luni, 8 septembrie 2014

SIDA, HIV si frauda virala - Interviu cu Stefan Lanka (Partea I)

-- Dialog cu dr. rer. nat. Stefan Lanka si Karl Krafeld --


In vara lui 2008 a avut loc un interviu al jurnalistilor Monika Berger-Lenz si Christopher Ray cu biologul german dr. rer. nat. Stefan Lanka si ing. Karl Krafeld despre escrocheria secolului: HIV, SIDA si frauda cu virusurile.

Interviul a fost publicat in cartea "SIDA, HIV si minciuna cu virusurile" si contine informatii valabile si in ziua de azi, pe care - cu permisiunea acordata de Stefan Lanka pentru toate materialele lui - vi le traduc in continuare.


Nu, in aceasta fotografie nu-l vedeti pe tanarul Dan Aykroyd brat la brat cu "starul" HIV Robert Gallo - ok, o oarecare asemanare intre tanarul Stefan Lanka si Dan Aykroyd nu poate fi negata, dar la o privire mai atenta se recunoaste diferenta.

Fotografia sugereaza si un alt aspect, care de asemenea nu rezista unei analize mai atente: Dr. Lanka nu a fugit cu bratele deschise in tabara lui Gallo, desi in 1995 acesta isi dorea sa-l castige pe biologul german de partea lui si -pentru un moment- chiar a crezut ca reusise. De aceea si radia in aceasta fotografie. Cat timp a durat zambetul lui si de ce lucrurile au luat alta intorsatura, puteti citi in acest interviu cu Stefan Lanka, realizat in doua zile consecutive.

Acest interviu este de asemenea un indemn la o privire mai atenta. Caci la prima vedere ne lasam manipulati de medicina alopata, de industria farmaceutica si de asa-zisa stiinta. Se vehiculeaza teze, ipoteze si teorii ca si cum ar fi vorba de fapte si date irefutabile, iar noi consumam aceste informatii falsificate, impreuna cu otravurile aferente pe care le numim "medicamente".

Si dintr-o data, un biolog care a descoperit el insusi un virus (sau ceva care indeplineste criteriile stiintifice pt. a fi numit virus) vine si arunca pietricele in motorul bine uns al masinariei de facut bani numita industria farmaceutica, explicand ca nu exista niciun virus care ar ataca oamenii sau animalele si care ne-ar imbolnavi. In acest interviu veti intelege de ce. Va veti putea face propria parere. Despre SIDA, virusuri, vaccinare, politica, despre dr. Stefan Lanka si tovarasul lui in aceasta lupta pt. adevar, ing. Karl Krafeld. Va invitam sa luati parte la discutia noastra, o discutie deschisa si personala.

Monika Berger-Lenz: Cum ajunge un biolog sa descopere un virus si mai ales sa puna sub semnul intrebarii intreaga teorie a infectiei? Fiindca tu spui ca nu exista virusuri patogene, dar ai descoperit tu insuti un virus.

Dr. Stefan Lanka: Da. Astazi nu i-as mai spune virus, ci o fosta bacterie, iar asta deoarece toate celulele sunt alcatuite din bacterii care s-au combinat pentru a crea o noua unitate.

Monika Berger-Lenz: Cum ai ajuns tu la acel virus si la intreaga tematica?

Dr. Stefan Lanka: Am ajuns aici din doua motive: mai intai din curiozitate, de ce inverzeste totul primavara, cum functioneaza viata etc. Celalalt este ca mi se povestise, si am putut sa ma conving si eu ulterior, cat de fragila este viata. Mai ales la Bodensee (lacul Konstanz, Lanka e nascut in Konstanz - n.m.), toxinele, otravurile si gunoiul radioactiv au distrus mai mult ca sigur lacul, iar acest lac e doar o problema minora, locala, dar problema cu marile si oceanele este mult mai grava.


Photo taken in Palma de Mallorca

   Marile, in care turnam toate otravurile posibile, ne hranesc pe toti. Nu atat cu pesti, cat cu oxigen. Marile produc 80% din oxigenul pe aceasta planeta. Asa am invatat in scoala ca adolescent si atunci am decis sa studiez biologia, ca sa pot si eu sa ajut cumva. La inceputul studiului mentorii mei mi-au spus ca ceea ce urma sa invat acolo pe de rost era deja demult depasit. In laborator deja se studia altceva, insa in manuale totul ramasese la stadiul vechi si urma sa ramana asa inca 10 ani, iar intrebarile la examen vor ramane inca 30 de ani aceleasi. Asa am ajuns in laborator, iar in final la microscopul electronic. Ma lamurisem ca daca vreau sa inteleg cum functioneaza viata, trebuia sa studiez diversitatea, intrucat viata a creat atat de multe arhetipuri celulare, iar cele mai multe le gasim in mare.


   Asa se face ca am ajuns la biologia marina si acolo am intalnit o alga care -in loc sa se inmulteasca normal, cu spori si gameti- producea o masa amorfa, care pt. mine sub microscop nu se lasa dizolvata. Sub microscopul electronic arata niste structuri de o mie de ori mai mici decat bacteriile, care nu aveau metabolism propriu din cauza dimensiunii minuscule si care aratau cam cum ne imaginam noi virusurile. Aceste structuri, numite si virusuri, organisme foarte simple, pot fi izolate. Dar ele nu fac nimic rau.


   Ei bine, pe vremea aceea eu nu stiam acest lucru. Pornisem de la conceptul: chestiile alea sunt intotdeauna periculoase si cauzeaza moartea organismului sau il vatameaza. Dar am constatat ca alga o ducea foarte bine, o gaseai pe aproape toate litoralele lumii, intre 5°-25°. Mi-am spus: "Wow, bomba bombelor: am gasit primul virus inofensiv din istoria biologiei!". Nu aveam habar ce urma sa mai aflu. Eu voiam sa inteleg viata, sa contribui si eu pozitiv cu ceva. Asta a fost primul pas.


   Al doilea pas a fost cand profesorul austriac Fritz Pohl m-a luat deoparte -cand incepusem sa fac munca de informare despre SIDA la facultate, atunci, in faza de inceputuri, si mi-a spus sa fiu atent, sa nu le cauzez oamenilor frica de moarte nejustificata. L-am auzit, dar pe o ureche imi intrase si pe alta imi iesise. El insa a insistat si mi-a relatat despre un congres al premiatilor Nobel in biologie si al expertilor in biologie moleculara care avea loc in Austria in fiecare an. In 1986 participase si Gallo, cel care a afirmat ca descoperise "virusul SIDA", dar nimeni nu vorbise cu el. Se zvonea inca de atunci ca Gallo a comis din nou o frauda, cum mai facuse si mai demult cu alte "virusuri", despre care pretindea ca le descoperise. Acolo incercase sa patenteze testele respective, dar fusese prins cu ocaua mica si fusese nevoit sa-si retraga cererile de patent. Ca atare, la acel congres nimeni nu ii adresase niciun cuvant.


