PojarProcesul pojaruluiStefan LankaTeoria germenilorVaccinareVirus de pojarVirus rujeolicVirusuri patogeneVirusuri si bacterii
Pe pariu ca pretinsul virus de pojar nu exista? - Episodul 1
Dragii mei, daca cititi de mai multa vreme acest blog, stiti deja ca vaccinarea este doar o ipoteza medicala nedovedita, promovata agresiv, prin intermediul careia copiii sunt vatamati de la cea mai frageda varsta, prin injectarea de neurotoxine.
Daca cititi de mai multa vreme blogul meu, mai stiti de la biologul german dr. Stefan Lanka de asemenea ca asa-zisele "virusuri patogene" impotriva carora se vaccineaza sunt o fictiune.
Din motive subiective, am intarziat mult cu publicarea materialului care urmeaza (la a carui traducere m-a ajutat o prietena draga sufletului meu - multumesc, Gabita!).
Daca cititi de mai multa vreme blogul meu, mai stiti de la biologul german dr. Stefan Lanka de asemenea ca asa-zisele "virusuri patogene" impotriva carora se vaccineaza sunt o fictiune.
Din motive subiective, am intarziat mult cu publicarea materialului care urmeaza (la a carui traducere m-a ajutat o prietena draga sufletului meu - multumesc, Gabita!).
Intre timp prima etapa a "procesului pojarului", cea de la tribunalul regional din Ravensburg, a fost absolvita cu un verdict suspect de rapid, care insa a lasat in mod surprinzator (si poate intentionat?) niste usi deschise spre un drum juridic care va duce pana la Curtea Constitutionala din Karlsruhe, unde se joaca dintotdeauna cu alte carti si unde legea este inca lege :-)
Va invit sa cititi luarea de pozitie a lui Stefan Lanka dupa prima infatisare din aprilie 2014. Toate afirmatiile pe care le contine acest material raman in continuare valabile si e bine sa le luati la cunostinta, mai ales in perspectiva urmatoarelor etape ale procesului :-)
Autor: Dr. Stefan Lanka (in vara lui 2014)
In data de 24.11.2011 am publicat pe internet un newsletter, in care am oferit 100.000€ persoanei care poate prezenta o lucrare stiintifica in care sa fie dovedita existenta pretinsului virus al pojarului si in care sa fie indicat diametrul acestui virus.
Ca premisa obligatorie pentru ca premiul sa poata fi revendicat pe cale juridica, am indicat prevederile Legii protectiei impotriva infectiilor (Infektionsschutzgesetz, IfSG) si in baza acestei legi am motivat de ce lucrarea solicitata trebuie sa provina de la Institutul german Robert Koch. Potrivit acestei legi, incepand cu data de 1.1.2001 Institutul Robert Koch este obligat sa practice o cercetare autonoma in raport cu cauzele pretinselor boli infectioase si sa faca publice rezultatele acestei cercetari.
In data de 24.11.2011 am publicat pe internet un newsletter, in care am oferit 100.000€ persoanei care poate prezenta o lucrare stiintifica in care sa fie dovedita existenta pretinsului virus al pojarului si in care sa fie indicat diametrul acestui virus.
Ca premisa obligatorie pentru ca premiul sa poata fi revendicat pe cale juridica, am indicat prevederile Legii protectiei impotriva infectiilor (Infektionsschutzgesetz, IfSG) si in baza acestei legi am motivat de ce lucrarea solicitata trebuie sa provina de la Institutul german Robert Koch. Potrivit acestei legi, incepand cu data de 1.1.2001 Institutul Robert Koch este obligat sa practice o cercetare autonoma in raport cu cauzele pretinselor boli infectioase si sa faca publice rezultatele acestei cercetari.
In calitate de doctor in biologie si expert in acest domeniu, precum si ca descoperitor de ”virusuri” (eu am izolat din mare primul virus gigantic, despre care se stie astazi ca din el provin nucleele propriilor noastre celule), stiam ca Institutul Robert Koch nu putea produce astfel de studii, intrucat nu exista virusuri patogene si, conform biologiei, nici nu au cum sa existe.
Povestea acestui proces a inceput cand am fost de mai multe ori abordat (din partea justitiei federale) in legatura cu ce s-ar putea face si ce ar trebui facut pentru a impiedica obligativitatea vaccinarii rujeolice, solicitata frecvent in presa. Un procuror, care isi daduse seama ca teoriile infectioase sunt gresite si periculoase, m-a incurajat sa scot de la naftalina o idee de-a mea mai veche, aceea de a organiza un concurs cu premiu despre existenta unui virus patogen.
