Bine-ati venit la o noua lectie de microbiologie cu biologul dr. rer. nat. Stefan Lanka.

Astazi ne descrie un biolog efectele injectarii de hidroxid de aluminiu in organismul uman prin vaccinuri.

Haideti sa vedem ce se intampla cand se administreaza unui bebelus 300 μg de hidroxid de aluminiu, asa cum sunt ele continute intr-o doza de HEXAVAC [vaccinul intre timp retras de pe piata din cauza ca murisera suspect de multi copii si nu a mai putut fi musamalizata tragedia!! - n.m.]. Era recomandata injectarea musculara a 4 doze de HEXAVAC, adica per total 1,2 mg de hidroxid de aluminiu, in primele 6 luni de viata ale unui bebelus. Ei bine, acolo se depaseste de mii de ori doza de aluminiu care ar fi prezenta in mod normal ca si microelement.

Consecintele injectarii de aluminiu in organismul bebelusilor nu au fost cercetate niciodata.

La adulti exista vreo 20.000 de lucrari publicate pe aceasta tema, dar ele se refera doar la efectele locale ale injectiei, la un anume tip de distrugere musculara care este tipic pentru aluminiul continut in vaccinuri.

In aceste studii pot fi observate urmatoarele efecte aproape imediate:

1. Apar reactii autoimune, care duc la necroze specifice si deci la vatamarea structurilor si functiilor musculare. Consecinte: intarirea locului injectiei, febra, convulsii si paralizii.
2. Apar necroze masive ale fasciculelor nervoase aferente si eferente, care indica o toxicitate generalizata. Hidroxidul de aluminiu actioneaza asupra membranelor neuronale ca un solvent puternic, distrugand tecile de mielina ale neuronilor. Consecinte vizibile local: spasme, amorteala, paralizii. 

Studii de lunga durata nu au fost facute.

Efectele tarzii si de lunga durata ale administrarii de aluminiu le vedem in A. cercetarea despre oxidul nitric (cercetare rasplatita in 1998 cu premiul Nobel pt. medicina) si in B. rezultatele cercetarilor intreprinse de Pischinger si Heine, care au studiat si analizat substanta fundamentala (Grundsubstanz) ca matrice regulatoare care inconjoara toate celulele.

A. Cercetarea asupra substantei fundamentale (matricea extracelulara) descrie doua moduri de actiune a metalelor injectate in organism (adica in substanta fundamentala). Celulele si tesuturile atinse direct prin injectie sunt distruse concomitent.

1. Matricea quasi-cristalina, formata dintr-un gel de polizaharide si proteine fibroase, care umplu spatiul interstitial si care actioneaza ca un tampon impotriva presiunilor exercitate pe tesut, este atacata in capacitatea ei de a da tesuturilor elasticitate, astfel fiind distrusa (uneori ireversibil) capacitatea de a stabili ritmul si directia proceselor metabolice din organism.
   Rezultatele sunt blocade la nivel celular, tulburari de dezvoltare a caror intensitate depinde la fiecare individ de capacitatea de "tamponare" a matricei individuale.
2. In matricea quasi-cristalina, metalele din vaccinuri (in special aluminiul, dar nu numai) cauzeaza o tulburare masurabila (blocade sau devieri) a fluxului celular care ajunge in matricea extracelulara fara rezistenta (supraconductivitate).
   Rezultatele sunt febra, convulsii, paralizii la nivel celular, precum si dezintegrarea tecilor de mielina care ar trebui sa protejeze neuronii, deoarece fluxul celular curge practic pe tractul neuronal.
   

