuri” sunt numite „citomegalovirusuri” („virusuri de celule mari”). De fapt, aceste structuri foarte mari provin din nucleul unei celule care este mai mare decât câteva mii de mitocondrii la un loc. Alte „virusuri” ajung în sânge din intestine, unde bacteriile mor cu miliardele, zi de zi ! Ele de asemenea au genomuri.

Majoritatea „virusurilor” externe corpului uman sunt de fapt structuri genomice provenite de la bacterii și fungi.

Miliarde de „virusuri” sunt consumate zilnic de celulele corpului uman care reciclează astfel conținutul celulelor ce au murit. Prin procesele de pinocitoză și fagocitoză, celulele aflate în contact cu mâncarea se invaginează formând un stomăcel provizoriu, secretă lizozomi pentru digestie și astfel convertesc „virusurile” și celelalte materiale în aminoacizi, acizi simpli grași și glucoză, cu scopul de a le reutiliza. Mineralele și vitaminele implicate în aceste procese sunt și ele reutilizate. Ce se vede în fotografiile acestor procese este întotdeauna o activitate biologică în favoarea celulei, niciodată a așa numitului „virus”.

Este o minciună afirmația că un fragment de material organic mort, un genom denumit de noi „virus”, ar putea „comanda” altor entități vii să-l reproducă. Nu este reprodus, ci în realitate este doar reciclat - prin procesele digestive celulare el este pur și simplu descompus în substanțele nutritive ce îl compun. Când un genom este reprodus, acest lucru se întâmplă DOAR în interiorul unui organism (o celulă, bacterie, fung, mitocondrie sau altă organită celulară etc.) pentru care acesta reprezintă un șablon genetic și nimic mai mult. Reproducerea unui genom străin de către o celulă - așa cum afirmă și insinuează apologeții și propagandiștii sistemului medical - este în contradicție cu toate principiile biologiei.

„Virusurile” nu incubează! Incubarea înseamnă creșterea unui ovul fertilizat și dezvoltarea lui într-un organism pluricelular. Niciun alt proces nu poate fi numit „incubație” fără a viola sensul acestui acest cuvânt. Nu există nici virusuri „inactive”, „inactivate”, virusuri „care dorm”, din moment ce numai organismele vii hibernează sau își suspendă activitățile în alte moduri. Să recapitulăm: genomurile sau „virusurile” sunt de fapt deșeuri celulare moarte și incapabile de orice activitate. Așadar ele n-au cum să-și „suspende activitatea” și nu pot fi nici „în stare latentă”.

Afirmația cum că „virusurile” (care sunt de fapt materiale celulare genomice fără membre, flageli, dinți sau guri, și fără nici o abilitate de nici un fel) ar putea ataca și sabota o celulă auto-suficientă de milioane de ori mai mare ca dimensiuni este irațională, ilogică, ridicolă și desigur stupidă.

Cuvântul „virus”, atât la origine cât și în prezent, înseamnă otravă - în ciuda tuturor definițiilor contradictorii ce au îmbodobit acest mit vechi de peste 100 de ani. Cuvântul virulent nu înseamnă contagios, ci otrăvitor.

În mod natural, celulele rezistă și, având o multitudine de abilități de apărare, ele se debarasează rapid de orice „atacatori” sau îi distrug la fel de rapid (în special substanțele moarte care nu corespund cu interesele lor vitale).

În urma morții celulare (în corpul uman mor zilnic câteva sute de miliarde de celule), săculeții cu lizozomi din celulă se rup și dezintegrează celula transformând-o în deșeuri celulare. În aceste deșeuri ale celulei se află și rămășițele a 20-30 de mii de mitocondrii sau organite pe care majoritatea celulelor le au (o excepție fiind de exemplu globulele roșii) .

Din cauza protecției extraordinare pe care le-o conferă capsidele, lizozomii nu dezintegrează complet tegumentul genomilor, miliarde de astfel de genomi rămânând relativ intacți în urma procesului. Acești genomi nu rămân însă intacți în urma procesului de reciclare. Ei sunt reciclați de un organism foarte prevăzător și econom.

Fiziologii spun în lecțiile lor că celulele când mor sunt dezintegrate de propriii lor lizozomi. Atunci, oare ce anume le-ar conferi așa-ziselor „virusuri” super puterea de a supraviețui măcelului enzimelor digestive care anihilează toate genomurile mitocondriale? Mai ales că nu există și nu poate exista nicio diferență între cele două (ele fiind identice)? Cum pot substanțele chimice să discearnă și să facă diferența între genomurile mitocondriale și cele ale „virusurilor” străine, despre care –culmea- tot ei zic că au fost create de celule (!) printr-un modus operandi ficțional (care dacă ar fi adevărat, ar însemna că „virusul” ar fi compus tot din material domestic creat de procesele interne ale celulei). Există o axiomă/postulat care zice că două lucruri sunt egale cu un al treilea dacă ele două sunt egale între ele. În fiziologie asta este echivalentul cu a spune că așa zisele „virusuri” sunt de fapt genomurile celulelor și ale mitocondriilor.

Trezirea, oameni buni!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sursa: un om inteligent care a comentat pe acest blog: https://pieceofmindful.com/2020/03/12/there-is-no-coronavirus/

COVID-19 Partea a V-a – Planul

Aprilie 2020

Trebuie să spun că nu am fost niciodată adepta teoriei conspirației înainte să intru în lumea NMG. Cunoscându-l personal pe Dr. Hamer și auzindu-i relatările despre tot ce a fost nevoit să îndure ca medic „eretic și dizident”, ca să nu mai menționez toate atentatele la viața lui, am înțeles că acolo trebuie să fie ceva adevărat.

Cercetând teoria virusurilor și citind tot ce se putea citi din publicațiile Dr. Lanka, a trebuit să iau foarte serios în considerare posibilitatea unei fraude virale comise de știința medicală și de companiile farmaceutice.

Acum întrebarea nu este dacă a fost sau nu vreo fraudă, ci mai degrabă de ce în acest moment din istoria noastră această fraudă este practicată la nivel mondial, fără ca nimeni, din nici un domeniu, cu atât mai puțin mass media, să încerce să păstreze calmul populației. Din contră, în fiecare moment se pun paie pe foc, intensificând nebunia și frica. 

Când merg la cumpărături, văd teroarea de pe fețele unor oameni, care se uită unii la alții de parcă și-ar spune „ești purtător?”, apoi normal că văd și privirile celor care au sarcina să dezinfecteze și să curețe tot ce este atins de cumpărători.