   Candva am ascultat sfatul profesorului Pohl si m-am dus la biblioteca sa citesc lucrarea publicata de Gallo. Ocazie cu care am constatat: in titlu scrie virus, dar in lucrare nici urma de virus! Adica nicio structura care sa apara in organism in numar mare si toate sa fie de dimensiuni identice, tot ce era acolo - si eu ca biolog mi-am dat seama imediat - erau componente celulare normale (Bestandteile einer normalen Zelle). Acestea erau date brusc drept virusuri. Particulele acelea nu erau izolate, nu erau fotografiate, nu erau secventiate si nici caracterizate biochimic.


   Se pretindea ca in acea cultura celulara ar fi fost un virus, niste particule minuscule pe acolo prin poza ar fi fost HIV, iar asta fiindca se demonstrase o anumita activitate biochimica - reverstranscriptaza (reverse transcriptase). Numai ca despre aceasta activitate se stie ca ea are loc peste tot in biologie, la toate fiintele vii. Ah, aceasta activitate fusese initial postulata ca dovada a existentei unor "virusuri cancerigene", pe vremea proiectului pornit de guvernul Nixon in SUA ("the war on cancer" blablabla), proiect care fusese in sfarsit stopat fiindca nu mai putea fi musamalizat ca aceasta activitate exista peste tot si nu are absolut nimic de-a face cu vreun virus.


   Dupa ce am descoperit frauda, am avut un soc ingrozitor, realizand ca virusul din titlu nu era de gasit in lucrarea lui Gallo. Socul m-a naucit atat de tare, incat mi-a trebuit o jumatate de an sa-mi revin, pana cand am fost absolut sigur: nu eu sunt "nebun", ci ceilalti. Pe de o parte mi-a luat piuitul descoperirea facuta, mi se facuse deja teama ca-mi voi pierde laboratorul, pe care-l capatasem ca student in anul V. Pe de alta parte m-am bucurat, stiind ca SIDA este o dogma globala. Ma gandeam ca daca dogma asta se darama, umanitatea se va trezi, iar asta va insemna sfarsitul ingineriei genetice.


Christopher Ray: Asta te-ai gandit atunci, ai stiut sau doar ai sperat? 

Dr. Stefan Lanka: Am sperat. Dar eram complet singur. Doar doi prieteni m-au sustinut cat de cat, ei lucrau cu mine in laborator la lucrarile lor de doctorat si m-au ajutat cat au putut, dar in rest am suportat presiuni din toate partile la universitate, sa-mi tin gura, ca risc sa distrug reputatia universitatii, iar cariera mea se va duce pe apa sambetei etc.

   Numai ca eu deja vazusem cum se duceau pe apa sambetei vietile oamenilor diagnosticati cu HIV, cand li se dadea lovitura fatala inoculandu-li-se o frica de moarte sinistra. Toti erau convinsi ca vor muri. Iar convingerea asta este fatala. In plus, mai primeau si medicamente care declansau exact simptomele care erau puse in carca "virusului". Am mai constatat ca testele respective nu aveau absolut nicio validitate in ce priveste prezenta virusului. Am inceput sa caut printre expertii pe plan mondial oameni dispusi sa verifice si ei ceea ce descoperisem eu.


Monika Berger-Lenz: Dar ai vorbit mai intai cu profesorii tai de la universitate, nu? Si ei ti-au spus sa tii "ciocul mic", nu? Au argumentat de ce? 

Dr. Stefan Lanka: Da, ca ar fi foarte prost pt. universitate, am primi mai putini bani pentru cercetare, s-ar taia din fonduri. Si evident, cel mai rau ar fi pentru cariera mea. Din nou, am fost socat. Oricum, in perioada aia eram deja ca in transa de la atatea socuri. Inca din timpul studiului incepusem sa ma scarbesc, motiv pt. care am si ajuns in laborator, fiindca mentorii ne tot spuneau ca suntem pusi sa invatam pe de rost lucruri depasite demult. Ori, cum sa lucrezi si sa realizezi ceva cu modele gresite?

   In medicina totul se patenteaza. Inca de atunci ma urmarea ecoul afirmatiilor profesorului Erwin Chargaff [autorul cartii „Focul lui Heraclit“ – n.m.], cum ca ingineria genetica dizolva nucleul celular. Citisem cartea inca dinainte de a incepe studiul, la sugestia profesorului meu de biologie din liceu, care absolvise si el aceeasi facultate.

   De aceea stiam deja ca ingineria genetica nu are capacitatile cu care se lauda si pe care le promite. Si stiam, chiar fara sa fi avut atunci prea multe date (pe care le-am gasit ulterior), ca prof. Chargaff avusese dreptate – ingineria genetica dizolva nucleul celular.

   In ziua de azi afirmatiile lui Chargaff sunt dovedite, totul e publicat. Din transa de atunci eu m-am trezit bucuros, crezand ca oamenii chiar vor sa afle adevarul. Am observat insa destul de repede ca asa-zisii „critici“ ai SIDA nu voiau sa auda adevarul, ba chiar s-au simtit atacati de descoperirile mele. 


Monika Berger-Lenz: Le-ai scris tuturor atunci? 

Dr. Stefan Lanka: Sigur. Le-am scris tuturor, n-am omis pe nimeni. Am inceput cu Helmut Kohl, apoi la Ministerul Sanatatii (Seehofer era ministru pe atunci), apoi am scris direct criticilor SIDA, mai ales profesorului Duesberg, care a reactionat extrem de agresiv.

   Prof. Duesberg declarase in public ca HIV exista, iar eu am publicat corespondenta cu el in care i-am demascat minciunile. Caci in publicatiile mentionate de el nu era nici urma de vreun virus izolat; ce se vedea acolo erau niste bucatele de ADN. In plus, mai erau si asamblate, nicaieri nu se vedea modelul in intregime.


