Inima nu este o pompa
Contrar teoriei oficiale, descoperirile din embriologie și alte surse au demonstrat că inima nu este o pompă mecanică ce împinge sângele prin vasele de sânge, ci că sângele este în realitate propulsat de propria sa forță biologică, pe care inima doar o accelerează. În natură, fluidele se mișcă în spirală. Prin urmare, structura sistemului cardiovascular profită din plin de această tendință naturală a fluidelor în vârtej, în spirală (vortex).
Mișcarea rotativă în spirală a sângelui a fost detectată, măsurată și confirmată de mai mulți cercetători:
Încă din 1908, James B. Pettigrew, profesor de medicină la Universitatea St. Andrews (Scoția), a efectuat disecții ale inimii și a descoperit că mușchiul inimii are șapte straturi musculare. Pettigrew a postulat că un grup de mușchi se contractă în timpul sistolei, în timp ce celălalt stochează energia utilizată în diastolă. În opinia sa, mișcarea mușchiului inimii este ca cea a unui pendul torsional (care se mișcă în formă de spirală). (Design in Nature, 1908).
În anii 1920, omul de știință și filosoful Rudolf Steiner și-a învățat studenții la medicină că fluxul spiralat în vasele de sânge ale embrionului este propulsat de propriul impuls biologic inițiat în tuburile din care în cele din urmă se formează inima. Inima este practic doar un ajutor în acest proces al "curgerii" sângelui. În "Psihanaliză și psihologie spirituală", Steiner afirmă: „Presiunea nu este cauza fluxului sanguin, ci rezultatul acestuia”.
În 1928, cardiologul și profesorul german Dr. Martin Mendelsohn a publicat o lucrare cu titlul extrem de interesant „Inima - un organ secundar”. Din păcate, această lucrare există doar în limba germană. Pasajul care mi s-a părut unul din cele mai logice și simple este următorul:
„Conform teoriei oficiale, inima ar fi o pompă care împinge pe partea arterială și absoarbe pe partea venoasă. [...] Dar de unde are inima capacitatea de absorbție? Un mușchi care se contractă și apoi devine flasc nu mai are cum să manifeste o forță activă, ci doar ceva pasiv, un proces negativ. [...] Un biceps care prin contracție trage spre el o greutate nu mai are cum, devenit flasc, să împingă dinspre el imediat aceeași greutate.”
Concluzia profesorului Mendelsohn: inima este în realitate un vas de sânge mărit, a cărui sarcină este de a servi drept recipient special pentru ca o anumită cantitate de sânge să fie pusă în circulație într-un anumit timp. Cea mai mare parte a forței musculare a inimii este necesară pentru închiderea și deschiderea valvelor. Fluxul sangvin pornește în realitate din capilare, iar inima doar îi potențează vârtejul (circulația spiralată).
În 1932, omul de știință de la Universitatea Harvard J. Bremer a filmat fluxul sanguin în embrioni înainte de formarea valvelor cardiace. El a observat că sângele curgând în spirală este accelerat de inima pulsândă fără a crea turbulențe în sânge. El a descris două fluxuri în tuburile inimii, care circulă în spirală cu viteze diferite de înaintare în jurul axelor lor longitudinale și unul în jurul celuilalt (Prezența și influența fluxurilor spiralate în inima embrionului de pui, American Journal of Anatomy, 49: 409-440).
Descoperirile lui Bremer au fost confirmate în 1981 de studiile chirurgicale ale lui A. Arbulu și I. Asfaw: „Nu numai că fluxul sanguin se menține foarte bine în embrion înainte de formarea valvelor; există rapoarte despre adulți la care atât valvele tricuspide, cât și valvele pulmonare fuseseră îndepărtate chirurgical și deși ele nu fuseseră înlocuite de valve protetice, nu apăruseră probleme semnificative”.