Când isteria se va dezumfla, acești oameni sunt exact cei care vor dezvolta simptome gen gripă în „al doilea val”, ceea ce deja s-a anunțat că se va întâmpla înainte de venirea toamnei. 

În ultimele săptămâni am dat peste câteva date foarte surprinzătoare, dar în ultimele 24 de ore [articolul original datează din aprilie – n.t.] am fost șocată personal de descoperirile altor oameni de încredere despre o teorie a conspirației care nu este legată în niciun fel de dr. Hamer sau de dr. Lanka.

**************

SURSA: https://www.gnmonlineseminars.com/covid-19-part-v-the-agenda/

Partea I aici-link  

22 martie 2020

Partea I

~~~ VA URMA ~~~

**************

De când am scris ultimele două articole, se pare că lumea a înnebunit de tot. Este atât de multă isterie și atâta panică inutilă la nivel global, încât am înmărmurit. Da, ati citit bine: „inutilă”! 

Cei care înțeleg cele 5 legi biologice enunțate de dr. Hamer știu ce vreau să spun, dar în același timp probabil că admiteți că şi voi ați „pus botul”. Asta din cauză că ați fost programați încă din copilărie pentru acest moment special în istoria planetei Pământ. 

Lumea în care trăim s-a schimbat peste noapte. Nimic nu va mai fi la fel, deoarece acum „ei” au controlul asupra noastră. Chiar acum, legislațiile sunt modificate pentru a întări acest control și concluzia este că totul se reduce la bani și putere și la redirecționarea banilor spre domenii unde noi nu avem niciun control. 

Nu este și niciodată nu a fost despre „împiedicarea” răspândirii unui virus. Totul este despre o ocazie de a face schimbări majore care să afecteze viața fiecărui individ la nivel global. Temerile mele cele mai mari devin realitate în acest moment. 

Totuși, încă mai cred că avem timp, ca prin cunoaștere și conștientizare, să prevenim catastrofa care urmează să se întâmple. În acest caz vorbesc despre libertatea noastră și despre o campanie de vaccinare în masă obligatorie. Dar înainte să prezint această idee, trebuie să vă explic cum se comite totul. 

Pentru aceasta trebuie să intru în istoria medicinei și a actualei teorii despre germeni. Voi începe cu explicația dr. Lanka despre cum și-a condus experimentele omul de știință german Robert Koch, care a încercat să dovedească faptul că un microb poate fi transmis de la un individ la altul. El a eșuat în mod jalnic și a fost exclus din Germania de fapt, până când „puterile care sunt” au observat că această teorie le-ar putea fi de folos la nivel politic. 

Dr. Stefan Lanka despre experimentele cu bacterii 

„Bacteriile vor produce toxine, dar numai într-un corp mort. Ele supraviețuiesc în mediu aerob cum este tractul intestinal, care rămâne fără oxigen atunci când omul sau animalul moare. Oricum doar câteva supraviețuiesc când tractul intestinal devine anaerob, dar numai dacă reușesc să își modifice metabolismul și doar atunci devin toxice.

REALITATE: bacteriile nu sunt identificabile într-o eprubetă. Doar 2% dintre bacterii pot fi cultivate și multiplicate. Dacă o bacterie este extrasă și cultivată în izolare își pierde proprietățile după o scurtă perioadă de timp și nu va supraviețui, deci, pentru a lucra cu ele în laborator, sunt congelate cantități mari, ceea ce constituie o intervenție masivă și nu reprezintă comportamentul lor natural. 

În timpul experimentelor, s-a observat că bacteriile, chiar dacă unele dintre ele se multiplicau, nu erau capabile să producă toxine într-un organism viu. Ele au produs toxine doar în cadavre. 

Apoi s-a făcut o încercare de a injecta bacteriile într-o altă gazdă, dar gazda nu se îmbolnăvea. Singurul succes pe care l-au avut în uciderea gazdei l-au obținut atunci când au injectat toxinele din cadavre în șoareci vii. Apoi au luat un organ din șoarecele mort și l-au transplantat într-un organism-gazdă viu, care apoi a murit la rândul lui. 

În realitate, aceste organisme vii mor mai degrabă din cauza experimentului decât din cauza toxinelor din bacteriile cu care au fost injectate.” 

Dr. Lanka despre izolarea unui virus

„Se prelevă probe de la persoana sau animalul „infectat” și se plasează cu un „tip de celulă” pe care este testat virusul, care este de obicei material genetic străin și este introdus artificial în celulă. Acest procedeu se numește transfecție. Dacă celulele prezintă modificări cunoscute sub denumirea de efecte citopatice, care înseamnă modificări structurale în celula-gazdă, atunci cultura este considerată „pozitivă la virus”. 

Cele mai multe testări actuale se fac pe ouă de găină care conțin embrioni, aceeași metodă pe care Robert Koch o folosea pentru a injecta toxinele cadaverice (ptomaine) în ființe vii. În acest caz, se iau probe de la persoana sau animalul „afectat” și se injectează în oul de găină și, în funcție de cum moare embrionul, se declară că a fost găsit virusul. 

Apoi se susține că virusul a fost izolat. Problema este că niciodată nu există un grup de control; astfel, și când este injectată o soluție sterilă în ou, embrionul tot va muri. 

Actualele fotografii cu virusuri din cărțile medicale sau online sunt ori IGC (imagini generate pe computer), ori doar un amestec de grăsimi și proteine care sunt agitate într-o baie de ultrasunete și apoi puse la microscop. Se observă însă că nu au niciun fel de acid nucleic și se descompun rapid. Totodată, ele au mărimi diferite. Este evident ca totul este o păcăleală, o fraudă.” 

La ora actuală în Canada 

O companie canadiană susține că a reuşit o inovaţie şi a dezvoltat un posibil vaccin împotriva CʘVID-19 și că ar putea să înceapă testarea pe subiecți umani chiar din această vară. 

Medicago, cu sediul în Quebec, susține că a produs o particulă asemănătoare cu noul coronavirus, acesta fiind primul pas spre producerea unui vaccin, care acum va intra în teste pre-clinice de siguranță și eficiență. 

Compania bio-farmaceutică a declarat că a fost capabilă să creeze o variantă de vaccin atât de repede deoarece a folosit o platformă bazată pe plante, nu pe embrioni de găină, pentru a ajuta creșterea proteinelor din vaccin. 

Dawn Bowdish, de la catedra de cercetare pentru îmbătrânire și imunitate de la Universitatea McMaster din Canada, a declarat că posibilitatea companiei de a cultiva în plante particule asemănătoare virusului a ajutat-o să producă în trecut vaccinuri împotriva gripei, inclusiv o variantă de vaccin împotriva H1N1 în 2009. 

„O particulă asemănătoare virusului arată pe exterior ca și virusul, dar nu are înăuntru niciun material genetic”, a declarat Bowdish, care face parte de asemenea din consiliul de consultanță științifică al Medicago. „Nu cauzează infecții, dar arată cu adevărat asemănător din perspectiva sistemului imunitar.” 

Deși acestea erau „vești bune”, Bowdish a avertizat că majoritatea testelor de vaccinare eșuează și că în 17 ani nu a fost niciodată dezvoltat complet un vaccin corespunzător epidemiei SARS. 

„Este puțin probabil că va exista un medicament miraculos”, spune ea. „Dar Canada a avut câteva reușite incredibile în a crea vaccinuri foarte rapid. Am avut un mare succes cu virusul Ebola.” 

Ce interesant, avem „particule asemănătoare virusurilor” - deci ei recunosc că nu au izolat NICIODATĂ un virus VIU... ca să nu mai menționăm "succesul" cu virusul Ebola... mai ales că acum câțiva ani, chiar la început, s-a descoperit că sursele de apă din zonele afectate de Ebola fuseseră infectate cu formaldehidă. Dacă vă uitați la simptomele Ebola, veți observa că sunt identice cu cele de otrăvire cu formaldehidă. 

Înapoi la cărțile de istorie, câteva lucruri interesante despre Pasteur 

În paralel cu jurnalele cercetărilor sale, Pasteur a ținut un jurnal personal care urma să nu fie deschis niciodată și să rămână în familia lui. Însă ultimul urmaș al lui Pasteur a dat dosarele și jurnalul acestuia Universităţii Princeton și de atunci au fost deschise. Atunci s-a descoperit că Pasteur a admis că toate experimentele sale fuseseră fraude. Dar a fost destul de uman ca să își înregistreze înșelăciunile în jurnalul personal, în paralel cu primele lui însemnări din laborator. 

El a cerut ca aceste însemnări personale să nu fie niciodată publicate. Desigur că familia lui se îmbogăţise enorm. Dar ultimul urmaș bărbat al lui Pasteur nu a respectat ultima dorinţă a acestuia și a oferit notiţele private ale lui Pasteur Universității Princeton și în anul 1993 profesorul Gerard Geisson a publicat în limba engleză o analiză care dezvăluia că Pasteur a comis fraude majore în toate studiile sale. De exemplu, când animalele vaccinate supraviețuiau actului vaccinării, aceasta era datorită faptului că nu fuseseră expuse la toxinele experimentale de putrefacţie, în schimb animalele din grupul de control care mureau „fără vaccinuri” fuseseră în realitate expuse la aceste toxine, deci muriseră din cauza otrăvirii. 

Deci Pasteur a admis, de fapt, că și-a falsificat descoperirile. Problema este că actuala perspectivă mondială asupra agenților patogeni este bazată pe o fraudă, de vreme ce vaccinurile sunt promovate pentru a ne „crește imunitatea” la acești așa-ziși agenți patogeni. 

Acum că v-am descris câteva adevăruri foarte interesante, trebuie să ne uităm la ce se întâmplă cu adevărat.