   Dupa aceea, o perioada s-a facut liniste in jurul lui Duesberg. In 1995, tema era pentru mine ca si incheiata. In 1997 a avut loc insa o explozie publica in Columbia, la o conferinta unde Duesberg a fugit de mine la propriu, cand el incerca sa prezinte „dovezile“ existentei HIV, iar eu l-am confruntat direct cu publicatiile respective. A dat bir cu fugitii. Cel mai tarziu atunci a fost momentul in care au inteles toti, inclusiv laureatul premiului Nobel, Kary Mullis, ca prof. Duesberg mintise. Din pacate Mullis s-a autodistrus, fuma marijuana la greu, cu oameni din astia nu prea poti sa treci la actiune, fiindca nu rezista la conflicte puternice. De aceea el nici nu a facut vreodata ceva semnificativ ca sa ajute la descoperirea fraudei.


   In 1995 am avut cea mai groaznica experienta in lupta mea pentru adevar. Acel moment inca ma mai bantuie si acum uneori. De aceea uneori inca simt nevoia sa ma justific, sa explic, sa argumentez... A fost un adevarat soc pentru mine atunci.

   Experienta a fost legata de marele analist critic al sistemului medical, Ivan Illich, care inca din 1975 publicase cartea „Medicina ca Nemesis (Exproprierea sanatatii)". El a explicat inca de atunci, de cand se incepuse patentarea tehnicilor medicale, ceva esential: Daca incepem sa capitalizam medicina, atunci se va ajunge la punctul in care –chiar si fara a practica fraude pe fata- conditiile se vor schimba de asa natura incat bolile vor fi „tratate“ pe perioade tot mai lungi si se vor manifesta tot mai grav, vor fi diagnosticate tot mai devreme (recrutare de pacienti prin asa-zisele programe de preventie – n.m.), pana cand toti oamenii sanatosi vor fi transformati in bolnavi, declarati bolnavi. Illich explica in cartea lui ca aceasta era singura consecinta si va duce la distrugerea vietii pe planeta noastra.

   Cartea a fost un bestseller si a fost tradusa in multe limbi. La facultatile de Medicina, cateva generatii de studenti au avut-o ca lectura obligatorie. Ei bine, in 1995 – cand cartea fusese reeditata – eram sigur ca il voi castiga pe Ivan Illich de partea mea. Mai ales ca in prefata editiei din 1995 el mentiona si „asa-zisa slabiciune a sistemului imunitar“, fara a spune insa direct lucrurilor pe nume. L-am contactat si am stabilit o intalnire in casa unei prietene comune, Barbara Duden.



   La acea intalnire era prezent si un bancher, care urma sa puna la dispozitie mai multe milioane de marci pentru a pune in aplicare ideea noastra, a mea si a lui Karl Krafeld. Materialele si informatiile descoperite si adunate de noi urmau sa fie publicate concomitent, in propozitii scurte, pe postere mari in foarte multe locuri publice din lume.

   Conceptul il convinsese pe Ivan Illich, mai ales ca datorita corespondentei noastre cu autoritatile aveam si foarte multe admisiuni ale fraudei pe plan politic, de la politicieni si autoritati medicale din Germania. Materialele noastre nu erau pseudostiintifice, speculatii, ci extrem de clare: „Exista virusul? E valabil testul? Unde s-a publicat asta?“

   Ivan Illich a studiat proiectul nostru si a fost de acord. Planul era sa publicam tot ceea ce stia deja guvernul si admisese in scrisori oficiale, dupa aceea toata aceasta dogma globala urma sa implodeze. Totul urma sa se intample rapid si global, noi eram siguri ca dupa aceea castelul de nisip urma sa se naruie. Omenirea urma sa se trezeasca si sa constientizeze ca trebuie preluat controlul asupra statului. Fara control nu se poate.

   Illich pornise si el cu acelasi elan ca noi, il cooptase si pe acest bancher, Wolfgang Somary. Totusi, intalnirea programata pentru ora 15 a fost amanata pentru ora 18, iar Barbara imi relata ca Ivan Illich se tot plimba prin gradina de colo-colo, foarte nelinistit... Nici ea nu intelegea ce se intampla cu el.

   Eu observasem deja ca Ivan Illich avea o tumoare pe obraz (pe care o ascundea in fotografii) si fuma opium impotriva durerilor. Dar in seara aceea era extrem de concentrat si brusc m-a luat la intrebari in fata tuturor: ce caut acolo si ce vreau. M-a socat, eu credeam ca totul e clar intre noi. Am explicat inca o data ce si cum, ca pt. mine viata pe aceasta planeta este in pericol, marile sunt in pericol, plus catastrofa cu ingineria genetica... Pe mine ma interesa sa traiesc, sa traim toti in armonie, vazusem in copilarie ca se poate acest lucru si asta era ceea ce voiam, stiam ca trebuie sa fie posibil asa ceva...

   La care el spune dintr-o data: „Nu“. 

   Se razgandise. Strategia era buna, ar fi avut succes, mai ales ca el ar fi bagat si din banii lui in aceasta actiune, iar la contactele lui din mass media s-ar fi asigurat ca planul nostru ar fi trecut si de cenzura. Ar fi fost o actiune coordonata pe plan mondial si frauda ar fi fost expusa. Dar el se razgandise si a adaugat: „Omenirea este prea proasta pentru a supravietui“.

   Toti se uitau la noi, eu amutisem in urma loviturii primite. Illich a continuat atunci, spunand ca deja din 1975 situatia in domeniul medical era sinistra, cand oamenii incepusera deja sa fie ucisi si macelariti absolut inutil, doar din motive capitaliste, cand medicina incepuse deja sa nu se mai orienteze dupa rata de succes, ci dupa cat erau de grave diagnosticele, cat durau terapiile etc. Si totul se accentua si se agrava, iar dupa parerea lui Illich omenirea in acesti 20 de ani se prostise si mai tare. Iar daca acum omenirea s-ar trezi, sa zicem ca inca 20-30 de ani ar urma o viata cat de cat rezonabila pe planeta, dar dupa aceea oricum ar calca din nou pe bec si ar reveni in forta cu si mai multa tehnologie, mai ales ingineria genetica – asta era teama lui principala – si astfel omenirea va distruge tot ce a mai ramas din creatie, din viata pe pamant.

Monika Berger-Lenz: Asta a fost justificarea lui?

Dr. Stefan Lanka: Da, iar seara a mai tinut o prelegere in fata tuturor si a explicat cam aceleasi lucruri. Barbara Duden i-a batut obrazul si i-a spus ca trebuie neaparat sa mai discutam o data, ca nu se poate sa ma lase asa in ploaie, mai ales ca dupa discutia de dupa-amiaza toti cei prezenti au incetat sa-mi mai adreseze vreun cuvant. Deci incepe sa repete, ca nu e voie sa se intample ce avem noi de gand, ca adevarul despre SIDA nu are voie sa iasa la iveala.... intreaga frauda... Omenirea este pur si simplu prea tampita pentru a rezolva problemele pe care le creeaza. Iar pentru a nu periclita supravietuirea creatiei, naturii, nu avem voie sa oprim autodistrugerea omenirii.

