Monarhia I.A.

~~ articol de Mihnea Măruță ~~

Despre acceleraționism, NRx și intersecția dintre tehnologie, religie și filosofie: o analiză a ideilor esențiale din noua politică americană.

„Noi declarăm că splendoarea lumii a fost îmbogățită cu o nouă formă de frumusețe: frumusețea vitezei. Un automobil de curse împodobit cu țevi mari ca niște șerpi cu respirație explozivă... un automobil de curse care pare să se grăbească peste pulberea explozivă este mai frumos decât Victoria din Samotrace. (...)

De ce să privim în urmă de vreme ce trebuie să spargem ușile misterioase ale Imposibilului?

Timpul și Spațiul au murit ieri. Trăim deja în Absolut pentru că am creat deja viteza eternă omniprezentă.”

Aceste rânduri au fost scrise acum mai bine de un secol, în 1909. Ele aparțin unui scriitor italian pe nume Filippo Tommaso Marinetti și fac parte dintr-un text numit Manifestul Futurismului.

Futuriștii italieni, majoritatea figuri literare, disprețuiau femeile, luptau împotriva moralismului și doreau ca muzeele și bibliotecile să fie distruse deoarece adăposteau trecutul.

Ei glorificau tehnologia, patriotismul și războiul - pe care îl descriau drept „singura igienă adevărată a lumii”.

Nu este surprinzător faptul că stilul acestor texte a devenit ulterior o sursă de inspirație pentru fascismul lui Mussolini.

Dar ceea ce vă propun să preluăm din pasajul de mai sus este această idee: dorința de a merge cu mare viteză spre viitor, de a grăbi lucrurile, de a înghiți timpul, de a elimina tot ceea ce poate părea ezitant, meditativ, îndoielnic - tot ceea ce împiedică sau întârzie posibila dominație a umanității asupra lumii exterioare.

Ne concentrăm asupra acestei idei pentru a înțelege ce se întâmplă de când Donald Trump a redevenit președinte al Statelor Unite.

Aproape toate semnele indică această tendință: noua politică americană pare să fie radical diferită de ceea ce ne așteptăm sau de ceea ce știm din ultimii 80 de ani de istorie.

Noua politică americană pare din ce în ce mai inspirată de ideile unor oameni care, pe de o parte, nu mai cred în democrație și, pe de altă parte, nu mai au răbdare să trăiască în acest prezent global.

Noua politică americană nu mai glorifică viteza, ca în visele futuriștilor de la începutul secolului al XX-lea, ci alege direct accelerația: apăsând pedala tehnologiei pentru a obține cât mai repede un viitor imaginat ca fiind încoronarea eficienței.

„Mișcați-vă repede și spargeți lucruri!”

Voi încerca, în cele ce urmează, să argumentez această ipoteză.

Am început cu câteva personaje-cheie din jurul lui Donald Trump pentru a vedea dacă ideile lor au ceva în comun - dacă există sau nu un nucleu filosofic al acestei noi puteri americane.

Dintr-o perspectivă doctrinară, cel mai important personaj nu este Elon Musk. El ar fi „regina” căreia i s-ar permite să se plimbe liber pe tabla de șah și i s-ar da libertatea de a pune în aplicare deciziile strategice, dar nu strategul însuși.

Din perspectiva aducerii viitorului în prezent, cea mai importantă figură pare să fie un alt miliardar: Peter Thiel.

Născut în Germania, emigrat de mic în America, cu înclinații excepționale spre matematică, absolvent de filosofie la Stanford, discipol al lui René Girard (care i-a fost și vecin), cofondator al PayPal - un membru proeminent, de fapt, al grupului cunoscut în „folclorul” tehnologic mondial drept „Mafia PayPal” -, primul investitor extern în Facebook, proprietar al unei averi estimate la peste 11 miliarde de dolari, Peter Thiel a fondat mai multe startup-uri, companii tehnologice și fonduri de investiții care operează în domenii legate de viitor: inteligența artificială, armamentul, analiza datelor (celebrul Palantir), prelungirea vieții, sau construirea de colonii în largul mării (seasteading).

Thiel si Musk in anii 2000, cand PayPal era cumparat de eBay

Prin intermediul unuia dintre aceste fonduri (Founders Fund), Peter Thiel s-a numărat printre primii investitori în două dintre celebrele întreprinderi ale lui Elon Musk: SpaceX (transport și explorare spațială) și Neuralink (implanturi cerebrale).