Iata cum arata textului concursului din 24.11.2011:
Virusul pojarului
Recompensa de 100.000€!
Wanted - Diametrul
Doamnelor si domnilor,
Motivul actualui val de publicitate pentru ideea ca pojarul ar fi cauzat de un virus si ca din acest motiv ar trebui sa ne injectam cu vaccinuri este faptul ca in septembrie 2011 vanzarile la vaccinuri au scazut cu 19% fata de aceeasi luna a anului trecut.
In segmentul de piata cel mai profitabil, cel al vaccinurilor antigripale, scaderea atinge chiar 29%, deoarece gripa porcina influenteaza inca negativ cifra de afaceri, astfel ca guvernul german s-a hotarat sa accentueze marketingul pojarului.
Intai au inundat populatia cu sute de mii de brosuri cu titlul „Protectie vaccinala pentru intreaga familie”, in care se promoveaza in primul rand vaccinul rujeolic, cu argumentul ca virusul ar fi mortal si ar dizolva creierul.
OMS a lansat campania de propaganda despre pojar imediat dupa distribuirea brosurii, cu afirmatia ca din data de 1.1.2011 ar fi fost confirmate 26.000 de cazuri in 53 de tari, dintre care 14.000 ar reveni Frantei. Astfel s-a creat panica pentru o pandemie care ar fi iminenta dinspre Franta.
Premiul
La inceputul lui noiembrie, guvernul federal german a propagat informatia ca Institutul Paul Ehrlich (care autorizase punerea pe piata a vaccinului) ar fi reusit sa demonstreze ca virusul pojarului s-ar transmite prin caile respiratorii. In plus, s-ar planifica utilizarea virusurilor rujeolice atenuate in terapia cancerului, intrucat „aceste particule ar fi dus la micsorarea tumorilor” .
Pe 09.11.2011 s-a pretins ca anual ar muri din cauza pojarului 164.000 de oameni si 55 de milioane s-ar infecta anual. La jumatatea lui noiembrie s-a afirmat ca in Berlin s-ar fi dublat numarul cazurilor de pojar si ca ar fi survenit si cazuri cu evolutie grava.
Apoi Ministerul Sanatatii din Berlin a tras semnalul de alarma: „Situatia actuala impune mai ales la persoanele informate o revizuire a scepticismului lor de pana acum despre vaccinuri”, citat din parlamentarul Katrin Lompscher, Partidul de Stanga (Die LINKE).
Astfel, daca cercetatorii germani insarcinati de guvernul federal lucreaza cu virusuri rujeolice, trebuie sa existe o documentatie a acestor cercetari, cu atat mai mult cu cat din aceste virusuri se produc vaccinuri, iar aceste particule ar urma sa fie introduse in cercetarea cancerului. In acest context, este clar ca primul criteriu stiintific este acela de a cunoaste diametrul acestor virusuri.
100.000 €
Intrucat stim ca virusul pojarului nu exista si, conform cunostintelor din biologie si medicina nici nu are cum sa existe, si intrucat cunoastem adevaratele cauze ale pojarului, insa teama creste in continuare („Sa nu vaccinezi este un abuz asupra copiilor”, „La pojar nu se moare, ci bolnavii se topesc pe picioare”, „Virusurile de pojar distrug pe termen lung creierul copilului infectat”), ne dorim ca prin acest concurs sa obtinem urmatoarele:
- oamenii sa se informeze,
- cei informati sa-i ajute pe cei neinformati
- cei informati sa actioneze fata de propagandisti in conformitate cu legea in vigoare.
Asta deoarece este interzis sa se afirme neadevaruri prin care sa fie lezata demnitatea umana, iar pe aceasta baza, prin intermediul vaccinurilor, sa fie vatamate integritatea corporala si dreptul la viata.
In Germania, guvernul federal a insarcinat-o pe doamna Dr. Mankertz, in conformitate cu legea, respectiv Legea protectiei impotriva infectiilor (IfSG), sa conduca cercetari autonome pentru cauzele pojarului. Intrucat ea sustine ca ar fi cultivat personal virusuri rujeolice, trebuie sa cunoasca si diametrul virusului pojarului.