Cercetătorul austriac Viktor Schauberger (1885-1958), celebru pentru descoperirile sale extraordinare despre efectele energetice ale apei, a afirmat în multe ocazii că inima nu este o pompă, iar funcția inimii este mai degrabă una de reglare a fluxului sangvin. El considera acțiunea peristaltică și pulsatorie a vaselor de sânge ca fiind elementele responsabile de circulația sângelui. Potrivit profesorului Kurt Bergel (cca. 1925-30) de la Universitatea din Berlin, această funcție este îndeplinită de milioane de capilare extrem de active care permează întregul organism. Bergel a detectat această mișcare pulsatorie analizând micile vase de sânge formate în jurul sacului embrionar al oului unei păsări. La deschiderea oului, el a observat că vasele de sânge care înconjoară sacul embrionar au pulsat înainte să se răcească, deși inima nu fusese încă formată.
Ralph Marinelli de la Temple University din Philadelphia a scris: „Când inima începe să funcționeze, ea intensifică fluxul sângelui prin impulsuri spiralate. Arterele au o funcție cardiacă secundară de mimare, amplificând în spirală sângele care circulă. Ele se dilată pentru a primi sângele care vine și se contractă pentru a da apoi un impuls care intensifică vârtejul fluxului sângelui.” (Inima nu este o pompă, 1995)
Ideea de spirală este evidentă în funcția și forma inimii și a vaselor de sânge: „Forma spiralată pe suprafața interioară a vaselor de sânge, diferența de temperatură între centru și extremități, precum și diferența de sarcină electromagnetică dintre sângele arterial (bogat în oxigen) și sângele venos (bogat în CO2), toate acestea par să susțină și acțiunea circulatorie” (Viktor Schauberger).
„Musculatura inimii și a arterelor până jos de tot la pre-capilare este orientată în spirală, iar atât inima cât și arterele se mișcă în spirală pentru a amplifica fluxul sângelui” (Stonebridge și Brophy, 1991).
„Inima se mișcă așa cum se mișcă datorită fasciilor sale de fibre musculare striate, care sunt orientate în spirală în aceeași direcție și lucrează împreună pentru a efectua mișcarea ... în 3D, inimile sănătoase își creează propria versiune de răsucire, de vârtej. Mai degrabă decât o simplă acțiune de pompare, prin aceste inimi circulă sângele ca și cum s-ar stoarce un prosop.” (Harvard School of Engineering and Applied Sciences, 24 februarie 2014)
Analiza modernă a inimii a arătat că anume cantitatea de presiune necesară efectiv pentru a forța sângele pe toată lungimea vaselor de sânge ale corpului ar trebui să poată ridica o greutate de 50 kilograme până la o înălțime de 1,5 kilometri. Corpul uman conține cel puțin 60.000 de mile (96.500 km) de vase de sânge, ca atare este de neconceput că inima ar fi capabilă să producă suficientă energie cât este necesară pentru circulația sângelui (Ernst O. Attinger, Hidrodinamica fluxului sangvin (Hydrodynamics of Blood Flow), Univ. Virginia Med. Center, Charlottesville, VA).
În ce privește circulația sângelui prin capilare, conform teoriei oficiale inima (un organ muscular gol, de aproximativ 300 de grame, de dimensiunea unui pumn) ar trebui să fie capabilă de o performanță și mai spectaculoasă, "forțând" sângele (care are o viscozitate de cinci ori mai mare ca a apei) să treacă prin milioane de capilare care au adesea diametrul mai mic decât al eritrocitelor (globulele roșii din sânge)! În mod evident, asemenea ipoteze sunt dincolo de orice logică sau imaginație.