Cu alte cuvinte, în relația lor, controlul nu îi aparține lui Musk. Poate chiar dimpotrivă.

Dar care este legătura lui Thiel cu Trump?

În timpul campaniei prezidențiale din 2016, Thiel a fost singurul susținător declarat al lui Trump din Silicon Valley, care era atunci un bastion al Partidului Democrat.

(Între timp, majoritatea investitorilor importanți din Silicon Valley au schimbat tabăra; un alt magnat al tehnologiei explică de ce în acest podcast).

În 2016, Thiel a vorbit, de asemenea, la Convenția Națională Republicană în favoarea lui Trump. Odată ales, Trump l-a recompensat pe Thiel numindu-l pe unul dintre protejații acestuia, Michael Kratsios (care lucrase la Thiel Capital), în funcția de director tehnologic al Statelor Unite.

Dar și mai interesante sunt personajele legate de Peter Thiel pe care Donald Trump le-a cooptat în noua sa echipă de conducere.

Pentru cel mai important dintre aceste personaje, trebuie să ne întoarcem în 2011, când Thiel a ținut o prelegere la Facultatea de Drept din Yale.

Printre studenți se număra un tânăr din Ohio care fusese jurnalist în Corpul Pușcașilor Marini timp de patru ani și era deja absolvent de Filosofie. Numele său: James David Vance.

Întâlnirea lor de atunci, în 2011, avea să ducă, câțiva ani mai târziu, la angajarea lui Vance la una dintre companiile lui Thiel, Mithril Capital (un nume legat de pasiunea lui Thiel pentru cărțile lui Tolkien), și câțiva ani mai târziu, la un fond de campanie de 15 milioane de dolari, datorită căruia, și cu sprijinul lui Donald Trump, JD Vance a devenit senatorde Ohio în 2022.

Momentul decisiv în relația dintre Trump și Vance a avut loc în 2021: însoțit de Peter Thiel, JD Vance a fost primit la Mar-a-Lago și „iertat” pentru declarația sa din 2016 în care îl comparase pe Trump cu Hitler și adăugase: „Principiul meu este Niciodată Trump”.

Astăzi, JD Vance este vicepreședinte al Statelor Unite și, potrivit unor comentatori americani, una dintre cele mai de succes „investiții” ale lui Peter Thiel.

Dar Vance nu este singurul fost angajat sau partener al lui Thiel care a ajuns în cercul interior din jurul președintelui Trump. Cel puțin încă două nume ar trebui menționate:

- David Sacks, fost CEO la PayPal, este noul „țar IA and și cripto” de la Casa Albă, postul care gestionează proiectele de inteligență artificială și criptomonede;

- Jim O'Neill, fost director general al Fundației Thiel, a fost ales de Trump pentru a fi director operațional al Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al Statelor Unite.

Ce ne spun aceste numiri, alături de altele din aceeași categorie?

O preferință pentru oamenii de afaceri care au gestionat bugete de sute de milioane, dacă nu miliarde de dolari.

Pe scurt, oameni care au condus entități vaste și știu cum să facă bani. Oameni care, la fel ca Trump, văd lumea aproape exclusiv prin „lentile de CEO”.

Și cu această preferință, ajungem la nucleul doctrinar al noii puteri de la Casa Albă.

Să nu uităm de unde am plecat: accelerarea spre viitor: separarea de tot ceea ce marele capital percepe drept stagnare.

Cu alte cuvinte, „decolarea” spre un orizont în care „sabotajul” - fie el ideologic sau administrativ - nu ar mai fi posibil.

Care este, în opinia acestor investitori, principalul obstacol în calea libertății, lucrul care ar încetini sau chiar ar împiedica realizarea viziunii lor asupra tehno-eficienței?

Răspuns: democrația reprezentativă. Sistemul parlamentar. Sufragiul universal. Politica, în general, așa cum a fost înțeles acest termen în America în ultimii 100 de ani.

Peter Thiel a afirmat acest lucru încă din 2009, într-o conferință pentru un think tank de orientare libertariană:

„Eu nu mai cred că libertatea și democrația sunt compatibile. (...)

Anii 1920 au fost ultimul deceniu din istoria americană în care se putea fi cu adevărat optimist cu privire la politică.