~~~ VA URMA ~~~

**************

SURSA: https://www.gnmonlineseminars.com/covid-19-part-iii-a-little-science/

Partea I aici-link  

Partea a II-a aici-link

Partea a II-a - Testul pentru un virus

Bineînțeles că știind aceste lucruri înainte de „epidemia” cu așa-zisul coronavirus, am studiat metodele de testare folosite pentru a confirma că o persoană ar avea cu adevărat virusul. Nu am fost surprinsă să aflu că deja există kit-uri de testare pentru acest așa-zis virus de la mijlocul lui 2019, disponibile prin FDA în Statele Unite. 

Hmmm, să fi fost această „epidemie” una anticipată? Seamănă cu aceeași teorie a conspirației din anii '80 când cu epidemia de SIDA, HIV-ul fiind un alt așa-zis virus imposibil de identificat la microscopul electronic... dar asta este pentru un alt articol. 

Se înțelege de la sine: China nu se aștepta la asta și nu a avut nimic pregătit pentru a „diagnostica” ce a cauzat această criză de sănătate masivă. Dar, de vreme ce FDA avea deja kit-uri de testare pentru astfel de situații, ei au devenit furnizorul acestor kituri pentru China. 

Din nou, din moment ce niciun fel de virus nu a fost niciodată izolat, au fost nevoiți să inventeze diferite forme de testare care, în acest caz, implică folosirea secvenței de ADN din probele de sânge sau salivă recoltate de la persoanele afectate. 

Întrebarea mea este: dacă nu au identificat niciodată niciun fel de virus la microscop electronic, oare de unde au secvența lui de ADN? 

Ce arată testul cu adevărat? În esență, ceea ce spun ei că sunt capabili să determine sunt „markeri”, dar ar trebui să ne întrebăm „markeri pentru ce?”, atâta timp cât nimic nu a fost izolat ca fiind un virus. 

Din nou suntem puși în fața unei ipoteze care nu ajută persoana bolnavă, dar până la urmă sunt convinsă că vor inventa ei un vaccin împotriva a ceva ce nu au fost capabili să izoleze. 

Testare neconcludentă 

În ce privește metoda de testare folosită, s-a dovedit că este total neconcludentă. Au fost multe teste fals pozitive. Ca rezultat au fost nevoiți să adopte un alt mod de a diagnostica coronavirus la orice persoană cu simptome asemănătoare cu cele de gripă sau care doar tușește, așa că au revenit la metodele tradiționale – radiografie pulmonară și CT. 

În principiu, toți cei care aveau lichid la plămâni au fost considerați ca fiind suspecți că ar avea virusul și au fost imediat băgați în carantină. 

Tot atunci, numărul de persoane „afectate” a crescut dramatic în doar câteva zile. Întrebarea este: oare toate aceste persoane aveau așa-zisul virus sau unele dintre aceste persoane sufereau de „pneumonie” bacteriană sau insuficiență cardiacă, de vreme ce aceste boli implică, de asemenea, fluid în plămâni? 

