Ni s-a spus ca poliomielita a fost „invinsa” in majoritatea tarilor cu ajutorul unui vaccin, cand, de fapt, ceea ce au facut ei a fost sa dea un alt nume simptomelor. Cutremurator, dar adevarat. Hei, Rotary International! Cum poti sa sustii aceasta inselaciune? Informează-te mai bine! 

Au urmat si alte asemenea epidemii de paralizii infantile, dar autoritatile nu au investigat niciodata conexiunea clara ca lumina zilei cu insecticidele, iar copiii nu au fost niciodată testati pentru intoxicare sau tratati cu vreun antidot al toxinelor respective. In schimb, „sistemul” a decis ca vinovatul trebuia sa fie un virus ori o bacterie si solutia era sa se gaseasca... un vaccin. [What else? -n.m.] 
 

Aceasta activitate a fost sustinuta de familia Rockefeller si de Fundatia Illuminati „Carnegie”, care l-a insarcinat pe un anume Abraham Flexner sa viziteze institutiile de invatamant medical si sa raporteze daca acestea erau apte sa predea medicina sau nu. „Intamplarea” [stiu, deja cam multe "coincidente" - n.m.] face ca Abraham Flexner era fratele lui Simon Flexner (foto dreapta), care din 1903 pana in 1930 a condus „cercetarea” cauzelor si prevenirii bolilor la Institutul Rockefeller (in prezent, Universitatea Rockefeller) [ce-mi place mie mult la medicina alopata este ca habar nu are de cauzele bolilor, bajbaie in diagnostice si "tratamente", nu poate vindeca nimic (suprima doar simptomele prin medicatia care face mai mult rau decat boala insasi), dar pretinde ca poate preveni bolile prin vaccinuri; veniti de cumparati "sanatate" la pungi negre sigilate, credeti si nu cercetati, medicina va fie religie, noapte buna - n.m.]. Raportul Flexner, publicat in 1910, cerea ca scolile medicale americane sa impuna standarde mai inalte la admitere si absolvire, iar predarea si tratamentele sa adere exclusiv la protocoalele din cadrul stiintei oficial recunoscute (mainstream). Atunci s-a nascut industria medicala asa cum o cunoastem astazi. Acelasi reprezentant al fam. Rockefeller, Simon Flexner, impreuna cu colegul lui de la Institutul Rockefeller, Paul Lewis, au fost direct implicati in raspandirea minciunii ca poliomielita ar fi cauzata de un virus si nu de chimicale otravitoare.

Cu alte cuvinte, au injectat o „supa” infectioasa [eu as pune si infectioasa in ghilimele - n.m.] in creierul maimutelor si ele s-au imbolnavit precum copilul de la care fusese prelevata „supa”. Nu fusese izolat nici un singur „ingredient”, injectasera totul de-a valma, facand experimentul oricum irelevant din punct de vedere stiintific [ete, pe cine interesa stiinta? - n.m.]. Dar hei,  daca partitura spune ca boala e cauzata de un virus, apai virusul e musai sa fie acolo, chiar daca nu-l vede nimeni. Doar asa spune domnul Rockefeller. Aceasta tampenie desavarsita a pus capat disputei si asa a luat nastere "adevarul stiintific" cum ca poliomielita ar fi fost cauzata de un virus, asa ca s-a trecut repejor-repejor la cercetari pentru inventarea unui vaccin [daca au descoperit "infectarea" prin injectare in creier, oare de ce vaccinul nu se injecteaza si el in creier, ca doar se pretinde ca vaccinul imita imbolnavirea naturala? - n.m.].
 
In 1938, presedintele Franklin D. Roosevelt, care era marioneta lui Rockefeller si fusese si el victima paraliziei infantile, a lansat „Fundatia nationala impotriva paraliziei infantile” (NFIP). Aceasta a ignorat complet dovezile stiintifice privind cauzele reale ale bolii – toxinele – si a pornit o campanie de strangere de fonduri pentru "cercetare", inducand concomitent frica in populatie pentru a vinde cat mai bine minciuna despre cauzele poliomielitei.

