Nu stiu ce-mi veni cu titlul asta, dar uite-asa imi veni...

E soare, vara, ieri s-au implinit 9 ani de cand l-am cunoscut pe Bogdan intr-o parcare banala din Hanau si cand amandoi ne-am spus in gandul nostru "Hm... nu e genul meu" - si totusi iata-ne impreuna (alive and kicking) dupa 9 ani...

Campionatul mondial ma lasa momentan rece, TV-ul nu e inca instalat, PC-ul cand porneste cand nu porneste, acum scriu tot de pe netbook...

Am o stare ciudata, de parca as fi in concediu, intr-o casa straina. Vad ca mobila e a noastra, recunosc lucrurile, incet-incet ma adaptez la toate schimbarile, observ ca aici sunt mai activa si nu ma mai atrage statul in casa permanent si cazutul in butoiul cu inertie, dar cu toate astea ma simt ciudat. Sper sa-mi treaca repede.

Pe 4 iulie plecam in concediu: vechiul si batranul Sautens, what else? In ultima secunda, in plin sezon, unde sa gasim ceva mai convenabil si mai lipsit de stres decat un loc cunoscut si drag? Apartamentul ala de vacanta e excelent, se doarme extraordinar de bine acolo, e liniste, putem alege ce excursii mai vrem sa facem si cu David fiindca noi oricum cunoastem aproape toata zona, anul asta putem in sfarsit sa mergem si la termele din Längenfeld pe care le-am tot ratat pana acum, putem sa-l ducem si pe domnul buburuza la 3000m la Gaislachkogel sau la Umhausen (cea mai mare cascada din Tirol) sau putem sa dam o fuga pana la Innsbruck si sa facem un tur cu caleasca (i-ar place mult piticelului), sa mergem si la strand (au si bazin de copii), sunt destule de facut si de vazut si pe acolo... Dar in primul rand sa ne odihnim.

Si sa dansam... sa ne luam avant si sa saltam usor, de pe un picior pe altul, sa ne desprindem de gravitatie, sa ne reluam usurinta si lejeritatea cu care priveam inainte viata, sa ne acordam din nou pasii unul dupa celalalt, sa ascultam cu inima muzica iubirii din noi, sa ne lasam invaluiti de perfectiunea naturii, sa ne deschidem sufletul din nou spre lucrurile frumoase, sa ne adunam puterile pentru a merge mai departe, cu fericire si multumire in inima, pe drumul pe care ni l-am ales. Fiindca este singurul drum pe care putem merge fericiti.