Rata mortalității 

De vreme ce sunt din Toronto și am locuit aici cea mai mare parte din viața mea, am fost martora unei alte epidemii de un alt tip de așa-zis coronavirus, care a fost descris ca SARS. Acesta era un alt presupus virus originar din China și a început cu un avion plin de oameni care se întorceau din China în Canada prin Toronto. 

Cunoscând NMG deja de 10 ani, am început atunci să fiu atentă la ce s-a spus, la cum a reacționat publicul larg, cum a gestionat presa știrile despre această situație și apoi am început să citesc statisticile cu privire la rata mortalității. Nici atunci nu fusese izolat coronavirus-ul care era, aparent, responsabil pentru SARS. 

Apropo, s-a afirmat că aşa-zisul coronavirus ar fi provenit dintr-un „virus de pisică”, altă ipoteză care nu a fost niciodată demonstrată. 

În orice caz, nu am fost surprinsă să aflu că rata mortalității nu era mai mare decât în cazul oricărei gripe sezoniere. Când am făcut calculele, rata mortalității era de 2,1% dintre cei care fuseseră diagnosticați cu SARS și acest procent era egal cu cel din cazul gripei sezoniere din oricare alt an. 

Nu mai este nevoie să spunem că exact asta a fost rata mortalității şi în momentul „exploziei” CʘVID-19. Însă de îndată ce a fost implementată metoda de testare „nouă și îmbunătățită”, prin folosirea scanărilor toracice cu CT, a crescut și rata mortalității, deoarece nu mai era vorba doar despre persoanele cu gripă, ci includea și alte boli care erau „suspectate” că ar fi legate de un virus. 

Chiar și așa, cei care decedează de așa-zisul virus sau mai degrabă cei care sunt predispuși să decedeze la orice simptome de gripă sunt persoanele în vârstă, cele care sunt slăbite din cauza altor predispoziții, cum ar fi bolile de inimă, de rinichi sau persoanele care trăiesc în condiții precare, de malnutriţie. De asemenea, este un fapt bine cunoscut că persoanele care iau opioide pentru durerea cronică prezintă riscul unei insuficiențe respiratorii, din cauză că opioidele suprimă sistemul respirator. 

Ce grup nu a fost afectat? 

Când am citit despre asta trebuie să spun că nu am fost surprinsă. Știrile din China de săptămâna trecută anunțau că singurii care nu s-au îmbolnăvit de la acest așa-zis virus au fost copiii. Cum este posibil așa ceva, ținând cont de faptul că nimeni nu era „imun” la acest virus care s-a transmis la nivel global? 

În NMG nu este surprinzător, deoarece copiii sunt protejați de către părinți de toate problemele „politice”, așa că este normal ca ei să nu aibă același tip de frici teritoriale. 

Conflictul în Wuhan 

Având în vedere că Wuhan este o zonă atât de imensă, ea este greu de identificat pe hartă, iar în plus orice știre din China este controlată. Informațiile pe care le-am primit au fost dificil de obținut. Până la urmă, chinezii sunt foarte atenți la tipul de știri pe care le difuzează în exterior. 

Acestea fiind spuse, când mi s-au prezentat diverse articole, totul a început să aibă un sens. 

Următoarele date au fost luate din „Bloomberg Report”, din 23 ianuarie 2020. 

Când premierul Li Keqiang a declarat în anul 2014 un „război împotriva poluării”, câteva sute de locuitori ai orașului Wuhan din China centrală au luat această declarație ca pe o directivă. 

Au tipărit cuvintele lui Li pe un banner de șase metri și au protestat în fața unui crematoriu care elimina noxe urât mirositoare și care îi făcea să se teamă că va îmbolnăvi comunitatea. Încurajați de convingerea că prin acțiunile lor răspundeau apelului liderului, locuitorii au fost în schimb hărțuiți de autoritățile locale, care au dat jos bannerul, l-au sfâșiat și l-au călcat în picioare. 

Episodul a declanșat o luptă de șase ani în care Zhang a fost hărțuit și monitorizat de autoritățile locale, fără nici un semn că guvernul ar intenționa să relocheze crematoriul, în ciuda petițiilor repetate și a postărilor din social media despre poluare. 

Faptul că această problemă este susținută de cel mai puternic lider chinez de la Mao încoace face ca toată situația să fie şi mai delicată, determinând autoritățile locale să încerce să reducă la tăcere activiștii care ar putea scoate la suprafață degradarea mediului care are loc sub ochii lor. 

Anul trecut în septembrie, un grup de cinci locuitori ai zonei a pornit spre Beijing pentru a depune o petiție oficială – doar ca să afle că erau deja așteptați. Au fost preluați la gară de aproximativ o duzină de tineri îmbrăcați în negru, care le-au spus că au aranjat pentru ei o întâlnire cu câțiva oficiali pentru a discuta problema și i-au urcat în trei mașini. În loc să îi ducă într-o clădire guvernamentală din capitală, mașinile i-au dus înapoi în Wuhan, o călătorie de mai bine de 10 ore. 

Locuitorii din Wuhan au aflat pe propria piele că acțiunile împotriva autorităților sunt o chestiune foarte serioasă. De curând au schimbat tactica și încearcă să atragă atenția autorităților centrale asupra situației în care sunt ei. Dar conform spuselor lui Zhang, autoritățile din Wuhan au blocat încercările lor de a ajunge la Beijing, monitorizând rezervările de bilete spre capitală. 

Zhang – care a vorbit înainte de actuala epidemie a unui virus irelevant în Wuhan – își menține disprețul față de autoritățile locale și ceea ce consideră ea ca fiind lipsă de dorință în protejarea sănătății oamenilor. „Răpirea neașteptată m-a făcut să îmi pierd din nou încrederea în autoritățile locale și să văd cât de absurde pot fi acestea” a spus ea. 

Soluționarea 

Populația de 1,4 miliarde de oameni din China produce munți de gunoi în continuă creștere, cu care trebuie făcut ceva. Conform Ministerului Locuințelor și al Dezvoltării Urban-Rurale, volumul gunoaielor domestice în ariile urbane a ajuns la 215 milioane de tone în 2017. Presa de stat citează adesea o cifră de aproape 1 miliard de tone de deșeuri anuale, conform Asociației pentru Mediul Urban și Salubritate. 

Un program pilot de reciclare a intrat în vigoare în luna iulie în Shanghai și se va extinde în 46 de metropole până la sfârșitul lui 2020. Rezultatul a fost însă neclar, deoarece legea sortării pe patru tipuri de deșeuri, cu coduri de culoare, i-a încurcat pe locuitori. Până când reciclarea va începe cu adevărat, singurele alternative rămân depozitele de deșeuri și crematoriile. 