 B. Cercetarea despre oxidul nitric a descris printre altele doua mecanisme esentiale de actiune pe termen lung ale injectarii de metale in organism. Corpul uman reactioneaza la introducerea de substante straine producand oxid nitric. Asa functioneaza de exemplu aparitia puroiului. Acest gaz (oxidul nitric, avand simbolul chimic NO) regleaza in concentratii fiziologice printre altele tensiunea arteriala, procesele de eliminare, dar si capacitatea de a invata, respectiv alinierea dintre memoria de scurta durata si memoria de lunga durata in fazele REM (rapid eye movement). Cand in organism sunt implantate, injectate substante straine care nu pot fi metabolizate (sau macar eliminate mecanic prin puroi!), asa cum este cazul la aluminiu si alte metale toxice, atunci cand acestea nu pot fi transportate afara din corp nici cu ajutorul celulelor macrofage, atunci corpul reactioneaza producand in permanenta oxid nitric.



De indata ce ficatul (prin productia de glutation = "proteina vietii") nu mai poate neutraliza aceasta productie endogena de radicali (oxidul nitric este un radical chimic), scade tensiunea. Aceasta este de ex. una din cauzele temutei septicemii, cand se ajunge in organism la blocaje la nivel de diverse organe, datorita prabusirii tensiunii in vasele sangvine. Efectul subit al oxidului nitric este temutul soc anafilactic. In acest mecanism se afla si una din cauzele mortii subite a bebelusului.

Alte cauze ale mortii subite a bebelusului, dar si ale asa-numitelor reactii post-vaccinale grave, se explica prin intoxicarea indelungata cu oxid nitric endogen.

Iata doar 2 din mecanismele principale:

1. Productia constanta de oxid nitric influenteaza functiile de somn, visat si invatat, care duc la hiperactivitate, tulburari in dezvoltare, paralizii, schizofrenie si uneori moarte.
2. Productia permanenta de oxid nitric distruge in special bacteriile endogene din toate celulele noastre, adica mitocondriile care ne metabolizeaza oxigenul in corp.

Ce rezulta de aici este o scadere enorma a energiei celulare de care dispune organismul. In primul rand, intoxicarea cu oxid nitric are ca efect distrugerea ireversibila a neuronilor, deoarece acestia au cele mai mari nevoi metabolice si de aceea fiecare neuron poseda ca. 3.000 de mitocondrii in fiecare celula. Celulele ficatului, cu ca. 2.000 de mitocondrii, sunt afectate imediat dupa aceea. Cand ficatul este "spart" de intoxicarea cu oxid nitric, rezultatul este moartea subita (moartea subita a bebelusului). La adulti, distrugerea rapida a functiilor ficatului, prin colapsul sistemului de coagulare, duce la febra hemoragica, care este prezentata pentru public in mod fraudulos sub numele de "febra Marburg", "febra Lassa", "febra Ebola" etc.

Efectele pe termen lung ale intoxicarii sistematice cu acesti asa-numiti adjuvanti (care sunt prezentati ca niste substante "ajutatoare" inofensive) se reflecta de pilda printre altele si in dublarea malformatiilor congenitale (Studiul Mainz), de la 2,9% in anul 1992 la 6,9% in anul 2002. Daca mergem cu rationamentul in mod liniar, in alti 10 ani vom ajunge la 14% si in 20 de ani la 28% copii cu malformatii congenitale (toate "inexplicabile", nu-i asa! - n.m.). Nicio societate nu mai este capabila in ziua de azi sa compenseze aceste consecinte grave.

Cauza acestor malformatii genetice si degenerari neurologice este faptul ca, spre deosebire de nucleul celular al celulelor eucariote, substanta genetica a mitocondriilor (= acid nucleic extrem de mic, circular), ca si a altor bacterii, NU se poate repara singura in caz de vatamare (mutatii prin radicali). Mitocondriile, si prin asta toate vatamarile celulare acumulate in tot timpul de dinainte de reproducere, se transmit genetic doar prin ovule (deci doar pe partea materna). In fiecare ovul, deja de la nasterea fiecarei fetite, se afla ca. 500.000 mitocondrii, care poseda toate un metabolism in repaus si care sunt vatamate ireversibil prin radicali, prin vaccinare, dar si prin antibiotice sau chimioterapice.        