Într-un video din anul 2019, medicul american Dr. Thomas Cowen apelează de asemenea într-un mod magistral la capacitatea noastră de a gândi logic :-)
„Sângele iese din ventricolul stâng, trece prin artera aortă, ajunge la capilare unde face schimbul de gaze etc., apoi merge prin vene înapoi spre inimă. Dacă cineva face o diagramă a fluxului, pentru a afla cât de repede se deplasează sângele la fiecare din aceste puncte, atunci reiese că sângele este cel mai rapid atunci când intră în inimă prin vene și când iese din inimă prin aortă, deci are EXACT ACEEAŞI viteză atât când intră în inimă cât și când iese! Apoi curge tot mai încet și mai încet până când ajunge la capilare, unde aproape se oprește, face câteva mișcări laterale, apoi se pornește din nou. Deci la capilare sângele aproape se oprește, pentru schimbul de gaze, iar la ieșirea din inimă are DEJA viteză maximă, atunci metaforic vorbind este ca un autobuz care merge cu viteză mare de la Los Angeles spre St. Louis, acolo are stop, unde pasagerii coboară sau se urcă, apoi autobuzul pornește mai departe spre New York; atunci în mod EVIDENT trebuie să existe în St. Louis (capilarele!) un "motor" care face ca autobuzul să repornească după ce s-a oprit! Cu alte cuvinte, acolo unde sângele se oprește, FIX ACOLO ar avea nevoie de o "pompă", dacă pompa ar fi cea care pune în mișcare sângele. În plus, dacă sângele intră în inimă cu EXACT ACEEAŞI viteză cu care iese, la ce ar mai fi nevoie de o pompă?”
Minunată explicație, nu?
Vă las să procesați și ca întotdeauna vă doresc sănătate și decizii înțelepte!
____________________________________________
Surse:
[1] https://learninggnm.com/SBS/documents/heart.html
[2] „Inima nu este o pompă. O infirmare a premisei de propulsie prin presiune a funcției inimii” (“The Heart is not a Pump. A Refutation of the Pressure Propulsion Premise of Heart Function”), de R. Marinelli și colab. (Frontier Perspectives, Journal of the Center for Frontier Sciences at Temple University din Philadelphia, Pa, 1995)
[3] „Energii vitale - explicând munca sclipitoare a lui Viktor Schauberger cu energia naturală” (“Living Energies, Viktor Schauberger’s Brilliant Work with Natural Energy Explained”) de Callum Coats, 1995.
[4] https://www.youtube.com/watch?v=ZFUomLdn9aQ
[5] Dr. Thomas Cowan - Human Heart, Cosmic Heart
11 comments
Biblia ne spune că energia vieţii intră în sânge prin intermediul plămânilor (Geneza 2:7, Leviticul 17.14) şi că energia vieţii, însăşi, este aceea care activează sângele, inima, muşchii, organele, glandele şi toate celelalte ţesuturi ale corpului. Asta înseamnă că inima nu este o pompă care aspiră şi împinge sângele, ci... este doar un distribuitor care repartizează sângele în toate colţurile organismului, în funcţie de necesităţi.
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=Bm2EiSKbt7M
Inima este un potentator de vortex, eu asa as zice.
RăspundețiȘtergereMultumesc pt. link, ma bucur ca exista si un asa video cu subtitrare in romana :-)
Cu plăcere!
ȘtergereDr. Thomas Cowen: "... sângele este cel mai rapid atunci când intră în inimă prin vene și când iese din inimă prin aortă, deci are EXACT ACEEAŞI viteză atât când intră în inimă cât și când iese... " "... dacă sângele intră în inimă cu EXACT ACEEAŞI viteză cu care iese, la ce ar mai fi nevoie de o pompă?" Deci... dacă sângele care IESE din inimă are EXACT aceeaşi viteză cu sângele care INTRĂ în inimă... atunci... cum anume este potenţat vortexul sanguin de către mişcările inimii? Mie inima îmi pare a fi doar un regulator şi un distribuitor al fluxului sanguin.
Ștergere1. Nu am verificat personal afirmatia lui Cowan, dar cred ca el nu se referea la faptul ca inima ar potenta viteza, ci doar ar accentua "pivotarea", spiralarea... Lanka explica la fel. Ramane sa mai cautam :-)
ȘtergereViktor Schauberger a creat conducte spiralate cu sectiune variabila prin care apa se energiza pe masura ce traversa conducta astfel incat la iesire din conducta avea o presiune mai mare decat la intrare. Practic curgerea se efectua de jos in sus fara a fi necesara o pompa. Inima, prin bataile sale creeaza pulsuri in vasele de sange care, fiind flexibile, se misca sinusoidal in plan sau spiral in spatiu si energizeaza astfel sangele care se misca prin ele, miscarea in spirala fiind generatorul de energie. Reglarea se face prin modificarea temperaturii.