Ei trebuie sa-i fie adresata intrebarea referitoare la diametrul pojarului, avand in vedere faptul ca ea este responsabila cu acest virus. Adresa ei este:
PD Dr. Annette Mankertz
Institutul Robert Koch
Centrul National de Referinta pentru rujeola, oreion si rubeola
Nordufer 20, 13353 Berlin
Tel.: 030/18754-2516 sau -2315, fax.: 030/18754-2598
E-mail: Mankertza@rki.de
Premiul va achitat cand va fi prezentata o lucrare stiintifica in care existenta virusului pojarului este afirmata, dovedita si in care este determinat diametrul acestui virus.
Premiul nu va fi achitat daca la determinarea diametrului virusului pojarului sunt prezentate doar modele sau desene ca acesta [in original era tiparita o imagine haioasa].
Procedura ulterioara
Daca iese la iveala ca doamna dr. Mankertz afirma existenta virusurilor de pojar fara a avea o dovada stiintifica pentru aceasta afirmatie, comportamenul ei -de a pretinde ca virusul pojarului ar exista- nu poate fi tolerat.
Superiorul ei, la care pot fi facute plangeri impotriva doamnei dr. Mankertz, este:
Prof. Dr. Martin Mielke
Directorul Departamentului Special pentru igiena aplicata (infectii si spitale)
Institutul Robert Koch
Nordufer 20, 13353 Berlin
Tel.: +49 / (0)30 / 454 722 33
Fax.: +49 / (0)30 / 454 734 19
E-mail: mielkem@rki.de
Daca iese la iveala ca prof. Mielke stie ca doamna dr. Mankertz lucreaza fara o baza stiintifica si deci fara baza legala, trebuie adresate plangeri conducerii Institutului Robert Koch, respectiv presedintelui IRK, domnul prof. dr. Reinhard Burger.
Prof. dr. Reinhard Burger
Presedintele Institutului Robert Koch
Nordufer 20, 13353 Berlin
Tel.: +49 / (0)30 / 18754-20001
Fax.: +49 / (0)30 / 18754/2610
E-mail: burgerr@rki.de
Daca iese la iveala ca prof. Burger stie ca doamna dr. Mankertz lucreaza fara o baza stiintifica si deci fara baza legala si stie ca si prof. Mielke lucreaza fara o baza stiintifica sau legala cu privire la virusul pojarului, trebuie sa se faca plangere impotriva prof. Burger la persoana raspunzatoare din Ministerul Sanatatii.
Va rog sa imi trimiteti cererile facute la autoritati, precum si raspunsurile acestora, pe care sa le publicam, astfel incat totul sa devina cat mai eficient.
Cauza, evitarea si terapia pojarului
Celor care doresc sa stie in detaliu cum apare pojarul, cum poate fi evitat si tratat, le recomandam cartea noastra ”Frauda cu pojarul”. Va dorim toate cele bune!
Al dvs., dr. Stefan Lanka”
Sansa si riscul procesului
Sansa acestui proces consta in aceea ca ar putea duce la o reformare a medicinii. Avem nevoie cu totii de o medicina stiintifica, care sa serveasca omului si nu unor dogme, constrangeri si interese dezvoltate de-a lungul istoriei. Multi medici vad aceasta necesitate, insa nu au gasit inca o solutie pentru a o realiza fara a-si pierde reputatia si veniturile.
Multi se tem de aceasta pierdere a reputatiei si a veniturilor, astfel ca nu e de mirare ca in mass media s-a relatat negativ, complet distorsionat si partinitor despre proces. De acest proces depind multe: daca ideea virusului pojarului se prabuseste, exista posibilitatea ca toate virusurile asa-zis patogene, precum HIV, Ebola, Influenza etc. sa fie identificate ca inventii si instrumente de control. Atunci nici vaccinarea nu ar mai avea nicio justificare.
Sute de abonati ai Newsletter-ului din 24.11.2011 s-au adresat Institutului Robert Koch, doamnei PD dr. Annette Mankertz (in calitate de persoana responsabila cu afirmatia publica a existentei asa-zisului virus al pojarului), solicitand de la aceasta dovezile stiintifice ale existentei virusului pojarului si presupusul lui diametru.
Doamna dr. Mankertz a refuzat tot de sute de ori sa informeze „suveranul”, adica cetatenii, despre virusul pojarului. De fiecare data raspundea doar o jurnalista, care sustinea ca Institutul Robert Koch ar fi redactat despre virusul pojarului numai studii interne, nedate publicitatii. Institutul Robert Koch a refuzat si publicarea acestor pretinse studii.