* * * * *

In filmul Silent Epidemic (The Untold Story of Vaccines), cercetatoarea in microbiologie la Univ. Columbia Lucija Tomljenovic declara: "Stim din datele de cercetare ca din aluminiul pe care-l ingeram, doar 0,25% ajunge in circulatia sangvina; pe cand la vaccinare, 100% este absorbit".

Sustinatorii vaccinarii, mai ales dr. Paul Offit, sustin ca la 2 saptamani dupa vaccinare 85% din aluminiu a fost eliminat din organism prin excretie. Dr. Tomljenovic spune ca asemenea afirmatii nu au niciun sens, deoarece aluminiul ar fi un adjuvant foarte prost daca ar fi excretat atat de rapid; in perspectiva alopata, intreaga premiza a unui adjuvant este sa stea in organism si sa accentueze "raspunsul imunitar". Tomljenovic: "Avem date (Medscape) care demonstreaza ca in organismul uman, aluminiul ramane stocat pana la 7 ani!"



Dr. Tomljenovic: "Aluminiul in vaccinuri este atasat de un antigen, deci nu poate fi excretat intrucat nu trece prin rinichi, iar cercetarea pe animale arata ca aluminiul nu numai ca este retinut in organism, dar o parte din el este transportat de catre macrofage direct in creierul animalelor si odata ajuns in creier declanseaza reactii inflamatorii autoimune".

Dr. Eva Vanamee, profesor de biologie structurala la Spitalul Mt. Sinai, afirma si ea mai departe: "Aluminiul din vaccinuri, cand este combinat cu fluoridul, formeaza un complet f. stabil: tetrafluorid de aluminiu. Acest tetrafluorid de aluminiu este un f. bun imitator de fosfor, deci se va lega de receptori, iar acolo unde in mod normal ar aparea reactii ale organismului la un atac celular, tetrafluoridul de aluminiu poate inhiba acele reactii."

* * * * *

Doi oameni de stiinta israelieni, Yehuda Shoenfeld si Nancy Agmon-Levin au publicat in 2010 in Journal of Autoimmunity o lucrare cu titlul "ASIA - Sindromul autoimun/inflamator indus de adjuvanti". Ei au declarat printre altele:

"In ultimii ani, avem patru boli care sunt legate de expunerea la adjuvanti: siliconoza, sindromul razboiului din Golf [soldatii fusesera vaccinati la greu - n.m.], miofasciita macrofagica (MMF) si fenomenele post-vaccinale. [...] Mai demult, acesti adjuvanti erau considerati inofensivi. Din pacate, studiile pe animale si oameni au demonstrat capacitatea acestor adjuvanti de a cauza ei singuri autoimunitate si boli autoimune".

* * * * *

Mai avem si AICI un articol interesant despre rolul aluminiului in declansarea autismului, descris de Dr. Stephanie Seneff, cercetatoare la MIT (Massachusets Institute of Technology, una din cele mai reputate scoli universitare din SUA). 

* * * * * 

Sper ca toate aceste explicatii stiintifice, verificabile la microscop, le vor deschide in sfarsit ochii si acelor mamici care -dupa ce copiii lor nu au facut febra la vaccinare- sustin in continuare ca "eu mi-am vaccinat copiii si nu au avut nimic". Ba da, din pacate, dragi mamici, si inca cum!! Le-a fost afectata ireversibil capacitatea de dezvoltare, capacitatea de a invata, echilibrul energetic etc. Numai ca -vaccinurile fiind administrate intentionat si calculat copiilor pe cand sunt inca bebelusi, parintilor le lipsesc termenii de comparatie: "Oare cum s-ar fi dezvoltat copilul meu fara acele neurotoxine?"

Sanatate si intelepciune va doresc! Nu e niciodata prea tarziu sa schimbati macazul!