Până în decembrie, zona pe care urma să se construiască un crematoriu era năpădită de buruieni și pământul roșu era în mare parte pustiu. Un muncitor a adunat puținele materiale rămase, declarând că i s-a spus să le pună de-o parte până când se va lua o decizie cu privire la continuarea proiectului. 

El a spus că se bucurase de veștile despre suspendarea construirii crematoriului, adăugând că nu ar fi trebuit să fie construit niciodată atât de aproape de zonele locuite. 

Concluzie 

Se ştie că în China populația este controlată cu o mână de fier (dictatură). După cum puteți citi aici, acest control se aplică nu numai în domeniul politic, cât și în problemele ecologice și de mediu. 

În acest caz particular oamenii s-au temut pentru viața lor din cauza protestelor lor împotriva unui crematoriu existent care îngrijora grav populaţia. Pe deasupra, la sfârșitul lui iunie 2019 s-a aflat că un alt crematoriu urma să fie construit pe un teren care fusese promis ca și parc pentru populația din zona respectivă. 

Aceste tipuri de uzine emit cantități impresionabile de dioxid de carbon, dioxid de azot și dioxid de sulf care nu afectează doar Wuhan-ul, ci pot să ajungă, prin intermediul curenților de aer din Pacific, până în SUA. 

Frica inițială poate să fi fost legată de toxicitatea uzinelor de incinerare a gunoiului, dar s-a transformat în frica de represalii de o natură mai fizică, atunci când oamenii au început efectiv să protesteze la finalul lui iunie 2019. 

Soluționarea a venit cu închiderea unui astfel de șantier, „până la alte notificări” în regiunea Wuhan. Nu mai este nevoie să spun că locuitorii au răsuflat ușurați. 

Pandemie globală 

Trebuie să spun că de-a lungul anilor am devenit destul de cinică în legătură cu acest tip de evenimente și mă uit întotdeauna la planul din spatele lor. OMS [Organizația Mondială a Sănătății – n.t.] se pare că este în buzunarul industriei farmaceutice și este responsabilă pentru o mare parte din frica indusă, iar marea majoritate a oamenilor cade în capcană. 

Dacă oamenii și-ar scoate odată nasul din telefoane și gadget-uri și s-ar uita din când în când la ce se petrece cu adevărat în lume, ar putea să înceapă să vadă lucrurile mai clar. 

Cei mai mulți sunt într-o stare hipnotică indusă de gadget-urile lor și atunci când sunt în mod constant în acea stare, nu mai sunt capabili să gândească pentru ei înșiși sau să își pună întrebări despre ce se întâmplă în lume. Pur și simplu sunt de acord cu ce li se spune: „Dacă este pe internet, atunci trebuie să fie adevărat.” 

Pentru mine a devenit evident că societatea științifică închide ochii și nu pune sub semnul întrebării metodologia care este folosită pentru a determina cauza așa-ziselor boli infecțioase. 

Dacă pun întrebări, sunt calificați ca șarlatani și disidenți și încearcă discreditarea lor prin distrugerea reputației. Desigur că dragul nostru dr. Hamer a fost o victimă a comunității științifice pentru mai mult de 35 de ani, deoarece a pus sub semnul întrebării actuala paradigmă medicală. 

Îmi este limpede că suntem manipulați de „puterile care sunt” și că acestea au propriul lor plan de a controla populația, într-un fel sau în altul. Aceasta este pandemia reală și este timpul ca oamenii să își pună întrebări cu privire la tot ce se întâmplă.

**************

SURSA: https://www.gnmonlineseminars.com/covid-19-part-ii-testing-for-a-virus/

Partea I aici-link

În ultima lună am primit nenumărate email-uri în care sunt întrebată ce este „pandemia” CʘVID-19 și m-am gândit că ar fi o idee bună să scriu un articol despre acest subiect în loc să răspund la fiecare email și să explic care este perspectiva NMG despre acest subiect.

Conflictul

În primul rând, atunci când cineva se teme de o agresiune împotriva propriei persoane sau împotriva celor dragi, intră în stare de „maximă alertă” sau în starea de „luptă sau fugă”. La bărbați, numim asta conflictul de „frică în teritoriu” care implică o agresiune din exterior, iar la femei este legat mai mult de „cuibul” lor, ceea ce este considerat teritoriul interior. Dr. Hamer descrie această reacție în cazul bărbaților ca un răspuns de a încerca să-și apere teritoriul de forțele exterioare, în timp ce reacția feminină are mai mult de-a face cu a ne asigura că este protejat cuibul.

Ce se întâmplă la nivel fizic?

Această „frică de agresiune” poate dura săptămâni sau luni, și în unele cazuri chiar ani, deci atunci când apare rezolvarea conflictului, țesutul bronșic ulcerat începe să se repare, creând inflamații la nivelul bronhiilor și atunci apar simptome asemănătoare cu cele ale gripei.

„Pneumonia”

Majoritatea acestor faze de vindecare respiratorie durează în mod normal între 3 și maximum 4 săptămâni înainte să dispară simptomele. Totuși, dacă avem un alt conflict în faza activă care afectează tubii colectori renali, conflict reprezentând un mecanism de supraviețuire care include retenția de lichide, atunci plămânii încep să se umple cu lichid în această fază de vindecare a bronhiilor care transportă oxigen în plămâni. Acest mecanism cauzează „pneumonia”.

Cum este diagnosticat un virus?