In corespondenta ulterioara despre demonstrarea existentei virusului pojarului, Institutul Robert Koch a admis ca diametrul virusului pojarului nu poate fi determinat precis, intrucat particulele care sunt considerate virus ar avea diametre foarte diferite intre ele. Intre timp a devenit clar, in urma decernarii in 10.12.2013 a Premiului Nobel pentru Medicina, ca ceea ce anterior fusese interpretat in mod gresit ca fiind virusuri patogene sunt in realitate vezicule absolut normale ale nucleului celular prin intermediul carora celulele efectueaza exportul si importul.
Institutul Robert Koch a admis de asemenea in cadrul acestor interpelari ca acele vezicule care fusesera interpretate in mod gresit ca virusuri rujeolice sunt compuse din substante proprii corpului, dar nu a dat publicitatii concluzia trasa de aici, ca aceste vezicule proprii celulelor, prezentate pe post de virusuri, nu au cum sa fie virusuri. In teorie, virusurile patogene sunt structuri straine corpului, impotriva carora pretinsul sistem imunitar propriu organismului ar produce "corpi de aparare", asa-numitii anticorpi. Intrucat componentele celulare interpretate gresit drept virusuri sunt in realitate vezicule de transport celular, pentru a caror cercetare a fost decernat in 2013 Premiul Nobel pentru Medicina, vaccinurile nu pot avea nici un efect pozitiv.
Conducerea Institutului Robert Koch, superiorii ierarhici din Ministerul Sanatatii si din Comitetul pentru Petitii al Parlamentului Federal German au primit multe scrisori si cereri sa actioneze in conformitate cu faptele si cu legislatia in vigoare, pentru a stopa imediat vatamarile corporale in masa cauzate de vaccinuri. Cu toate acestea, ei incearca si in prezent ca -prin tacere si lipsa de actiune- sa perpetueze afirmatiile publice despre existenta virusului pojarului si a altor virusuri patogene. O turnura pozitiva pentru noi a acestui proces poate conduce la o schimbare totala.
Riscul procesului consta in faptul ca vom fi si mai discreditati in mass media si, prin multe proceduri juridice inutile, ar urma sa fim constransi sa abandonam din motive financiare.
Culisele procesului
Prin faptul ca un tanar medic, David Bardens, a facut plangere pentru a primi cei 100.000€ anuntati, creste probabilitatea ca subiectul ”Pe pariu ca nu exista virusul pojarului!” sa fie discutat public. Acest medic fara specializare, care nu a facut niciun fel de cercetari de laborator si nu a promovat inca, pretinde ca ar fi fost indignat de punerea sub semnul intrebarii a existentei virusului pojarului si de faptul ca el insusi in acest caz s-ar fi vaccinat cu vaccinuri nerecomandate.
Indoielile referitoare la motivatia lui sunt indreptatite. Procesul a fost facut public prin intermediul unei pagini de internet ilegale, cu mult timp inainte ca procesul sa fie in curs de judecata. S-au dat informatii despre proces unor infractori extremisti de stanga, care activeaza pe internet anonim si fara caseta redactionala (Impressum) si care in forumul lor promoveaza asasinarea oamenilor care pun sub semnul intrebarii vaccinarea sau alte dogme ale inaltei scoli de medicina occidentala.
Revista DER SPIEGEL a copiat de pe acest site si astfel a facut public procesul la nivelul intregii tari. Presa locala a preluat de asemenea tema de la extremistii de stanga si a reusit, printr-o polemica si mai extrema, sa-i faca pana si pe oamenii lipsiti de spirit critic sa reflecteze si sa cerceteze independent. In aceasta perioada mi s-a alaturat cantareata Marla Glen, care pe 23 aprilie 2014, in Castelul Montfort din Langenargen, orasul meu de bastina, a sustinut un concert de binefacere pentru cele 100.000 de persoane vatamate de vaccinuri in Germania. Vezi si Newsletter-ul nostru din 17.04.2014 in arhiva de Newsletter pe pagina noastra de internet (www.wissenschafftplus.de).
