RIP... sweet angel

Sa mai asteptam, sa mai verificam, sa nu ne implicam prea mult, noi astia fara competenta si “neputiinciosi”, sa mai…lasam o victima neajutorata sa suporte cosmarul prezent, pentru ca trebuie sa luam mai mult in considerare eventuale neplaceri pe care i le-ar putea aduce publicitatea de azi intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat?! Chiar e credibila ipoteza ca ar fi vorba doar de rodul fanteziei a doua femei mature care s-au trezit de azi pe maine fara motiv sa acuze un ginere si sot de pedofilie?
In momentul in care exista cea mai mica suspiciune de abuz asupra unui copil, trebuie actionat. In cazul Sophiei, exista foarte mari suspiciuni, deci trebuie actionat in forta, trebuie protejat copilul de adulti si nu invers. Un copil de varsta atat de mica nu se poate ajuta singur, nici fizic (prin incercarea de fuga de la locul unde se intampla abuzul), nici psihic. Traumele la care este supus ard de fiecare data in carne vie si cicatricile ramase nu vor putea fi niciodata eliminate prin chirurgie estetica. Subconstientul poate dezvolta o strategie de autoprotectie, prin depersonalizare, dar depersonalizarea nu poate fi controlata constient si ea poate fi temporara sau permanenta. Cine a trecut vreodata pragul asta, stie ca nimic nu va mai fi vreodata ca inainte. Dvs. ca psihiatru ar trebui sa stiti toate astea, macar din teorie daca nu din practica, iar interventia dvs. ar fi trebuit sa sune putin altfel.
Avand in vedere si posibilitatea unor astfel de sechele psihice, pe langa altele, chiar este cazul sa ne gandim ca prima prioritate la cat de etica este publicarea identitatii fetitei si a amanuntelor situatiei ei? Chiar credeti ca asta va fi cea mai mare problema a ei in viitor? Eu iau in calcul si ipoteza ca, daca abuzul este real si nu este ajutata in prezent, fetita la un moment dat va alege sa nu mai aiba viitor. Nu ar fi prima data cand o victima abuzata in copilarie se sinucide in adolescenta sau mai tarziu.
Dvs. spuneti ca exista posibilitatea ca fetita sa nu fi fost abuzata. Da, dar exista in acelasi timp posibilitatea ca fetita sa fi fost si sa fie in continuare abuzata!! Care dintre aceste posibilitati e mai probabil sa o distruga ca fiinta umana? In care dintre aceste posibilitati joaca timpul care se scurge intre inactiune si actiune din afara un rol extrem de important? Cazul trebuie facut public, prin toate mijloacele, pentru a se impiedica musamalizarea, care se practica in cercurile faptasilor.
Cu ce credeti ca se poate confrunta un adolescent / adult mai usor: cu niste acuzatii nedrepte, aduse in trecut unor persoane de referinta din viata lui, de catre alte persoane de referinta? Sau cu realitatea unui abuz sexual suferit personal de-a lungul anilor, de care persoanele de referinta au stiut, dar au ales sa inchida ochii pentru a se proteja, in detrimentul victimei abuzului? Sa nu uitam ca s-a ajuns pana la crima!!
Cum ar fi ca fetita sa intrebe peste niste ani de zile “Si daca ati avut o banuiala ca mi se intampla ceva rau in familie, de ce nu ati facut ceva, ca sa iasa adevarul la suprafata? Ca voi, ca adulti, puteati.” Si sa i se raspunda: “Pai, stii, nu ne judeca atat de aspru, ne-am gandit ca, daca interveneam, iti periclitam viitoarele relatii cu rudele paterne si circula prea mult numele tau pe internet. Si nu puteam risca asa ceva. Am preferat sa riscam continuarea abuzului”.

Ştiu ce înseamnă o durere care pulsează şi în somnul chinuit, cu care te culci şi te trezeşti rugându-te în mod absurd ca totul să fi fost doar un vis urât din care să te poţi trezi cât mai curând, să constaţi că nimic din coşmarul care ţi-a scrijelit nervii şi sufletul nu a fost real, că îi poţi propune Providenţei s-o poţi lua de la început, să repeţi tot ce a fost până în acest punct, pentru ca totul să se petreacă altfel a doua oară; să îţi doreşti să fie ca într-un joc, în care ai şansa să rosteşti formula magică "Piua!", care să îţi aducă eliberarea din coşmar...

...Asa ca, fata Feliz, iti spun La Multi Ani! si iti intorc urarile exact in forma in care le-ai scris tu pentru mine, pentru ca mi se par foarte adecvate perioadei pe care o treci si tu. Te rog, aduna-te si tine-te strans intr-o bucata, ai incredere in tine si in Bogdan, asa cum ai avut si inainte de venirea Daviducului pe lume si crede cu tarie in legile naturii: nu exista ca dupa furtuna sa nu iasa soarele, eventual si cu un curcubeu de toata frumusetea!!! Tu esti o luptatoare si ai puterea sa renasti din propria cenusa de cate ori iti este necesar, Feliz, regaseste-te pe tine, pune viata la pamant, pune-i genunchiul in gat si arata-i cine e seful!! Asa te stiu, dupa fiecare cadere te-ai ridicat si te-ai dus mai departe, purtandu-i si pe altii in spate. E normal sa obosesti si sa te impotmolesti, e omeneste, nu permite nimanui sa te judece si nu te judeca nici tu, acorda-ti pauza de care ai nevoie cand simti ca e prea mult - si nu are cum sa nu fie bine pe urma. Curcubeul te asteapta...