Monika Berger-Lenz: Cam aroganta atitudine. Cam ca politicienii din ziua de azi, care sunt de parere ca simplii cetateni oricum sunt prea prosti pentru a pricepe ce fac si atunci de exemplu se ignora votul popular din Irlanda, nu?

Dr. Stefan Lanka: Nici macar. Te doare capul cand auzi politicienii vorbind. Cred ca toti sunt terminati, habar nu mai au ce sa faca, dar sunt prinsi in sfori ca niste marionete si nu au niciun concept de scapare.

Monika Berger-Lenz: Bine, dar daca Illich avea de gand sa contribuie si el cu banii lui si totusi ulterior s-a razgandit si mai ales cu asemenea justificari – pentru mine e ciudat. E ilogic, daca stii ca ai posibilitatile sa realizezi ceva, pur si simplu sa te razgandesti asa, intr-o dupa-amiaza, dupa o plimbare in gradina.

Dr. Stefan Lanka: Cred ca motivul a fost efectiv convingerea lui profunda ca omenirea este prea cretina pentru a supravietui. Iar aceasta convingere trebuie luata in serios, caci intr-adevar in cei 20 de ani dintre 1975 si 1995 nu se intamplase nimic constructiv. Ba dimpotriva, situatia in domeniul medical se agravase in mod alarmant! El in cartea lui scrisese ca postfata: sper ca printr-o legislatie mai buna, aceste degenerari vor fi reparate; dar acolo tot el afirmase inca de atunci ca omenirea este prea proasta. Asta era convingerea lui.

Monika Berger-Lenz: Dar nici el nu a facut nimic ca sa mai ridice putin nivelul de inteligenta al omenirii. Dimpotriva. S-a retras din viata publica.

Dr. Stefan Lanka: Din punctul meu de vedere, Ivan Illich nu a priceput istoria omenirii, dreptul pozitiv care s-a dezvoltat intre timp. Nu a priceput ca societatea are nevoie de un cadru in care sa se dezvolte intr-un mod in care mediul si natura sa coexiste cu oamenii; el le numea creatia, alunecand in aspecte religioase, dar se referea la notiunea generica de viata, concept supraordonat existentei umane, asa cum il defineau si profesorul Kollath sau dr. Bruker. Ei bine, Illich avea convingerea ferma ca omenirea va distruge totul. De aceea nici noi nu aveam voie sa franam cu 20-30 de ani autodistrugerea omenirii.

   Mi-era clar ca si la el avusese loc o lupta interioara. Iar eu atunci m-am opus din toate puterile, ca si tine acum. Caci eu imi doresc o familie si copii, ori cum as putea sa mai privesc in ochi un copil daca accept aceasta stare de lucruri?

   Prin munca mea impreuna cu Karl Krafeld, pe care l-am cunoscut in 1994, am capatat siguranta ca nu exista o „solutie“ ca atare, ci un singur drum posibil. Trebuie sa cream statul de drept. Caci omenirea la asta s-a obligat acum 60 de ani, dupa al doilea razboi mondial, cand toti au fost socati sa vada de ce suntem in stare noi ca specie. Si toti atunci au semnat Declaratia Drepturilor Omului, numai ca pana acum totul e doar o bucata de hartie. Toti vorbesc la conjunctiv: ar trebui... toti cei responsabili cu deciziile ar trebui sa-si asume raspunderea... dar nimeni nu o face cu adevarat.

   Pentru mine asta este insa singurul drum realist. De aceea, chit ca suna ciudat si este ingrozitor pentru cei afectati, pentru mine SIDA este ceva pozitiv, in sensul ca e vorba de o dogma globala. Prima dogma globala declarata de un guvern: HIV a fost anuntat de guvernul american in conferinta de presa din 23 aprilie 1984. De aceea, cand aceasta dogma va imploda, o va face cu o putere extraordinara, mai ales daca se va intampla concomitent in toata lumea. Poate ca atunci omenirea se trezeste din letargie si pricepe in sfarsit ca statul trebuie controlat, la fel ca oricare alta intreprindere.

Monika Berger-Lenz: Ce s-a intamplat dupa acea zi petrecuta in compania lui Ivan Illich? Ai primit atunci o lovitura in moalele capului. Cum ai functionat mai departe?

Dr. Stefan Lanka: Eram ca pe autopilot. Cum a descris dr. Hamer acel DHS (sindromul Dirk Hamer), cand te loveste din senin un soc conflictual. Abia dupa cativa ani am putut sa relatez despre acea intalnire. Resimtisem totul ca pe un esec personal. Eram la un pas de a porni o actiune pentru a trezi omenirea la realitate, pentru a rezolva atatea probleme... si brusc totul se naruie ca un castel de nisip. Eram naucit in perioada aceea.

   Intre timp am vazut si am invatat foarte multe. De exemplu stiu ca s-a descoperit o tehnica in SUA prin care cele mai nocive chimicale pot fi descompuse in elemente, dar aceasta tehnica a fost „ingropata“ deoarece nu a fost pe planul industriei chimice. Pentru industria chimica este mai lucrativ sa se deverseze totul in mari si oceane

Christopher Ray: Nu e obositor si frustrant sa incasezi atatea lovituri si dezamagiri?