Actiunea de donare initiata sub motto-ul ”1.000 pentru 100.000”, acesta fiind si motto-ul concertului de binefacere al Marlei Glen, continua si va fi promovata de indata ce va aparea DVD-ul concertului. Vezi pe youtube videoclipurile ”Marla Glen am Bodensee” si ”Minciuna despre pojar” (Masernlüge), un interviu despre proces, pe care l-am dat unei jurnaliste in aprilie 2014.
Impresia mea in prima zi de proces in 11.04.2014 a fost ca instanta de judecata ar fi vrut sa respinga plangerea lui David Bardens, intrucat nici macar premisa ca dovada sa se faca printr-o lucrare publicata de Institutul Robert Koch nu fusese indeplinita. Dupa consemnarea textului cu conditiile concursului in procesul-verbal al sedintei de judecata si dupa ce a deliberat cu avocatul sau, David Bardens a declarat public ca el citise doar prima pagina a conditiilor de concurs si ca Legea protectiei impotriva infectiilor i s-ar parea confuza, astfel incat tribunalul nu a putut sa-l lase prada batjocurii publice pe tanarul medic si, prin el, si medicina scolastica. Pentru termenul de judecata pentru pronuntare din 24.04.2014, instanta a propus un expert, care sa verifice cele sase lucrari prezentate de David Bardens, pentru a vedea daca in acestea s-ar gasi dovezi in favoarea existentei virusului pojarului.
Am recuzat acest expert, banuindu-l de partinire, drept pentru care actele au ajuns la Curtea de Apel Stuttgart. Acest expert nu este subordonat Institutului Robert Koch. Experta ideala in acest sens ar fi doamna dr. Mankertz de la Institutul Robert Koch, directoarea Centrului National de Referinta pentru pojar, care insa a admis deja ca atat ea cat si Institutul Robert Koch nu detin dovezi stiintifice pentru existenta presupusului virus al pojarului.
Va multumim mult pentru sprijin
Cand colegii mei au vrut sa relateze despre proces pe pagina noastra de internet, David Bardens a obtinut imediat de la tribunal o decizie judecatoreasca, desi ulterior el insusi a facut aceste declaratii in interviuri. Din acest motiv nu am putut publica editia noastra nr. 3-4/2014 a revistei Magazin WissenschafftPlus, desi ea era finisata.
In Newsletter-ul din 14.05.2014 (”Vremuri turbulente”) am solicitat sustinerea dvs., pe care am si primit-o, astfel incat acum publicam aceasta editie speciala din WissenschafftPlus, mergem mai departe cu procesul, iar dupa ce avocatii nostri au verificat si analizat situatia, avem voie sa relatam din nou si despre proces. Multumim din suflet tuturor celor care au facut donatii in acest scop.
Fiecare etapa din acest proces implica niste costuri mari, motiv pentru care va rugam sa ne sprijiniti in continuare, astfel incat sa putem rezista financiar pe parcursul procesului. Va rugam sa ne sprijiniti cu donatii in contul nostru: WissenschafftPlus, cont: 705906800, BIC: 700 100 80, IBAN: DE 7770 0100 8007 0590 6800, BIC: PBNKDEFF.
Vom face publice prin intermediul Newsletter-ului toate progresele procesului si le vom documenta pe pagina noastra de internet.
Cele sase lucrari ale lui David Bardens Sansa acestui proces consta in aceea ca ar putea duce la o reformare a medicinii. Avem nevoie cu totii de o medicina stiintifica, care sa serveasca omului si nu unor dogme, constrangeri si interese dezvoltate de-a lungul istoriei. Multi medici vad aceasta necesitate, insa nu au gasit inca o solutie pentru a o realiza fara a-si pierde reputatia si veniturile.
Multi se tem de aceasta pierdere a reputatiei si a veniturilor, astfel ca nu e de mirare ca in mass media s-a relatat negativ, complet distorsionat si partinitor despre proces. De acest proces depind multe: daca ideea virusului pojarului se prabuseste, exista posibilitatea ca toate virusurile asa-zis patogene, precum HIV, Ebola, Influenza etc. sa fie identificate ca inventii si instrumente de control. Atunci nici vaccinarea nu ar mai avea nicio justificare.
Sute de abonati ai Newsletter-ului din 24.11.2011 s-au adresat Institutului Robert Koch, doamnei PD dr. Annette Mankertz (in calitate de persoana responsabila cu afirmatia publica a existentei asa-zisului virus al pojarului), solicitand de la aceasta dovezile stiintifice ale existentei virusului pojarului si presupusul lui diametru.