Ce văd ei la un microscop electronic?

~~~ VA URMA ~~~

De ce să ne îndoim de existența virusurilor?

Originile ideii unui „virus” 

Actuala noțiune de virus se bazează pe ideile străvechi că toate bolile erau cauzate de otrăvuri („toxine”) și că oamenii și-ar recăpăta sănătatea producând „antitoxine” pe post de „antidot”. Într-adevăr, există și câteva boli care sunt cauzate de otrăvuri. Ideea ulterioară, că organismul își poate restabili sănătatea creând el însuşi sau fiindu-i administrate „antidoturi” s-a născut când s-a observat că oamenii supraviețuiau unor cantități tot mai mari de otravă (cum ar fi alcoolul) atunci când corpul lor fusese antrenat să consume cantități crescânde din această otravă. Cu toate acestea, în realitate nu există niciun antidot, ci organismul produce enzime care neutralizează și elimină otrăvurile (alcoolul). 

În 1858, Rudof Virchow, fondatorul medicinei moderne, a plagiat cercetările altor oameni de știință, suprimând descoperirile cruciale ale acestora, și astfel s-a născut o perspectivă falsă asupra cauzei bolilor, impusă ca o dogmă care este în vigoare până în prezent. În conformitate cu această dogmă, toate bolile și-ar avea originea în interiorul celulelor.[1] Patologia celulară a lui Virchow a reintrodus în medicină doctrina umorală din antichitate, care fusese demult demontată, și a susținut că bolile ar apărea din cauza otrăvurilor patogene (în limba latină: virus = otravă). 

     La baza medicinei "moderne"  se afla inca de mai bine de un secol teoria germenilor patogeni. Pe ea se bazeaza intreaga metoda de diagnosticare si intreaga paleta de "terapii", devenita intre timp o industrie cu profituri de miliarde de euro. La marea majoritate a medicilor, antibioticele, cortizonul, vaccinurile etc. etc. etc. sunt instrumentele preferate de "tratament" sau "preventie". Medicina conventionala functioneaza pe un singur principiu: sa gasim "agentul" [patogen] prezent in procesul bolii, sa-l anihilam... si gata cu boala! Aceasta teorie este insa in continuare o simpla iluzie si ne duce intr-o fundatura tot mai periculoasa, caci legile biologice ale naturii vorbesc in mod clar un cu totul alt limbaj, iar "tratamentele" medicinei alopate se dovedesc a avea in timp consecinte tot mai devastatoare. Niciodata nu au existat in intreaga lume atat de multi oameni suferinzi de boli cronice, inclusiv copii. In afara de asta, tendinta spre si mai multe imbolnaviri cronice la copii creste in mod alarmant.

     Sa ne lamurim mai bine ce este cu microbii, microorganismele care traiesc in noi si alaturi de noi in natura. Daca ne informam temeinic la acest capitol, fiecare om isi poate folosi propriul discernamant ca sa inteleaga ce se intampla cu sanatatea lui; nu e nevoie sa fi studiat medicina pentru asta. Ca sa intelegem mai bine intreaga constelatie a microbilor pe care in ziua de azi mai toata lumea ii considera "agenti patogeni rai", s-o luam sistematic.

     Una din cele mai importante legi biologice ale naturii [asa cum au fost ele postulate de dr. Hamer - n.tr.] este legea conform careia orice imbolnavire parcurge doua faze, incepand cu faza de simpaticotonie si apoi trecand prin faza de vagotonie pentru a ajunge din nou la starea de sanatate.

  

     Organismul uman aflat in stare de sanatate oscileaza permanent intre cele doua caracteristici ale sistemului nervos vegetativ sau autonom (SNV), adica a acelei parti din sistemul nervos care serveste functiilor vegetative (reglarea proceselor biologice interioare care sunt inconstiente si independente de vointa noastra constienta, precum si adaptarea lor la solicitarile mediului in care traim). Acest sistem nervos vegetativ este alcatuit din asa-numitul sistem nervos simpatic (responsabil cu activitatea, alerta, stresul) si sistemul nervos parasimpatic sau vagoton (responsabil cu regenerarea si punerea in starea de odihna a organismului). Simpaticul domina in situatii biologice cum ar fi lupta, stresul, fuga si apararea si mobilizeaza toate fortele organismului pentru a castiga "lupta", pentru a ajunge in siguranta, in timp ce parasimpaticul se ocupa de odihna, refacere si regenerarea fortelor. Sub controlul sistemului parasimpatic (vagoton) lucreaza in principal organele de digestie, pentru a asimila substantele vitale din hrana si a le depozita in celule, pentru ca organismul sa aiba energie si in urmatoarea zi (in sens vegetativ vorbind). Privind lucrurile in mod global si oarecum mai superficial, este vorba despre ritmul zi-noapte.

     Starea de sanatate, asa-numita eutonie, inseamna o stare de inervare normala si este caracterizata prin alternarea continua a partii simpatice cu partea parasimpatica din SNV. Aceasta oscilatie uniforma este tulburata in mod grav in cazul unei imbolnaviri. Organismul intra automat intr-o stare prelungita de simpaticotonie, adica - din perspectiva nervala - se creeaza o stare de stres permanent si un timp nu se mai poate intra in faza vagotona de regenerare. Aceasta faza vegetativa de stres continuu poate fi identificata prin faptul ca avem mainile si picioarele reci, nu prea avem apetit, dormim putin si prost, suntem nelinistiti, la copii observam de ex. ca sunt si mofturosi, irascibili, nimic nu le convine etc. Majoritatea parintilor cunosc asemenea situatii, in care mamele percep o schimbare la copiii lor si spun "Cred ca asta micu' coace ceva"... Cand copiii incep sa dea semnele cunoscute de boala si uneori cad tintuiti la pat, ei se gasesc in realitate deja in faza a doua a bolii, care merge mana in mana cu febra si starea de moleseala, ceea ce a fost pana acum interpretat in mod gresit ca boala propriu-zisa. Aceasta stare prelungita de vagotonie este initiata si dominata de inervarea sistemului parasimpatic. In aceasta stare apar dupa vechea perceptie "bolile" precum bronsita, scarlatina, pneumonia, dar la fel de bine si puseele de neurodermita, atacurile de epilepsie, durerile reumatice acute si multe, multe altele! In esenta este vorba de fazele de vindecare ale unor imbolnaviri care au inceput mult mai devreme, prin faza de simpaticotonie prelungita. Aceasta faza poate incepe uneori inca din perioada gestatiei, deci de dinainte de nastere (cand mamele insarcinate sunt extrem de incordate, nelinistite, angoasate etc.).