Dr. Stefan Lanka: Pai eu inca din timpul studiului am constatat ca sunt cam singur in lupta asta, nu gasisem pe nimeni care sa mi se alature. Eram deja un pericol pentru „criticii“ SIDA. Brusc vine un nobody si il face varza pe marele „critic“ Duesberg. Iar acum acelasi nobody nu mai vorbeste de biologie, ci despre statul de drept si o dogma globala... Haha... 
   Dar ei nu voiau sa auda decat "Vaai, cat de groaznica e povestea cu SIDA". Si ramaneau la un singur nivel. Cand auzi ca in Africa mor zece milioane de oameni, e groaznic. Dar cand ne gandim altfel, realizam ca de fapt zece milioane de oameni crapa in niste conditii jalnice in Africa si sunt otraviti fiindca li se refuza apa curata, iar acele decese sunt re-etichetate ca SIDA si prin asta acele popoare sunt adancite intr-o disperare si mai neagra...
   Este sinistru, dar ma tot gandeam ca SIDA este o sansa de a se afla adevarul. Are forta, fiind o dogma globala. Daca de exemplu, cineva dintr-un partid german s-ar trezi acum sa spuna adevarul, ce stie guvernul etc., Germania ar fi izolata, n-ar mai avea nicio sansa! Dar daca dogma globala SIDA s-ar prabusi, atunci s-ar prabusi frauda tot la nivel global.
   Munca mea de fapt era incheiata in 1994, dupa ce am publicat articolul meu in revista Wechselwirkung cu titlul "SIDA- Diagnostic gresit? Pana acum virusul HIV nu a fost izolat", in care scriam ca HIV nu a fost niciodata izolat. Prin aceasta, sarcina mea de biolog era indeplinita. Mai mult nu era de spus. Ce era de speculat despre un test care nu fusese standardizat fiindca virusul nu fusese niciodata izolat? Cum sa iau in serios pe cineva care pretinde ca a demonstrat anticorpi impotriva unui OZN, cand OZN-ul nu a fost "capturat"? Sau mai multe OZN-uri, ca sa vedem daca sunt toate la fel. Si din ce componente sunt alcatuite. Cu alte cuvinte, un anti-OZN-anticorp. 

   Este ceva atat de evident. Numai in medicina, si in mod special la SIDA, avem situatia ca toti se comporta ca si cum ar avea rahat in loc de creier (als wenn den Menschen ins Hirn geschissen ist). Si asta se intampla cu mai multe alte aspecte, dar SIDA are potential, fiind dogma globala, introdusa pe piata de americani si bagata pe gat tuturor natiunilor. Multi s-au opus initial, dar in final pana si chinezii s-au supus, altfel ar fi fost exclusi din WTO (World Trade Organization). 


Monika Berger-Lenz: Dar asta nu contrazice motto-ul vostru? Voi spuneti: klein-klein [klein-klein-verlag era vechiul site al lui Stefan Lanka - n.m.], adica pasi micuti, micuti, lucrati din Germania, dar acum spui ca SIDA fiind ceva global, vezi acolo o sansa tocmai prin asta?

Dr. Stefan Lanka: Cel mai mare balon poate fi spart cu un ac mititel. Asta inseamna klein-klein. Pasi marunti si consecventi.

Christoper Ray: Voi publicati toate cartile in germana, ceea ce este o problema. Cum vreti sa ajunga informatiile si in SUA?

Dr. Stefan Lanka: Exista si destule materiale in engleza, dar de fapt asta e irelevant. Daca am avea aici in Germania un singur deputat care sa rosteasca adevarul, un singur director de Sanepid care sa declare public "Nu mai participam la minciuna" - atunci balonul se sparge. Daca as crede ca acest lucru nu se va intampla candva, as avea o problema mare. Deocamdata avem deja confirmari oficiale ca HIV este doar "considerat in consens ca fiind dovedit", tocmai fiindca autoritatile nu sunt capabile sa ofere o sursa stiintifica a afirmatiilor lor.

Monika Berger-Lenz: Cine a confirmat?

Dr. Stefan Lanka: A inceput pe 1 decembrie 1994 in Dortmund, de ziua internationala a SIDA. Pe mine nu m-au invitat sa vorbesc la acea conferinta. Evident, de ce sa invitam un biolog care descoperise si publicase despre o structura ce indeplineste criteriile unui "virus"? Apropo, publicatia mea este in continuare valabila, ba chiar se lucreaza si acum la extinderea descoperirilor mele de atunci. Deci eu nu eram acolo pe podium, ci seful de la "Organizatia de ajutor pt. SIDA" din Nordrhein-Westfalen, un sef de editura si o doctorita care habar n-avea ce cauta acolo... Eu, un proaspat absolvent, eram in public. Catre sfarsitul conferintei deja ma enervasem. I-am spus sefului de la Organizatia SIDA: "Daca nu puteti furniza sursa oficiala, revista stiintifica in care a fost publicata izolarea HIV (adica fotografia virusului izolat, fotografia proteinelor virusului, fotografia acizilor nucleici ai virusului), atunci toti cei de aici din sala vor sti ca sunteti un escroc si ca SIDA este o frauda."

   Iar el raspunde: "Da, 95% cred in existenta virusului si 5% nu cred. Va las sa credeti ce doriti." Dealtfel cam asa mi se intampla de atunci mai mereu cand ma prezint ca biolog si incerc sa demonstrez cu argumente biologice frauda, mi se raspunde: "Multumim, dr. Lanka, asta e parerea dvs."


Monika Berger-Lenz: S-a interesat vreodata vreo revista mai cunoscuta de ceea ce spui tu?

Dr. Stefan Lanka: Dr. Frank Ochmann de la Stern, care e si acum redactor stiintific, m-a insarcinat odata sa merg la un congres de medicina alternativa din Zürich si sa scriu dupa aceea un articol. Ulterior l-am intalnit la o conferinta de presa a industriei chimice in Frankfurt, unde era vorba de dezvoltarea unui vaccin impotriva HIV. Datorita intrebarilor mele conferinta s-a terminat cam repede. Evident ca doar Deutschlandfunk a scris cate ceva despre acea conferinta de presa, in rest nu am gasit nimic in vreun alt ziar, la radio sau la TV. L-am abordat: "Dle Ochmann, ce s-a intamplat cu articolul? Mi-ati platit atunci 300 de marci ca sa-l scriu...", iar el: "Ah, nu, acum il avem pe Magic Johnson, n-a venit timpul pentru explicatiile dvs., dar cand va sosi momentul potrivit, e bine sa stim ca avem materialul."

Monika Berger-Lanz: Wow, ca o galeata de apa rece in cap. S-au mai interesat si altii?

Dr. Stefan Lanka: Sigur. De exemplu, o alta "aventura" incredibila -unde imi facusem iar sperante ca se sparge balonul fraudei- a fost cea cu jurnalistul Neville Hodgkinson. In 1992 fusesem la o conferinta alternativa despre SIDA in Amsterdam. Nina Hagen [o cunoscuta cantareata germana - n.m.] era si ea acolo. Nina Hagen care azi se face ca nu mai stie nimic, apare la fiecare gala de caritate SIDA si tine ciocul mic. Mai demult a spus si ea clar ca SIDA e o frauda si o infractiune, azi tace. Dar in fine, asta doar asa, in paranteza.

   La acea conferinta era prezent si editorul-sef al revistei Nature. Stii cum se spune: "Daca ai publicat in Nature, esti un om facut. Este cea mai cunoscuta si reputata revista stiintifica". John Maddox. Era temut de toti. Daca el isi punea in cap sa distruga pe cineva, era suficient un singur paragraf si ala era terminat. 