Din 1920, creșterea uriașă a numărului beneficiarilor de ajutoare sociale și extinderea dreptului de vot la femei - două categorii de alegători care sunt în mod notoriu dificile pentru libertari - au transformat noțiunea de „democrație capitalistă” într-un oximoron”.

Mai recent, aceeași idee - că democrația este un obstacol - a fost explicată de un alt miliardar din Silicon Valley care a trecut din tabăra democrată în tabăra lui Trump: Marc Andreessen.

Într-un interviu din ianuarie 2025, Andreessen - care l-a ajutat pe Trump cu interviurile de angajare în perioada dintre alegerile prezidențiale și inaugurarea sa - citează un politolog italian din secolul XX, Robert Michels, care a propus conceptul „legea de fier a oligarhiei”.

Conform acestui concept, orice formă de organizare socială, indiferent cât de democratică încearcă să fie la început, sfârșește prin a deveni o oligarhie, ceea ce înseamnă că adevărata democrație este imposibilă, în special pentru populațiile mari.

Explicația este că masele nu se pot organiza și, mai devreme sau mai târziu, puterea este oricum preluată de o elită restrânsă (o nomenclatura).

Grecia antică și Florența în timpul epocii familiei Medici au fost încercări de democrație directă, dar ambele, potrivit lui Michels, au eșuat lamentabil.

În cele din urmă, cel mai vehement critic al democrației este un gânditor excentric al cărui nume a devenit relevant în noul context politic al Americii, deoarece este considerat „filosoful casei” lui Peter Thiel.

Numele său este Curtis Yarvin. Are 52 de ani, dar arată și se comportă mai degrabă ca un adolescent imatur decât ca un strateg cu profunzime.

Este prieten cu Thiel și JD Vance și a devenit cunoscut mai ales pentru un blog unde scria sub pseudonimul Mencius Moldbug (un blog finanțat de... ați ghicit).

În ianuarie 2025, după inaugurarea noului-vechi președinte american, Politico.comtitra:

„Ideile lui Curtis Yarvin erau „la limita”. Acum ele curg la liber prin Washingtonul lui Trump”.

În aceeași lună, într-un interviu acordat New York Times, Curtis Yarvin a declarat că democrația este foarte slabă și a folosit ca exemplu faptul că, în ciuda unei majorități solide care se opune, imigrația în masă continuă.

Dar poate cele mai provocatoare rânduri din acel interviu, cel puțin pentru cititorii celebrului ziar american, sunt acestea:

„Cred că votul oferă un fel de stimulent pornografic; devine mai mult ca susținerea echipei de fotbal.

Și cred că însemnătatea votului pentru majoritatea oamenilor astăzi este că le dă un fel de sens, îi face să se simtă relevanți, îi face să simtă că, într-un fel, contează și ei.

Cred că este ceva profund iluzoriu  în legătură cu acest sentiment de importanță, care contrazice chestiunea foarte importantă că avem nevoie de un guvern care este de fapt bun.”

În acest moment, apare întrebarea esențială: sunt aceste idei doar divagații aleatorii sau avem de-a face cu un concept structurat, un sistem filosofic consistent și coerent?

Voi încerca să simplific răspunsul, mulțumindu-vă totodată pentru că ați citit până aici. Mai avem un pic de mers :)

Această mișcare, care consideră că democrația a devenit un obstacol în calea capitalismului, se numește mișcarea neoreacționară, prescurtată NRx.

Această mișcare mai este denumită și „Iluminismul întunecat”. Acest termen îi aparține filosofului englez Nick Land și este și titlul uneia dintre cărțile sale.

Și astfel ajungem la miezul filosofic al problemei, pentru că, de fapt, cea mai potrivită explicație pentru tot ceea ce ne uimește astăzi în America este una filosofică, din care decurg consecințele politice, economice și sociale.

Născut în 1962, Nick Land a predat filosofia la Universitatea Warwick din 1987 până în 1998, când a demisionat.

Este un nonconformist și a fost mult timp considerat marginal, dar scrierile sale au revenit în actualitate odată cu ascensiunea partidelor de dreapta și cu progresul spectaculos al inteligenței artificiale.

Land a fost supranumit „nașul acceleraționismului”, care este conceptul ce ne interesează când vorbim despre politica americană (și vedeți ne duce în cerc înapoi la Manifestul Futurismului).