     Orice imbolnavire, de la o raceala banala si pana la cancer, se desfasoara dupa un anumit tipar. Ea este de asemenea intotdeauna bifazica (exceptand situatiile in care din cauza vatamarii extrem de grave nu se mai intra deloc in faza a doua) si este controlata in mod esential de creier. Se incepe cu asa-zisa faza de stres, in care domina starea simpaticotona, apoi urmeaza a doua faza, care este de fapt deja faza de vindecare, respectiv starea de vagotonie. Ei bine, abia in faza a doua apar in numar mare "agentii patogeni", care nu sunt nicicum cauza bolii, ci in cel mai bun caz doar indicatorii acesteia. De fapt, prezenta microbilor indica faza a doua a unei imbolnaviri, care a fost precedata de o perioada simpaticotona de stres puternic. Microbii sunt activati si dirijati din creier si sunt responsabili cu sarcini distincte de a curata tesuturile vatamate, distruse, in functie de legatura lor cu straturile germinale.
     Fiecare grupa de microbi "lucreaza" astfel numai cu anumite grupe de organe, tot in functie de legatura acestora cu straturile germinale, lucru care este prestabilit din punct de vedere ontogenetic (principiile sistemului ontogenetic al microbilor). Astfel, ceea ce medicina alopata numeste "virusuri" (in realitate vezicule de transport celular) sunt dirijate intotdeauna din cortexul cerebral si apartin de ectoderm (stratul germinal exterior), in timp ce fungii (ciupercile) intotdeauna vor fi dirijati de trunchiul cerebral (cea mai veche parte a creierului) si apartin de endoderm (stratul germinal interior). Mezodermul (stratul germinal de mijloc) este partial controlat de cerebel si partial de maduva cerebrala, care dirijeaza alte grupe de microbi cum ar fi bacteriile. Fiecare organ (respectiv parti ale organelor) este inervat si controlat doar de una din aceste parti ale creierului si apartine de un singur strat germinal, ceea ce inseamna ca la imbolnavirea fiecarui organ intervin grupe distincte de microbi, cu rol specific. "Virusurile" (proteine cu informatie genetica) au sarcina de a se ocupa de tesuturile care in faza prelungita de simpaticotonie a bolii au fost vatamate (prin ulceratie) si de a le reface in faza vagotona de vindecare. La fungi lucrurile stau exact invers: ele au sarcina de a evacua acele celule din tesuturi care in prima faza a bolii au proliferat excesiv.

     Cu alte cuvinte, microbii ajuta organismul in recuperarea starii de sanatate! Microbii nu isi pot indeplini in mod optim sarcinile decat la anumite temperaturi de lucru - este ceea ce cunoastem sub numele de febra. Acesta este motivul pentru care este foarte periculos sa intervenim ca sa suprimam febra. De asemenea, momentul interventiei microbilor nu depinde, cum se crede gresit inca, de factori externi, ci este controlat exclusiv de creierul nostru. Febra si microbii au un rol fiziologic extrem de important in procesul de vindecare, in ciuda dogmei alopate conform careia microbii ar "ataca" si "infecta" organismul. 

     Cu alte cuvinte, este o mare idiotenie sa tot "luptam" ca sa anihilam microbii "periculosi", caci microbii dispar automat in clipa cand organismul nu mai are nevoie de ei. Asa-zisa "lupta" observata sub microscop nu este nici o lupta, este un fenomen de procese imunologice care apar in faza tarzie de vindecare. Mai intai sunt activati microbii, in functie de apartenenta lor la anumite straturi germinale si deci la anumite organe, pentru a prelua sarcinile biologice de curatare a tesuturilor vatamate de boala (ceea ce medicina alopata numeste "infectie"), iar dupa ce munca microbilor a luat sfarsit, acestia sunt eliminati la randul lor (incepand cu momentul E din graficul de mai sus) de catre leucocite, macrofagi, anticorpi etc., cu alte cuvinte de catre elementele pe care in mod global le numim sistem imunitar sau sistem de aparare; numai ca aici nu putem vorbi despre o adevarata aparare, intrucat - cu f.f.f. putine exceptii - nu exista un agresor extern. Microbii sunt intotdeauna produsi in organismul nostru si sunt activati central de catre propriul nostru creier, sunt simple fenomene imunologice naturale. Asa functioneaza legile biologice ale naturii.

     Ideea unui sistem imunitar implicat in lupta binelui contra raului nu mai are credibilitate. Un sistem imunitar in sensul avut pana acum nici nu exista de fapt. Exista doar actiunile biologice necesare, dar nu un asa-zis sistem. Asta nu inseamna insa ca reactiile biologice ar fi inofensive, ba dimpotriva, in anumite conditii ele pot fi extrem de puternice si sa extenueze complet un organism, iar in unele cazuri aceasta duce la moarte (in functie de intensitatea si durata fazei simpaticotone anterioare). Aparitia microbilor este insa intotdeauna un indicator pentru faza a doua a bolii, perioada vagotona de vindecare. Cu alte cuvinte, asa-numitii "agenti patogeni" apar doar in prezenta unui mediu specific si ca rezultat al unei inervari specifice dictate de creier. Microbii nu apar niciodata in numar mare la un organism aflat in stare de sanatate (eutonie), la care sistemul nervos vegetativ este in echilibru perfect intre simpaticotonie si vagotonie. Abia cand terenul fiziologic se modifica (de exemplu in urma unei vatamari sau a unei intoxicari indelungate prin alimentatie gresita etc.), se porneste si programul biologic special care favorizeaza si stimuleaza aparitia si inmultirea microbilor, pentru a elimina tesuturile vatamate. Pana si Pasteur a reusit in ultimii ani de viata sa-si corecteze greseala si sa-i dea dreptate oponentului sau, prof. Béchamp, admitand ca mai intai se imbolnaveste organismul, iar abia apoi consecinta bolii este aparitia bacteriilor si virusurilor. Intr-un final a facut celebra afirmatie: "Le microbe n'est rien, le terrain est tout" (Microbul nu este nimic, terenul este totul). [...]

     Conform legilor biologice ale naturii (asa cum au fost ele formulate de dr. Hamer), orice imbolnavire are un curs bifazic (in cazul cand organismul rezista pana la faza a doua), curs dirijat de pupitrul de comanda numit creier. Cu ajutorul tehnologiei moderne (tomografii, adica CT-uri, dar fara substanta de contrast!), se poate fotografia acest proces, care poate fi dovedit si reprodus stiintific.