   Deci Maddox era si el in Amsterdam. L-am prins cand iesea de la toaleta si vazusem ca avea in mana o sticluta de alcool din aia plata, de bagat in buzunar, si ii cam tremurau mainile. Cum sunt eu baiat destept, pe jumatate slav, am organizat si mai mult de baut, combustibil pt. suflet cum s-ar zice.


   La un moment dat stateam langa el afara, pe malul unuia din gracht-urile din Amsterdam, il alimentam constant cu alcool, mai luam si eu cate-o inghititura, iar la un moment dat il aud: "Da, povestea asta cu SIDA... e asa un rahat imens... ce haos...", se minuna si el cat pot oamenii sa fie de prosti, cum a aparut si ce dimensiuni a luat toata povestea asta etc. Dar imediat a adaugat ca nu se poate nici spune adevarul, fiindca altfel intreaga inginerie genetica ar fi prinsa in vartejul orcanului, ori ingineria genetica era in ochii lui garantia progresului si securitatii in Vest; spunea ca daca se alege praful de asta, se alege praful de Europa.


   In acelasi timp era scarbit si oripilat de cat de primitive erau toate prelegerile de la acea conferinta, de-aia cred ca si voia sa se imbete, nici el nu mai suporta sa vada atata minciuna. Oricum, el pricepuse ca HIV nu a existat niciodata, ca totul era frauda. Atunci am vorbit direct si autentic cu el.


   Ei, dar doar un an mai tarziu, in 1993, citesc in Nature cum acelasi Maddox il face praf pe un jurnalist londonez, Neville Hodgkinson, care avusese deja pana atunci cinci editoriale in Sunday Times. Hodgkinson fusese in Africa si demascase frauda imensa cu SIDA, analizase si relatase tot ce descoperise acolo. Devenise prea periculos, asa ca John Maddox l-a atacat. Toata mass media a preluat atunci acel material, in care Maddox scria ca trebuie reintrodusa cenzura, ca e prea periculos sa apara asemenea articole ca ale lui Hodgkinson, cand e vorba de vietile oamenilor e prea periculos.


   Dupa ce am citit articolul, l-am sunat pe Hodgkinson si i-am spus: "Mai am ceva munitie pentru tine, nu te lasa!", iar el m-a intrebat: "Da, ce munitie?" si i-am spus "HIV nici nu exista". S-a facut liniste la celalalt capat al telefonului. Dupa care l-am auzit: "Ce-ai spus???" si m-a rugat sa-i scriu pe o pagina despre ce e vorba. I-am trimis prin fax, dupa o jumatate de ora m-a sunat si m-a intrebat: "Cand pot sa vin in Germania sa ne cunoastem?"


   Tipul asta s-a miscat rapid, a venit in cateva zile. Aranjasem deja cu profesorul Fritz Pohl sa ne puna la dispozitie laboratorul lui, sa lucram acolo cu PCR (metoda de multiplicare pe baza careia se sustine azi ca e posibila crearea de teste genetice).


   Apropo, cu metoda PCR orice om poate fi testat in mod arbitrar ca sa iasa pozitiv sau negativ. Hodgkinson a inteles imediat. A verificat si dupa aceea ne-am asezat sa redactam impreuna urmatorul editorial. In acest editorial solicitam de la regina o proba de sange albastru, de la Elton John o proba de sange roz, plus arhiepiscopul de Canterbury etc. OK, acum fara gluma, sangele urma sa fie extras in prezenta unui notar, impartit in doua probe in prezenta unui notar si apoi dus la doua laboratoare. Acolo li s-ar fi spus laborantilor sa faca "the viral load". Si -coincidenta- intotdeauna va iesi un rezultat pozitiv. Intotdeauna!


   Dupa aceea li se spune: "Faceti si testul de control". Ei, iar pt. asta nu se mai ia ARN-ul (substanta de transport - Botensubstanz), ci ADN-ul, deci asa-zisa substanta ereditara (Erbsubstanz), care evident ca este cu totul altceva si nu "prinde" la aceasta metoda. Acolo nu ai niciodata rezultate pozitive. Este un truc simplu de cartofori. 


   Ei, dar la acel punct a intervenit Rupert Murdoch si i-a concediat atat pe Neville Hodgkinson cat si pe redactorul sef de la Sunday Times. Si asa s-a incheiat si aceasta poveste.


Monika Berger-Lenz: Dar nu pentru tine. Tu ai continuat.

Dr. Stefan Lanka: Da, eu am incercat in continuare sa scot adevarul la iveala. Am contactat f. multi profesori universitari din toata Europa, dar cei mai multi m-au refuzat. Unul din ei a fost de acord sa ne intalnim si am colaborat apoi in mod fructuos - profesorul Hartmut Heine, care era fondatorul universitatii din Witten si s-a declarat dispus sa facem aceste experimente in laboratorul de chimie al universitatii lui, sa testam arbitrar orice om pozitiv sau negativ, in acel asa-zis test genetic de depistare HIV. Era si el interesat sa vada cum dogma SIDA va imploda. Dar a fost nevoit sa incaseze si el o lovitura, fiindca virologul de la universitatea lui a refuzat sa colaboreze. Fundatia Schweisfurth a refuzat fondurile, iar dupa aceea profesorul Heine a parasit universitatea. 

   La un moment dat ne-a contactat si o revista spaniola, ceva usor ezoteric, unde macar s-a ajuns pana la faptul ca redactorul sef a facut plangere la rege ca guvernul nu raspunde la intrebarea: "In ce publicatie a fost izolat HIV?". El scrisese scrisori oficiale in care intrebase: "Unde a fost publicata explicatia stiintifica despre validitatea testului HIV?" - asta fiindca in toate prospectele testelor (producatorii s-au asigurat dpdv juridic!) scrie ca testul respectiv nu este relevant pentru diagnostic, ca "nu exista vreun standard recunoscut pentru stabilirea prezentei sau absentei de anticorpi HIV in sangele uman". Regele i-a solicitat ministrului sanatatii spaniol sa raspunda la intrebare. Nici pana in ziua de azi nu s-a primit vreun raspuns.


   Pe vremea aceea eram cu actiunile in Tara Bascilor. Ei, bascii astia sunt teribili! Astia cand pricep ceva si isi pun ceva in minte, pai se trece la actiune. Acolo nu era loc de palavre si cafelute. Am fost la o razzia in Bilbao si i-am vazut in actiune. Ei, dar aici la actiunea noastra insusi cel care urma sa coordoneze totul a tras in final frana de mana si a impiedicat actiunea.