Fata Felizuschka,
La multi ani, cu multa sanatate, bucurii si energie pentru luptele in care te-ai angajat!
Te pup cu mult drag,
Bitza

"Atunci cand facilitatorul alege, ei nu stiu cum arata oamenii care sunt reprezentanti, asa ca nu pot fi influentati. In momentul in care un reprezentant patrunde in campul energetic al familiei clientului, el simte ceea ce simte individul pe care il reprezinta. Aceste lucruri pot sau nu pot fi familiare clientului. De exemplu, doua persoane care reprezentau mama si tatal unui client nu se priveau unul pe altul, iar clientul a fost de acord ca aceasta este o imagine autentica a relatiei celor doi." (aimee.ro - Care sunt beneficiile metodei de constelatii familiale?, citand ca sursa Joy Manne, PhD: Family Constellation – A Practical Guide to Uncovering the Origins of Family Conflict)

1) Nu se mai poate intampla nimic din ce nu s-a intamplat deja.
2) Adultul suporta.

1. Mi-au trecut complet durerile "cronice" de stomac pe care le aveam inainte de terapie (si care erau de fapt FURIA mea stransa si reprimata si niciodata exprimata, de teama de a nu pierde "iubirea" celor care oricum nu ma iubeau);
2. Mi-au disparut niste dureri de coloana "cronice" si insuportabile (ma trezeam dimineata impietrita de durere, cu senzatia unui corset de otel in jurul coastelor, care ma impiedica sa inspir profund, si nu ma puteam da jos din pat decat dupa ce stateam 10 minute in pozitie fetala); aceste dureri mi-au trecut definitiv la cateva saptamani dupa ce am constientizat la terapie GREUTATEA pusa de catre mama mea pe umerii si pe coloana mea vertebrala de a o face pe ea fericita (de aici si numele pe care mi l-a ales), durerile au disparut 100% din clipa cand am constientizat ca trebuie sa pun raspunderea acolo unde ii era locul si sa ma eliberez, la 37 de ani, de incercarile inutile si imbolnavitoare si toxice de a o face pe mama fericita in speranta copilului captiv din mine ca atunci, abia atunci cand voi reusi s-o fac pe mama fericita, imi voi obtine si eu de la ea "feliuta" mea proprie de fericire.
3. De unde nu-mi dorisem niciodata copil, la 38 de ani am realizat datorita revelatiilor de la terapie ca a fi copil nu este iadul pe care-l traisem eu, am constientizat ca eu nu sunt mama mea, am realizat ca nu era adevarat ce-mi spusese mama o viata intreaga ("ai copil, te-ai nenorocit, nu mai ai viata proprie, totul se duce de rapa etc. etc."), am constientizat ca traisem cu o viziune gresita integrata de la mama mea, de care am putut in sfarsit sa ma eliberez si astfel a aparut dorinta de a deveni mama, dorinta incununata la 40 de ani...

Se aleg din participantii la grup reprezentantii membrilor familiei si sint pozitionati intuitiv de catre participantul care lucreaza. Ca si cind ar avea loc o intrare in cimpul energetic al acelei familii, acesti reprezentanti incep sa simta in corpurile lor sentimentele membrilor familiei pe care ii reprezinta. Privind cum sint pozitionati reprezentantii si intrebindu-i cum se simt, facilitatorul poate sa-si faca o idee despre unde ar putea fi problema in sistem. Apoi experimenteaza mutind oamenii si aducind in constelatie posibile alte persoane care lipsesc pina cind inima se deschide.

"Incest isn't bad at all
Hellinger's controversial methods include an incest-therapy of his own making. In his view, a father who has sexually abused his daughter in childhood cannot been held responsible for the deed. The actual offender is the mother, whose repeated rejection of her husband's sexual advances causes him to use the daughter instead. Hellinger turns a blind eye to the problems that emerge from incest, claiming that nothing is wrong with sex and even postulates that a young girl might well experience her father's advances as an exciting, pleasurable adventure. Years of terrible trauma and victimization are completely denied, and during family constellations these problems are "solved" by means of the following ritual: the practitioner orders the representative daughter to kneel down in front of her representative father [frequently in public!] and is then told to say: "Thank you Dad, I am very grateful to have been able to do this for you". Hellinger believes that the distorted family balance will be restored in this manner, but critics point out that this 'therapy' is extremely humiliating to the victim and will in no way contribute to a solution of such a serious problem. German writer Elisabeth Reutter, sexually abused by her father during her youth, writes in her autobiographical book Gehirnwäsche [Brainwash] (3), that Hellinger's incest-therapy almost expelled the last remainders of her human dignity."

“Bucuria apare in suflet de indata ce ne punem in acord cu miscarile sufletului. Indiferent de calea pe care ne aflam, sintem ghidati de suflet. Daca sintem in acord cu el, ne simtim conectati la ceva extraordinar si asta inseamna bucurie. Bucuria are o nuanta de implinire si completitudine care provine din aceasta conectare. Aceasta bucurie este tacuta, are greutate, straluceste. in prezenta oamenilor care traiesc aceasta bucurie, devenim linistiti. Aceasta bucurie nu are scop, dorinta sau intentie. Este o multumire foarte profunda.”
~~ Citat din Bert Hellinger,workshop la Londra, aprilie 2000 ~~

Despartirea de parinti

~~ Thomas Gruner ~~

(articolul in original AICI)

“Dar venindu-si in sine a zis: 'Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune : Tata, am gresit la cer si inaintea ta. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.' Si, sculandu-se, a venit la tatal sau.”
Fiul risipitor, Evanghelia dupa Luca 15:17-20