Nick Land consideră că sistemul ideologic occidental, numit „Catedrala”, care include administrația de stat, universitățile, presa și ONG-urile, funcționează ca o religie imanentă - o religie progresistă care supune și pedepsește orice opinie contrară.

Așadar, ce este acceleraţionismul?

Este soluția propusă de Nick Land împotriva decadenței, corupției și populismului aduse de „Catedrală”.

Aceasta înseamnă dezlănțuirea energiilor capitalismului, eliberarea forțelor de producție și înlocuirea sistemului republican cu un fel de monarhie tehnologizată.

Accelerarea societății către viitor, la turație maximă - aceasta ar fi calea preconizată de mișcarea neoreacționară.

De ce? Pentru că...

„Capitalismul și inteligența artificială sunt același lucru”.

Această afirmație îi aparține lui Nick Land, iar înțelegerea ei este esențială pentru a înțelege ce ar putea urma.

Argumentul său este următorul: din moment ce dezvoltăm inteligența artificială doar pentru că putem, fără niciun plan, fără a ști încotro ne îndreptăm și, prin urmare, fără să-i dăm niciun scop, înseamnă că inteligența artificială este propria sa cauză!

Aceasta implică, mergând mai departe, că nu noi, în prezent, suntem cei care schițăm și organizăm viitorul, ci viitorul însuși dictează măsurile de astăzi.

Acest lucru implică, mergând mai departe, că este ca și cum inteligența artificială, venind din viitor, își rezolvă și își asigură propria venire în existență.

De ce ar fi capitalismul echivalent cu inteligența artificială?

Pentru că scopul capital(ismului) este, de asemenea, de a se autoreplica și de a încorpora totul în calea sa.

Atât capitalismul, cât și inteligența artificială se hrănesc cu ceea ce în cibernetică se numește „feedback pozitiv”: ambele se extind atunci când sunt atacate, contestate și perturbate.

Astfel, dacă acceptăm premisa că omenirea se îndreaptă inexorabil către o etapă în care inteligența artificială va deveni „specia” dominantă, atunci orice încercare de a ne prelungi agonia este inutilă.

Prin urmare, viziunea acceleraționistă este de a accelera lucrurile, de a dezlănțui un hipercapitalism, un tehno-capitalism absolut, un anarho-capitalism - spuneți-i cum doriți - un sistem de guvernare privată de tip monarhic, în care președintele este directorul general, CEO-ul unei companii comunitare, iar cetățenii devin acționari ai acelui stat, transformat și condus în conformitate cu principiile capitaliste ale eficienței și profitului.

În viziunea acceleraționistă, statele naționale sunt depășite și trebuie înlocuite cu o rețea globală de state-oraș și teritorii autonome, dacă este posibil construite de la zero.

Nick Land și Curtis Yarvin numesc această rețea o „amestecătură” („patchwork”).

Și dacă vă sună a utopii, aflați că miliardarii menționați construiesc deja astfel de orașe, cumpărând terenuri și organizând comunități de la zero.

Această mișcare este legată de o teorie numită „Statul Rețea” („The Network State”), descrisă într-o carte publicată în 2022 de un alt antreprenor-cheie din lumea tehnologiei: Balaji Srinivasan - fost CTO al Coinbase.

Conceptul are baze teoretice și tehnice solide - un site dedicat și o conferință organizată într-un oraș care reprezintă un model similar de organizare: Singapore.

Se începe cu comunități digitale (grupuri cu valori comune unite într-o rețea - atât din punct de vedere tehnic, cât și „spiritual” - [va suna cunoscut? n.tr.]) și culminează cu comunități fizice, orașe optimizate din punct de vedere cibernetic. 

Orice proiect blockchain, de exemplu, este și el un „stat rețea”: are un „crez” (exprimat într-un ghid-manifest - „whitepaper”), are o misiune, o comunitate, o economie proprie etc. [va suna cunoscut? n.tr.]

În această nouă paradigmă, instituțiile clasice precum școala, presa, instanțele și băncile pot fi înlocuite cu entități private, gestionate pe baze capitaliste.

Pentru mai multe detalii, vă puteți uita la câteva proiecte existente: Culdesac în Arizona, Prospera în Honduras, Cabin în Texas, Neighborhood SF, NOMAD sau Praxis.

Unul dintre fondurile de investiții care cumpără terenuri în diferite regiuni ale globului și care dezvoltă deja noi orașe autonome se numește Pronomos. Acest fond este administrat de un investitor pe nume Patri Friedman, care este partener de afaceri al lui Peter Thiel.