   Acelasi lucru l-am trait si cu Greenpeace aici in Germania, la Institutul Ecologic din Freiburg. Doi angajati de la Greenpeace Elvetia deschisesera si ei ochii si pricepusera ce se intampla cu adevarat. Unul fusese la un internat unde mai toti dictatorii din lume isi trimiteau copiii. Ei, Greenpeace Elvetia urma sa publice un articol despre SIDA si HIV, exact inainte de referendumul lor legendar despre ingineria genetica. Niciodata in istoria Elvetiei nu s-au prezentat mai putini oameni la urne. In final au lipsit doar vreo mie de voturi si ingineria genetica ar fi fost interzisa in Elvetia. Noi organizasem un simpozion care urma sa fie anuntat in revista membrilor Greenpeace. Anuntul nu a aparut, iar noua ni s-a spus ca "vina" era a unor femei de la zetarie care "uitasera" sa puna textul in revista!


   Astea sunt doar niste exemple, de multe ori am fost pe punctul de a demasca minciuna. Eu sunt convins ca intr-o buna zi adevarul tot va iesi la iveala. Sa ne imaginam cum ar fi cand guvernul german ar declara: "Nu va pierdeti cu firea. Am avut indicii si mai demult, pe care nu am avut posibilitatea sa le luam in serios, dar acum trebuie sa va comunicam ca intreaga teorie a infectiei se bazeaza pe frauda. Va recomandam de aceea sa nu va mai vaccinati, sa renuntati imediat la orice medicament care v-a fost prescris in urma diagnosticarii cu un HIV fictiv" si tot asa.


Monika Berger-Lanz: Chiar crezi ca se va intampla asta intr-o buna zi?

Dr. Stefan Lanka: Nu cred. Sunt sigur. Fiindca am vazut deja de atatea ori cat de aproape am fost.

Monika Berger-Lenz: Dar chiar daca s-ar intampla asta, ma indoiesc ca vor spune adevarul asa direct. Probabil vor prezenta lucrurile ca fiind o evolutie absolut normala, ca sa nu se dea vina pe nimeni.

Dr. Stefan Lanka: Asta nu se mai poate. Karl Krafeld a pus intrebarea decisiva in februarie 1995, iar dincolo de aceasta data nu mai exista prefacatorie. Atunci a fost pentru prima oara cand a fost pusa intrebarea oficiala, catre autoritati, catre guvernul german.

Monika Berger-Lenz: Dar uita-te ca dupa atatia ani, tu esti in continuare singurul care vorbeste atat de direct si acuza atat de ofensiv aceasta frauda. De ce? De ce nu s-a mai gasit alt om de stiinta cu coloana vertebrala?

Dr. Stefan Lanka: Fiindca sunt oportunisti. Cercetatorii sensibili (cu constiinta) pleaca din cercetare si apoi tac, fiindca au impresia ca nu detin autoritatea de a vorbi, de a rosti adevarul. Iar cei care participa constient la frauda, in biologie, in medicina, sunt oportunistii fara caracter.

Karl Krafeld: In 1995, la congresul international din Geneva s-a vazut clar ce fel de oameni sunt aceia. 10.000 de cercetatori au fost prezenti. Afara, oamenii cu diagnostice pozitive faceau greva foamei. Oameni carora li se spusese: e sigur, sunteti infectati cu virusul fatal. Cinci zile au fost in fata intrarii de la OMS in greva foamei. Cereau dovada ca erau "infectati". Nu au primit-o. 

Dr. Stefan Lanka: Si pe mine m-a afectat emotional tot ce s-a intamplat atunci. Unii au murit de atunci, din pacate. Noi planificasem multe la acea conferinta. Una din actiuni era cea legata de greva foamei, care insa in final a fost torpilata tocmai de cineva (infiltrat?) care se daduse initial drept "critic" fata de SIDA. Apoi am fost la o conferinta video pe care nu a vizionat-o mai nimeni, fiindca nu fusese anuntata in program. Pe vremea aia eram inca foarte naiv.

   Indivizii astia care se dau drept "critici" sunt in realitate criminali. Sa-i lase pe oameni cu frica de moarte complet nejustificata, dar sa se dea drept "critici", asta este o crima. Noi am fost si in OMS, ne-am anuntat dinainte, am ales intrarea unde veneau cei mai multi participanti la congres. In final, doar o mana de cercetatori sud-americani au ramas sa vada ce spuneam si au fost interesati. Dar nici dupa aceea nu s-a intamplat nimic. 


Christopher Ray: Voi ati fost cu organizarea grevei foamei?

Dr. Stefan Lanka: Da, fusese ideea lui Karl. Spaniolii au percutat repede si au fost de acord. Ai zice ca o asemenea greva a foamei nu are sanse sa dureze, ca imediat iese cineva din cladirea OMS si vine cu dovada. Dar nu s-a intamplat nimic.

   Imi amintesc bine o intamplare de atunci. Directoarea departamentului de cercetare de la Bayer, Helga Rübsamen-Waigmann, se ducea la autobuzul firmei. Am abordat-o, o cunosteam, fiindca ea afirmase o data ca ar fi fost prima din Germania care ar fi izolat HIV. O doctorita o provocase atunci sa furnizeze dovada. Iar Helga Rübsamen-Waigmann ii trimisese o fotografie Polaroid cu niste modele. Te doare mintea! Si cu o sageata care indica: modelul asta este HIV. Asta era dovada ei "stiintifica". 





   Trece deci Helga Rübsamen-Waigmann pe langa mine si eu o intreb unde este dovada stiintifica a HIV. Iar ea se infoieste: "Ce, Lanka, tot nu crezi in HIV?", dupa care se rasteste la mine s-o las in pace: "Nu mai vreau sa am de-a face cu chestia asta. Intreaba-l pe Gallo, ca el sustine ca a izolat HIV".

   Ei, am facut si asta. In Geneva, dupa conferinta de presa, ne iese in drum si Gallo. Daca te uiti dupa camerele de luat vederi, stii exact unde ii gasesti pe "celebritati". 




   Ma duc eu dupa camere, deja imi scosesem camasa si aveam pe dedesubt tricoul cu "monstrul HIV". Si dau de Gallo. Un canadian din echipa noastra avea si el camera la el si s-a bagat rapid printre ceilalti jurnalisti, strigand "Faceti loc, intram live, intram live!". L-am abordat pe Gallo: "Dle Gallo, pot sa va confirm ca Duesberg este un sarlatan". La care Gallo ma ia de brat si spune: "Credeam ca vreti altceva". Eu: "Nu, nu, Duesberg este un sarlatan". Iar Gallo: "Then you are my friends?"