Doamna dr. Mankertz a refuzat tot de sute de ori sa informeze „suveranul”, adica cetatenii, despre virusul pojarului. De fiecare data raspundea doar o jurnalista, care sustinea ca Institutul Robert Koch ar fi redactat despre virusul pojarului numai studii interne, nedate publicitatii. Institutul Robert Koch a refuzat si publicarea acestor pretinse studii.
In corespondenta ulterioara despre demonstrarea existentei virusului pojarului, Institutul Robert Koch a admis ca diametrul virusului pojarului nu poate fi determinat precis, intrucat particulele care sunt considerate virus ar avea diametre foarte diferite intre ele. Intre timp a devenit clar, in urma decernarii in 10.12.2013 a Premiului Nobel pentru Medicina, ca ceea ce anterior fusese interpretat in mod gresit ca fiind virusuri patogene sunt in realitate vezicule absolut normale ale nucleului celular prin intermediul carora celulele efectueaza exportul si importul.
Institutul Robert Koch a admis de asemenea in cadrul acestor interpelari ca acele vezicule care fusesera interpretate in mod gresit ca virusuri rujeolice sunt compuse din substante proprii corpului, dar nu a dat publicitatii concluzia trasa de aici, ca aceste vezicule proprii celulelor, prezentate pe post de virusuri, nu au cum sa fie virusuri. In teorie, virusurile patogene sunt structuri straine corpului, impotriva carora pretinsul sistem imunitar propriu organismului ar produce "corpi de aparare", asa-numitii anticorpi. Intrucat componentele celulare interpretate gresit drept virusuri sunt in realitate vezicule de transport celular, pentru a caror cercetare a fost decernat in 2013 Premiul Nobel pentru Medicina, vaccinurile nu pot avea nici un efect pozitiv.
Conducerea Institutului Robert Koch, superiorii ierarhici din Ministerul Sanatatii si din Comitetul pentru Petitii al Parlamentului Federal German au primit multe scrisori si cereri sa actioneze in conformitate cu faptele si cu legislatia in vigoare, pentru a stopa imediat vatamarile corporale in masa cauzate de vaccinuri. Cu toate acestea, ei incearca si in prezent ca -prin tacere si lipsa de actiune- sa perpetueze afirmatiile publice despre existenta virusului pojarului si a altor virusuri patogene. O turnura pozitiva pentru noi a acestui proces poate conduce la o schimbare totala.
Riscul procesului consta in faptul ca vom fi si mai discreditati in mass media si, prin multe proceduri juridice inutile, ar urma sa fim constransi sa abandonam din motive financiare.
Culisele procesului
Prin faptul ca un tanar medic, David Bardens, a facut plangere pentru a primi cei 100.000€ anuntati, creste probabilitatea ca subiectul ”Pe pariu ca nu exista virusul pojarului!” sa fie discutat public. Acest medic fara specializare, care nu a facut niciun fel de cercetari de laborator si nu a promovat inca, pretinde ca ar fi fost indignat de punerea sub semnul intrebarii a existentei virusului pojarului si de faptul ca el insusi in acest caz s-ar fi vaccinat cu vaccinuri nerecomandate.
Indoielile referitoare la motivatia lui sunt indreptatite. Procesul a fost facut public prin intermediul unei pagini de internet ilegale, cu mult timp inainte ca procesul sa fie in curs de judecata. S-au dat informatii despre proces unor infractori extremisti de stanga, care activeaza pe internet anonim si fara caseta redactionala (Impressum) si care in forumul lor promoveaza asasinarea oamenilor care pun sub semnul intrebarii vaccinarea sau alte dogme ale inaltei scoli de medicina occidentala.
Revista DER SPIEGEL a copiat de pe acest site si astfel a facut public procesul la nivelul intregii tari. Presa locala a preluat de asemenea tema de la extremistii de stanga si a reusit, printr-o polemica si mai extrema, sa-i faca pana si pe oamenii lipsiti de spirit critic sa reflecteze si sa cerceteze independent. In aceasta perioada mi s-a alaturat cantareata Marla Glen, care pe 23 aprilie 2014, in Castelul Montfort din Langenargen, orasul meu de bastina, a sustinut un concert de binefacere pentru cele 100.000 de persoane vatamate de vaccinuri in Germania. Vezi si Newsletter-ul nostru din 17.04.2014 in arhiva de Newsletter pe pagina noastra de internet (www.wissenschafftplus.de).