Jonas Salk, "eroul" cu picioare de lut

Pe la sfarsitul anilor ‘40, Jonas Salk (foto dreapta), un medic si virusolog american dintr-o familie de rusi-evrei din New York, a declarat ca gasise „virusul polio” [erata: gasise pe ma-sa - n.m.] si ca folosise acel virus [las'ca ala nici nu era cauza bolii, who cares?] pentru a crea un vaccin impotriva poliomielitei. Da, ati citit bine! 

Alt personaj-cheie in „cercetarile” pentru producerea unui vaccin a fost Albert Sabin, de asemenea nascut din parinti evrei stabiliti pe teritoriul a ceea ce era atunci Rusia, angajat la „Institutul Rockefeller pentru Cercetari Medicale”. Mai tarziu, Sabin va dezvolta vaccinul oral impotriva poliomielitei. Jonas Salk a inceput sa testeze vaccinul pe la mijlocul anilor ‘50 si a admis ca a omorat 17.000 de maimute in timpul experimentarii. Vaccinul folosea un „virus polio mort”, virus omorat prin intermediul unei otravi numite formaldehida. Era un dezastru care iminent... care evident ca s-a intamplat. Ce face sistemul in astfel de cazuri? Minte. 400.000 de copii americani au fost vaccinati, actiune considerata un mare succes pentru ca „numai” 112 copii au contractat boala dupa ce primisera toate cele 3 doze de vaccin. Ceea ce autoritatile nu au spus insa este faptul ca acei copii care paralizau dupa una sau doua doze de vaccin sau la doua saptamani de la primirea celei de-a treia doze nu au fost socotiti. Mai grav, ei au fost considerati "cazuri de poliomielita la nevaccinati" [cum zicea Mark Twain, exista minciuni, exista minciuni sfruntate si exista statistici - n.m.].

Dr. Bernice Eddy, cercetatoare si sefa laboratoarelor pentru testele de siguranta din partea Guvernului american, afirma in 1954 ca vaccinul Salk cauza paralizie severa la maimute. A fost insa redusa la tacere, iar dupa un an, cand pericolele enuntate de ea au fost confirmate, i s-a refuzat dreptul de a mai face cercetari in domeniul poliomielitei [iaca se trezise experta sa se puna de-a curmezisul tavalugului vaccinarii - n.m.].  

In anul 1955, cand a fost lansat de „Fundatia nationala impotriva paraliziei infantile” controlata de  Rockefeller, vaccinul Salk a fost prezentat ca "sigur si eficient, asigurand protectie totala impotriva poliomielitei". Lui Salk i s-a decernat repejor Medalia Congresului, iar clopotele bisericilor s-au balanganit sa celebreze invingerea poliomielitei. Numai ca... poliomielita nu era nici pe departe invinsa.

"La numai 13 zile dupa ce se aclamase de catre toata presa si radioul american ca suntem martorii celei mai mari descoperiri medicale a secolului, si la 2 zile dupa ce ministrul britanic al sanatatii declarase ca va incepe imediat producerea vaccinului, au venit si primele stiri despre dezastru. Copiii inoculati cu o anumita marca de vaccin contractasera poliomielita! In zilele urmatoare au fost raportate din ce in ce mai multe cazuri de poliomielita, unele dintre ele induse si de alte marci de vaccin."

Numarul a continuat sa creasca, iar autoritatile medicale au suspendat productia vaccinului în America [ce "noroc" ca fusesera atat de multi copii vatamati incat nu au mai putut sa musamalizeze nimic - n.m.]. Au fost introduse reguli noi, pentru a face vaccinul mai „sigur” dar, dupa cum scrie Janine Roberts: ...in Boston, in ciuda [sau mai bine zis datorita?? - n.m.] vaccinarii a 130.000 de copii, dupa 4 luni s-au inregistrat peste 2.000 de cazuri de paralizie infantila. In anul precedent, se inregistrasera doar 273 de cazuri. Ca atare, numarul cazurilor se dublase în populatia vaccinata din New York si Connecticut si se triplase in Vermont. Numarul a crescut de 5 ori in Rhode Island si Wisconsin. Multi au paralizat la mana in care li se injectase vaccinul.