   Gallo era total confuz, auzise doar "Duesberg e un sarlatan". In conferinta de presa ii stricasem socotelile si lui Duesberg. Ei, iar Gallo ma ia practic in brate, eu ii pun mana pe umar, iar el imi spune: "You are really heavyweight. Men like you... we need such men in the AIDS research". Cei din jur, din echipa mea, mai aveau putin si se tavaleau pe jos de ras.


   Atunci i-am dat lovitura finala: "Duesberg este un sarlatan fiindca nu exista niciun virus care sa cauzeze SIDA". In secunda urmatoare am vazut cu ochii mei cum un om se poate transforma in neant... sa dispara ca prin minune. Prea tanar nu mai era Gallo... dar sa-l fi vazut cum a fugit!! S-a dematerializat pur si simplu, nimeni din echipa noastra nu a reusit sa tina pasul cu el...


Continuarea AICI

12 comentarii:

  1. Feli, minunat articol si multumesc mult, acum iti inteleg si mai bine admiratia si respectul fata de Lanka - imi permit sa-ti spun ca aveti multe in comun ref. calitatea de OAMENI!
    Toate bune, Sim

    RăspundețiȘtergere
  2. Am si eu o intrebare... Nu va e teama ca veti fi data in judecata, datorita prostiilor pe care le publicati? O sa ajungeti sa sustineti ca nici virusule heptatitei B sau C nu exista. Plus ca sunteti un pericol, pentru cei din jurul dvs. Numa' zic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar dvs. nu va e teama ca veti fi dat in judecata pt. port ilegal de creier?

      Evident ca nu exista absolut niciun "virus patogen". Cititi argumentele biologului Stefan Lanka:
      http://piersicuta.blogspot.de/2013/08/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html

      Deci furnizati publicatia stiintifica despre izolarea originara a acestor virusuri (oricare din ele!) si despre patogenitatea lor, apoi mai vorbim. Veniti cu dovezi stiintifice care sa-l contrazica, altfel tineti-va aburelile pt. dvs. Numa' zic si eu.

      Ah, iar acum, cu marea inscenare de Ebola, s-au mai trezit si altii ca nu exista dovada virusurilor patogene, dupa ce mi s-a publicat mie un articol si in engleza (asta ca sa va dati seama ce "pericol" mondial am devenit):
      http://drsircus.com/medicine/ebola-lie-exposed

      Imediat dupa mine, inspirati din analiza mea, au inceput si altii sa puna intrebari incomode:
      https://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/03/bombshell-scientist-finds-no-reliable-evidence-ebola-virus-ever-isolated-from-a-human-being/#comment-82218
      http://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/03/ebola-hoax-my-foia-request-to-the-cdc/

      Si apogeul:
      http://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/04/the-invention-of-virus-reality/

      P.S. Comentariu readaugat in noiembrie 2016, intrucat la redirectionarea blogului s-au pierdut niste comentarii.

      Ștergere
  3. foarte bun articol sunt o persoana care a fost diagnosticata in 90 cu hiv dar totusi dupa atatia ani sunt doar semne de intrebare daca intradevar exista si la cati bani s-au investit de ce nu sa gasit un vaccin o mare problema sta la baza testarilor cine stie sigur ca eu am sau nu hiv? atata timp cat in testare nu se cauta sa se gaseasca virusul in sine ci acei anticorpi care pot fi dezvoltati chiar si de o banala raceala traim intro lume plina de minciuni

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce test ati facut atunci? Ati luat vreun "tratament" dupa ce ati primit diagnosticul sau ati intuit inca de atunci ca testul era o mare frauda?

      Ștergere
  4. sincer nu stiu ce test am facut atunci pentru ca aveam 4 ani cand am fost testat iar pe la 6 ani stiu ca am primit tratament primul a fost azt-ul la inceput a fost o perioada mai putin buna gen am avut multe probleme de sanatate si multe complicati dar apoi lucrurile au intrat in normal iar de atunci si pana in prezent urmez o medicatie si sunt cu analizele la zi merg periodic la controala iar starea generala extrem de buna cd 4 730 doar ca imi pun un semn de intrebare in legatura cu medicamentele pe care le iau sunt foarte toxice si ma gandesc daca nu cumva e posibil pe o perioada indelungata sa faca mai mult rau decat bine

    RăspundețiȘtergere
  5. si eu am fost depistat anul acesta cu h.i.v. stadiul 3 cel putin asa zic ei si o perioada nam luat medicamentele si mam simntit bine dar acu ia numai pe jumatate adica numa 2 pastile pe zi da nu prea ma simnt ok si am sa renunt la ele si am sa trec pe tratament pe ceaiuri si alte ,chesti ,naturiste

    RăspundețiȘtergere
  6. In anul 1993 un medic american si-a injectat sange de la un purtator, a dovedit ca nu exista asa ceva. Medicul Robert Wilner, de el este vorba, a scris si o carte "Minciuna mortala".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, aici poate fi vazuta conferinta acestui medic exceptional, in care s-a injectat cu sange de la un om DIAGNOSTICAT cu "HIV", lucru pe care l-a facut de mai multe ori, de fiecare data iesind negativ la analize!!
      https://www.youtube.com/watch?v=tQCKb1JV-4A

      Ștergere
    2. Medicul a murit de infarct nu de sida cum se speculeaza pe net, nu si-a mai putut practica meseria, s-a suparat si a facut infarct sau a fost ajutat.

      Ștergere
  7. Se pare ca si acel helicobacter pilory este tot o gaselnita medicala care aduce bani. De helicobacter, daca exista se scapa usor cu regim alimentar. Timpul o va demonstra.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cata rabdare si tarie de caracter sa te lupti cu o tară care stapaneste mass media si guverne, iti trebuie tot atata putere politica si financiara, altfel cu tot adevarul nu razbesti. Din minciuna se castiga sume fabuloase nu numai in medicina.arile razboaie au la baza numai minciuni. Forta de munca va doresc si sper ca microbiomul,empatia,imitatia sa fie aprofundate pentru ca asa se iau bolile si...moartea. Cunosc cel putin 10 cazuri de moarte prin empatie ultima acum doua zile (o doamna marcata de moartea prietenei -infarct, a facut si ea infarct a doua zi) aici exista factori de cauzalitate dar vor trece 100 de ani pana cand farma va ceda locul cercetarii asa zis eterice (interactiunea campurilor umane cu celelalte entitati).

    RăspundețiȘtergere