Ca pasarea Phoenix, am renascut inca o data din propria mea cenusa. One more time. Against all odds :-)

De patru ani si mai bine eram atat de adanc infundata (in depresie si ura incrancenata fata de propria mea persoana), incat de data asta chiar nu mai credeam ca reusesc sa ies. Si totusi iata-ma la suprafata, happier and stronger than ever! Alive and kicking! Si inca cum!

Eram cazuta, eram pustiita, sufletul era terci, lumina interioara abia mai palpaia, aproape ca ma resemnasem cu convingerea ca voi ramane toata viata asa, paralizata de depresie, o aparam si o justificam fata de Bogdan, care, sincer, nu stiu cum de a rezistat langa mine in tot timpul asta in care am fost atat de departe, si de mine si de toata lumea!! Mi-am pierdut prieteni si "prieteni", s-au diluat relatii, s-au pulverizat "prietenii", dar Bogdan a ramas. Se pare ca sentimentele lui pentru mine sunt mult mai puternice decat as fi sperat vreodata! Sunt fericita si norocoasa sa am langa mine un asemenea om.

Dupa ce am facut poza de mai jos (cea din dreapta ;-))), Bogdan mi-a facut cel mai frumos compliment posibil: "Feli, ti-a revenit lumina in ochi!" :-)

Intr-o postare viitoare va voi povesti si cum am reusit sa renasc.