     Intrucat microbii apar cu un scop abia in a doua faza a bolii intr-un numar considerabil, ei nu au cum sa fie agenti patogeni (adica sa cauzeze boala). Insusi termenul "agent patogen" este complet nefondat. Acesti microbi sunt in cel mai bun caz barometrul celei de-a doua faze a bolii, care este de fapt faza de vindecare! Aceasta faza de vindecare, sa repetam, este precedata de o faza de stres permanent a sistemului nervos vegetativ (vezi grafic). Microbii apar cu alte cuvinte abia cand este creat terenul propice, intr-o anumita stare specifica, anume vagotonia. Acest program biologic special favorizeaza inmultirea unor microbi specifici, intotdeauna in functie de organul si tesutul afectat. Aparitia microbilor este declansata si controlata de creierul nostru, ei avand functia biologica si fiziologica precisa, in functie de apartenenta la stratul germinal: fie trebuie reparate tesuturile si "umplute" la loc prin productia de puroi (tesuturi care fusesera distruse in faza activa a bolii), fie trebuie descompuse si eliminate tesuturile care proliferasera exagerat. Cand microbii nu mai sunt necesari, ei dispar. Imaginea unui sistem imunitar ca o lupta intre bine si rau in corpul nostru, precum si teoria "antigene-anticorpi" sunt complet depasite. 

Vaccinurile - cauza unui sistem imunitar slabit

"Imunitatea" nu are cum sa fie introducerea fortata de microbi in organism pentru stimularea productiei anumitor anticorpi. Introducerea unor microbi (impreuna cu toate substantele chimice si DNA-ul strain din vaccinuri) cu scopul de a "antrena" sistemul imunitar, iar asta intr-o stare de perfecta eutonie (deci cand copilul este perfect sanatos!) are fara indoiala consecinte devastatoare. Organismul nu este pregatit absolut deloc pentru interventia microbilor si nu are nevoie de ei in stare de sanatate! Cu atat mai putin este pregatit pentru o invazie atat de puternica a multor microbi de diferite tipuri, care nu are loc in acest fel niciodata in mod natural! Cum ar putea vreodata un bebelus sa se imbolnaveasca concomitent de difterie, tuse convulsiva, tetanos, meningita si polio? Vaccinurile nu au cum sa fie "antrenament" pentru sistemul imunitar, ci sunt doar cauza pentru care sistemul imunitar este dat complet peste cap!

Teoria antigene-anticorpi - de la bun inceput defecta si "cosmetizata"

     Intrucat in dogma alopata imunitatea este echivalata cu prezenta unor anticorpi specifici in sange, perspectiva asupra bolilor se reduce la o gandire absolut mecanica, materialista, care implica intotdeauna tentativa de a crea in mod artificial anticorpi precum si atacul impotriva microbilor in cazurile acute. Insa sistemul nostru imunitar este mult mai complex si nu se reduce la componente pur materiale cum ar fi simpla prezenta a unor concentratii de diferiti anticorpi; o asemenea optica este mult prea simplista si pe deasupra complet gresita! Vaccinurile vor sa stimuleze productia de anticorpi pe post de imunizare, DAR la SIDA tocmai numarul mare de anticorpi se vrea "dovada" ca omul e bolnav?? Ce logica mai e si asta?

Combaterea sau manipularea microbilor - o abordare eronata a conceptului de tratament

Una din doctrinele medicinei alopate este aceea ca microbii trebuie permanent combatuti, distrusi, fara a tine cont ca prin aceasta se saboteaza direct procesul vindecarii. Prin masurile "terapeutice" alopate, echilibrul natural al organismului este dat complet peste cap, fara ca aceasta sa aiba vreun efect asupra adevaratelor cauze ale bolii. Acest lucru nu este nicaieri mai evident decat in cazul "tratamentelor" cu antibiotice si cortizon. Cortizonul - un hormon de stres, care afecteaza direct creierul mare prin faptul ca reprima faza de vindecare a bolii si arunca pacientul direct inapoi in faza de stres (simpaticotonie prelungita)! La neurodermita vedem cel mai clar acest cerc vicios. Aceasta pare sa se "vindece" prin administrarea de cortizon, caci - nu-i asa - dispar simptomele, insa in realitate procesul este reversat si pacientul este aruncat din nou in faza de inceput a bolii (simpaticotonie), ceea ce inseamna ca in cazul unei noi incercari de vindecare (prin vagotonie), eczema si celelalte simptome vor reaparea, si adesea mult mai puternic decat inainte (legile biologice isi urmeaza neincetat drumul). In cazul cand simptomele tipice nu mai apar, asta nu inseamna in nici un caz ca boala s-a vindecat de la cortizon, de regula apar alte tulburari cum ar fi astmul bronsic, bronsita spastica, atacurile epileptice etc., in functie de predispozitiile si starea generala a organismului. Inabusirea simptomelor este un fenomen foarte raspandit: astfel "dispare" o boala (de fapt dispar doar simptomele, si asta doar temporar) si apar alte boli, mult mai grave, cronice. Din punct de vedere energetic, este vorba de fapt despre aceeasi boala, nu s-a schimbat decat centrul de manifestare. In plus, medicamentele supresive adancesc boala si o trimit in profunzime, creand si mai multe complicatii. Aceasta regula se aplica - mutatis mutandis - si la asa-numitele boli infectioase care sunt "tratate" cu antibiotice sau medicamente imunosupresive; un exemplu ar fi recidiva de scarlatina. Prin cabinetul meu au trecut copii care facusera de 8 ori scarlatina! Scarlatina este o boala a copilariei total inofensiva. Abia cand excesul de medicatie impiedica procesul natural imbolnavire-vindecare, astfel incat faza finala de eruptie nu mai poate avea loc, scarlatina poate deveni periculoasa si poate crea complicatii ulterioare. Aceasta situatie se poate aplica la aproape toate bolile. [...]"



     Dragilor, stiu ca o asemenea perspectiva e greu de digerat pentru cei care o viata intreaga au inghitit minciunile propagate de industria farmaceutica si din pacate si de catre majoritatea medicilor (ca asa au invatat si ei pe de rost la facultate), stiu ca e greu de acceptat de catre cei care traiesc intr-o continua frica de boli si care dau fuga la farmacie pentru orice muc si o cutie de medicamente cat frigiderul, dar incercati sa va informati mai mult si nu in ultimul rand incercati sa va imprieteniti cu ideea ca natura nu doreste sa ne distruga! "Vaccinati-va" de dinauntru, daca vrei, lasati lumina naturii sa-si faca treaba, incercati sa va descoperiti compasul interior, adevaratul centru de control energetic al organismului si energia vitala pe care o avem cu totii, incercati sa intelegeti mai bine legile biologice prin transcenderea gandirii mecanicizate care este sclava medicinei alopate! Evolutia constiintei si a spiritualitatii, daca o permiteti, va va duce la un nivel de vindecare interioara si de reconectare cu adevaratul miez al fiintei voastre adevarate, va va ajuta sa creati un echilibru interior la care poate nici nu visati! Aceasta este adevarata sanatate!

     Intelepciune si pace sufleteasca va doresc!