Aceeasi boala, alt nume

Ei, dar ajustatorii nu-si terminasera inca treaba. Ei au schimbat si denumirea, asa incat boala care mai inainte era cunoscuta sub numele poliomielita a devenit brusc „meningita aseptica”, iar in 1958 doctorilor li s-a spus sa inregistreze cazurile de poliomielita nu pe baza simptomelor, ca pana atunci, ci numai daca descopereau la analize prezenta asa-zisului virus polio. Avand in vedere ca „virusul” poliomielitei nu cauzeaza nici un fel de paralizie infantila, existau nenumarate cazuri care erau diagnosticate drept poliomielita in absenta asa-zisului virus. Aceste cazuri au fost atunci inregistrate drept „paralizie acuta flasca non-poliomielitica” si „sindrom Guillain-Barré”. Aceleasi denumiri se folosesc si astazi. Toate aceste scamatorii si altele au dus la scaderea remarcabila a cifrelor oficiale pentru cazurile de poliomielita, meritul fiind atribuit vaccinului, cand in realitate cazurile de paralizie infantila erau in crestere rapida, ba chiar se dublasera intre anii 1957 si 1959.

Explozia de poliomielita a corespuns cu introducerea de otravuri letale, stropite in cantitati mari pe terenurile cultivate, boala fiind necunoscuta in tarile sarace, care nu utilizau agricultura chimizata. Era asa de evident, incat poliomielita devenise cunoscuta si sub numele de „boala americana” [inca un "cadou" superb facut de americani omenirii - n.m.]. Prima epidemie de poliomielita intr-o tara tropicala a coincis exact cu momentul in care s-a introdus nefastul insecticid DDT in Filipine, spre sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand campusurile militare americane au fost stropite cu DDT, pentru a scapa de muste. Pana si creatorul vaccinului oral, Albert Sabin (foto), a declarat ca poliomielita a fost cauza principala a decesului soldatilor americani stationati in acele campusuri, in timp ce locuitorii din zonele nestropite din Filipine nu au avut niciun caz.

In 1944, s-a descoperit ca DDT-ul are acelasi efect asupra maduvei spinarii ca si in cazurile de paralizie infantila. Deci, ce-au facut americanii? Dupa razboi, armata americana si-a vandut DDT-ul populatiei americane [era pacat sa expire, doar se dadusera bani grei pe el - n.m.], care l-a folosit peste tot in ciuda evidentelor ca era o substanta otravitoare. Un concentrat chiar mai periculos, cunoscut sub numele DDE, a fost de asemenea folosit pe scara larga. Mari cantitati de DDT au fost gasite in laptele de vaca dupa ce vacile fusesera "spalate" cu aceasta substanta chimica, iar ceea ce a urmat a fost o explozie de paralizii la copiii care consumasera acest lapte contaminat. Prin aceeasi sursa, animalele de ferma si cele domestice au suferit aceleasi simptome.

Pare incredibil, dar oamenii erau chiar incurajati [cu succes - n.m.] sa-si stropeasca si casele cu DDT, inclusiv dormitoarele copiilor, ca protectie impotriva unei boli care fusese pusa in mod gresit pe seama unui virus si care de fapt era cauzata de DDT, precum si de alte substante similare, toxice. S-a fabricat pana si tapet impregnat cu DDT pentru camera copiilor, cu poze din personajele lui Disney. [Daca asta n-ar fi functionat, erau planificate probabil si suzete cu DDT - n.m.] Ca rezultat, cazurile de poliomielita au crescut de 3 ori intre anii 1940 si 1952!
[Mai multe despre poliomielita si "preventia" ei prin stropitul cu DDT am scris si eu AICI - n.m.]
In perioada respectiva, endocrinologul dr. Morton Biskind isi trata cu succes pacientii prin eliminarea din dieta a mancarurilor contaminate cu pesticide, in special a laptelui. Alti doctori au avut rezultate similare.