De 2 nopti s-a reluat cosmarul trezirilor chinuite, cu plans si oftat si rupere de inimi... Se pare ca sacul de dormit nu era decat un aspect secundar, daca David nu s-a linistit inca. Azi-noapte l-am preluat de la Bogdan, care ajunsese iar la capatul puterilor. Bietul Daviduc mi-a oftat pe umar vreun sfert de ora in timp ce eu ii cantam dragul nostru Lullaby din "Pan's Labyrinth", apoi a mai scancit putin cand l-am pus pe pat, i-am dat mana mea in manuta lui si asa a adormit scancind si oftand. Dupa aceea s-a mai trezit o data, l-am luat pe bratul meu, si-a executat numarul de azvarlituri din cap stanga-dreapta si a dormit apoi mai binisor pana dimineata. Of, Doamne, cand or trece noptile astea? As vrea si eu sa mai dorm ca lumea, sa nu ma mai simt ziua de parca as avea budinca in loc de creier... Oare cum o fi?