Actiunea de donare initiata sub motto-ul ”1.000 pentru 100.000”, acesta fiind si motto-ul concertului de binefacere al Marlei Glen, continua si va fi promovata de indata ce va aparea DVD-ul concertului. Vezi pe youtube videoclipurile ”Marla Glen am Bodensee” si ”Minciuna despre pojar” (Masernlüge), un interviu despre proces, pe care l-am dat unei jurnaliste in aprilie 2014.
Impresia mea in prima zi de proces in 11.04.2014 a fost ca instanta de judecata ar fi vrut sa respinga plangerea lui David Bardens, intrucat nici macar premisa ca dovada sa se faca printr-o lucrare publicata de Institutul Robert Koch nu fusese indeplinita. Dupa consemnarea textului cu conditiile concursului in procesul-verbal al sedintei de judecata si dupa ce a deliberat cu avocatul sau, David Bardens a declarat public ca el citise doar prima pagina a conditiilor de concurs si ca Legea protectiei impotriva infectiilor i s-ar parea confuza, astfel incat tribunalul nu a putut sa-l lase prada batjocurii publice pe tanarul medic si, prin el, si medicina scolastica. Pentru termenul de judecata pentru pronuntare din 24.04.2014, instanta a propus un expert, care sa verifice cele sase lucrari prezentate de David Bardens, pentru a vedea daca in acestea s-ar gasi dovezi in favoarea existentei virusului pojarului.
Am recuzat acest expert, banuindu-l de partinire, drept pentru care actele au ajuns la Curtea de Apel Stuttgart. Acest expert nu este subordonat Institutului Robert Koch. Experta ideala in acest sens ar fi doamna dr. Mankertz de la Institutul Robert Koch, directoarea Centrului National de Referinta pentru pojar, care insa a admis deja ca atat ea cat si Institutul Robert Koch nu detin dovezi stiintifice pentru existenta presupusului virus al pojarului.
Va multumim mult pentru sprijin
Cand colegii mei au vrut sa relateze despre proces pe pagina noastra de internet, David Bardens a obtinut imediat de la tribunal o decizie judecatoreasca, desi ulterior el insusi a facut aceste declaratii in interviuri. Din acest motiv nu am putut publica editia noastra nr. 3-4/2014 a revistei Magazin WissenschafftPlus, desi ea era finisata.
In Newsletter-ul din 14.05.2014 (”Vremuri turbulente”) am solicitat sustinerea dvs., pe care am si primit-o, astfel incat acum publicam aceasta editie speciala din WissenschafftPlus, mergem mai departe cu procesul, iar dupa ce avocatii nostri au verificat si analizat situatia, avem voie sa relatam din nou si despre proces. Multumim din suflet tuturor celor care au facut donatii in acest scop.
Fiecare etapa din acest proces implica niste costuri mari, motiv pentru care va rugam sa ne sprijiniti in continuare, astfel incat sa putem rezista financiar pe parcursul procesului. Va rugam sa ne sprijiniti cu donatii in contul nostru: WissenschafftPlus, cont: 705906800, BIC: 700 100 80, IBAN: DE 7770 0100 8007 0590 6800, BIC: PBNKDEFF.
Vom face publice prin intermediul Newsletter-ului toate progresele procesului si le vom documenta pe pagina noastra de internet.
Pe 31.1.2012, David Bardens mi-a trimis sase lucrari, afirmand ca astfel ar fi furnizat dovada existentei virusului pojarului, si a solicitat premiul de 100.000€. I-am comunicat ca aceste lucrari nu sunt publicate de Institutul Robert Koch, nu corespund cerintelor IfSG, lezeaza adanc principiile de baza ale stiintei si in plus ele descriu doar componente si procese proprii celulelor, si nicidecum un virus.
Ca urmare, el a depus plangere cu motivarea verbala pe care a dat-o si pe 11.04.2014, ca ar fi citit doar prima din cele trei pagini ale conditiilor concursului (!) si ca nu ar intelege Legea protectiei impotriva infectiilor (IfSG). IfSG someaza in paragrafele sale pe toti cei implicati in domeniul infectiilor sa desfasoare activitati stiintifice conform standardului actual al stiintei si tehnicii si obliga Institutul Robert Koch sa efectueze activitate de cercetare proprie asupra cauzelor bolilor infectioase, deci si asupra pretinsului virus al pojarului.