Acum peste 15 ani, Thiel a finanțat institutul lui Friedman care a studiat posibilitatea de a crea locuințe în largul mării (Seasteading Institute).

Un alt investitor care a construit deja un nou oraș este iraniano-americanul Shervin Pishevar. Într-un articol din 2020 intitulat „The Rise of City States” („Ascensiunea statelor-oraș”), el a scris:

„Predicția mea pentru 2050 este că multe state-națiune ar putea eșua - financiar, politic, militar, intelectual, moral și spiritual.

În schimb, comunitățile mici (adesea numite „state-oraș”) își vor controla propria prosperitate, cetățenia fiind considerată proprietate. Cetățenii acestor comunități locale își vor împărți în mod egal responsabilitatea pentru PIB-ul care va determina capitalizarea de piață a statelor-oraș.”

Poate că acum este mai clar cum ar putea deveni fezabilă ideea de a transforma Fâșia Gaza în „Riviera Mediteranei Estice”...

Dacă am ajuns la Israel și Palestina: această mișcare accelerată spre viitor este pe placul cercurilor evreiești influente din Washington și este îmbrățișată de grupurile creștine evanghelice, care sunt extrem de puternice în cadrul Partidului Republican.

Motivul constă în acea ramură a teologiei numită escatologie, care se ocupă cu sfârșitul lumii (Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului - n.tr.).

Astfel, atât evreii conservatori, cât și creștinii evanghelici sunt milenariști, ceea ce înseamnă că ei doresc ca Mesia să vină cât mai curând posibil și să salveze omenirea: evreii încă așteaptă prima venire, în timp ce evanghelicii sunt nerăbdători să vadă a doua venire a lui Hristos.

Pe scurt, doctrina acceleraționistă ar „reconcilia” capitalismul și milenarismul - bogații și săracii, pragmaticii și credincioșii.

Aceasta ar putea explica combinația aparent paradoxală a dogmelor religioase cu abordările futuriste promovate de noua administrație Trump, alături de mulți lideri din domeniul tehnologiei.

Lumea se schimbă sub ochii noștri și este esențial să înțelegem în ce direcție. Nu avem de-a face doar cu capricii sau improvizații.

Nu pare o coincidență nici faptul că noua administrație americană țintește aparatul birocratic (a se vedea dizolvarea USAID) și mass-media (a se vedea declarațiile lui Musk & Co. despre Radio Europa Liberă, Vocea Americii, NPR, Politico... și despre jurnalism și „legacy media” în general).

Birocrația și presa sunt două entități ale „Catedralei” care, în noua viziune, obstrucționează acceleraționismul.

Dacă aceste elemente dispar (sau sunt total discreditate), foarte probabil vor urma universitățile și ONG-urile.

Toate aceste instituții sunt considerate depășite și vor exista încercări de a le înlocui sau reinventa cu instituții paralele care folosesc mai multă inteligență artificială și sunt conduse ca niște companii private.

Mai profitabile. Dar este oare mai bine?

Nu întâmplător, în conversația sa cu podcasterul Lex Fridman, Marc Andreessen a ridicat întrebări provocatoare precum:

„Ce s-ar întâmpla dacă statul California ar fi deținut și administrat de Apple?”

În ce privește democrația, semnele arată zorii unei posibile republici americane de tip corporatist, condusă de un „monarh” cu puteri cvasi-nelimitate.

Andreessen însuși a spus-o în interviul menționat mai sus: soluția pentru a preveni repetarea politicii identitare din ultimii zece ani este un fel de „sandwich”, în care „monarhul”, pe de o parte, și populația, animată prin social media, pe de altă parte, vor strânge aparatul administrativ la mijloc.

Eliminarea „Catedralei” pentru turbo-capitalism, construirea statelor-oraș de la zero cu instituții private în locul celor clasice, eliminarea statelor-națiune și a comunităților unite de o limbă comună, transformarea cetățeanului, prin blockchains și tokenizare, într-un acționar care participă la profit, îmbrățișarea inteligenței artificiale și accelerarea sosirii acesteia -

Acesta este acceleraționismul!

O lume diferită. Dacă este mai bună sau nu, rămâne de văzut dacă și când acest scenariu va deveni realitate.

~~ articol de Mihnea Măruță ~~