RăspundețiȘtergereDacă, aşa cum confirmă Dr. Thomas Cowen, "sângele are EXACT ACEEAŞI viteză atât când intră în inimă cât și când iese"... atunci înseamnă că inima NU imprimă niciun fel de energie sângelui... ci, este doar un sens giratoriu făcut din ţesut elastic, ce dirijează sângele pe direcţiile necesare. De aici mai rezultă şi că inima NU se contractă activ, ci se alungeşte sub greutatea şi presiunea masei de sânge care intră în compartimentele ei, după care, atunci când sângele părăseşte compartimentele inimii, ţesutul cardiac, elastic, revine la forma normală. Doar aşa se explică mişcarea neîntreruptă a inimii de-a lungul întregii vieţi, fără să facă niciun fel de cârcei. În realitate, ar fi imposibil pentru orice muşchi să facă ceea ce face inima... dacă ar fi nevoit să se contracte activ. Aşa cum explica cineva... compartimentele inimii doar se dilată atunci când primesc sânge şi, apoi, îşi revin la forma iniţială (precum cauciucul) atunci când sângele se auto-evacuează. Ţesutul inimii nu este un muşchi activ aşa cum se crede ci este un ţesut elastic hipertrofiat, care face parte din sistemul vascular. Sângele este cel care are vibraţii energetice în el, ca urmare a faptului că le colectează din aer (aether) la nivelul plămânilor, din alimente la nivel digestiv, din relaţiile de iubire altruistă cu ceilalţi oameni şi din lumina soarelui. Doar muşchii scheletici sunt apţi de contracţii voluntare, la ordinul sufletului.
RăspundețiȘtergereDacă inima ar fi un muşchi care se contractă... atunci -ţinând cont că s-ar contracta decenii la rând fără oprire (chiar peste un secol) şi că ar face un efort colosal la fiecare contracţie (50 kilograme până la o înălțime de 1,5 kilometri)- diferenţa de potenţial între inimă şi muşchii scheletici ar fi atât de mare... că ar fi de-a dreptul inexplicabilă. "Muşchiul cardiac" ar fi "infinit" mai eficient decât muşchii scheletici. Însă activitatea inimii NU este una de contractare urmată de relaxare ci este una de destindere urmată de revenire la forma iniţială. Şi, să ţinem cont de faptul că trăirile negative, poluarea, chimicalele, medicamentele şi vaccinurile farma-chimice, subnutriţia calitativă, suprasolicitarea fizică, electromagnetismul artificial, iatrogenia şi înaintarea în vârstă... afectează şi integritatea şi elasticitatea ţesutului inimii, la fel cum afectează şi celelalte ţesuturi.
Perfecta explicatie: "inima este un ţesut elastic hipertrofiat, care face parte din sistemul vascular" - exact asta este. Multumesc.
ȘtergereCu plăcere!
ȘtergereDr. Thomas Cowen: "... sângele este cel mai rapid atunci când intră în inimă prin vene și când iese din inimă prin aortă, deci are EXACT ACEEAŞI viteză atât când intră în inimă cât și când iese!... dacă sângele intră în inimă cu EXACT ACEEAŞI viteză cu care iese, la ce ar mai fi nevoie de o pompă?" Încheiată citarea. Concluzia: cu alte cuvinte... inima NU imprimă niciun plus de energie sângelui ci doar îl distribuie. Este ca un sens giratoriu.
RăspundețiȘtergereInima este locul în care sângele se încarcă cu vibraţiiile sufletului, aşa cum în plămâni se încarcă cu vibraţiile aetherului, în tubul digestiv cu vibraţiile apei şi alimentelor, în piele cu vibraţiile soarelui iar în ochi, nas şi urechi cu vibraţiile Creaţiei Divine. Inima este şi organul care distribuie în tot organismul sângele ce transportă vibraţiile vieţii.
RăspundețiȘtergere