Veziculele celulare, care in mod gresit au fost interpretate drept virusuri, sunt in realitate vezicule de transport, create pentru exportul si importul de substante in si din celule, ca atare in afara tesuturilor aceste vezicule nu sunt stabile, au dimensiuni si compozitie diferite, motiv pentru care o izolare a acestor vezicule si caracterizarea componentelor lor, inclusiv determinarea diametrului, nu este posibila.
Pentru a permite fiecarui cititor sa-si faca o imagine asupra dovezilor ”stiintifice” aduse de David Bardens, voi cita titlurile si autorii celor sase lucrari si le voi comenta continutul.
Enders JF, Peebles TC. Propagation in tissue cultures of cytopathogenic agents from patients with measles. (Propagarea in culturi tisulare de agenti citopatogenici de la pacienti cu rujeola). Proc Soc Exp Biol Med. 1954 iun; 86(2): 277-286.
Dupa cum spune si titlul, in cadrul experimentului au fost omorate celule in eprubeta, iar moartea celulelor a fost data drept efect al virusurilor, care nici atunci si nici pana in ziua de astazi nu au fost vreodata vazute, izolate, caracterizate si fotografiate. Inselatoria poate fi recunoscuta de oricine, avand in vedere ca nu s-au efectuat experimente de control, care in stiinta sunt o conditie sine qua non.
Experimentul de control este atunci cand celulele din eprubeta sunt tratate in acelasi mod, cu acelasi lichid, dar sterilizat. Acest experiment de control trebuie efectuat si documentat pentru a se putea confirma ca nu modalitatea de experimentare si chimicalele folosite sunt de fapt cauza mortii celulelor din eprubeta.
Daca nu se efectueaza si nu se publica experimentele de control, nici un om de stiinta nu are voie sa atribuie experimentului sau forta probatorie sau sa sustina ca afirmatiile sale ar fi stiintifice. Intrucat frauda stiintifica nu a fost definita legal ca infractiune, ”oamenii de stiinta” cred ca pot face si isi pot permite tot ce vor ei, fara a fi trasi la raspundere. Din punct de vedere penal ”stiinta” actioneaza in afara oricarui control.
Doar in Germania stiinta este legata de Constitutie, art. 5, alin. 3 (”Arta si stiinta, cercetarea si invatamantul sunt libere. Libertatea invatamantului nu exonereaza de loialitatea fata de constitutie”) si astfel stiinta este legata prin aceasta de lege. Astfel, vatamarile corporale si lezarile demnitatii umane ca urmare a unor induceri in eroare ”stiintifice” sunt prin aceasta lege interzise. Acesta este motivul pentru care am precizat clar legatura dintre conditiile concursului si dreptul german, Legea protectiei impotriva infectiilor (IfSG) si prin aceasta de Constitutie. In practica, unii ”oameni de stiinta” si ”cercetatori”se comporta de parca ar fi citit numai primul alineat al articolului 5 si considera ca ar fi liberi de orice obligatii.
Bach V, Magnus Pv. Studies on measles virus on monkey kidney tissue cultures (Studii asupra virusului pojarului in culturi pe rinichi de maimuta). Acta Pathol Microbiol Scand. 1959; 42(1):75-85.
Autorii au repetat acelasi truc al autorilor de la nr. 1 si nu au efectuat nici un fel de experiment de control. In Germania efectuarea experimentelor de control in cadrul stiintei de stat este un imperativ impus prin lege; un motiv in plus pentru care am legat criteriile concursului pentru virusul pojarului de prevederile legislatiei germane.
Horikami SM, Mozer SA. Structure, transmission, and replication of Measles Virus (Structura, reproducerea si replicarea virusului rujeolic). Current Topics in Microbiology and Immunology 1995; 191: 35-50.
Aceasta este o recenzie care doar mentioneaza afirmatiile altor ”oameni de stiinta” fara a documenta sau preciza dovezile stiintifice in acest sens. Aceasta lucrare nu vine de la Institutul Robert Koch si provine din perioada anterioara introducerii IfSG la data de 1.1.2001.
Nakai M, Imagawa DT. Electron microscopy of measles virus replication (Microscopie electronica a replicarii virusului rujeolic). J Virol 1969 febr; 3 (2): 187-97.
Aici au fost fotografiate in culturi celulare veziculele de transport proprii celulei, pentru care in anul 2013 s-a decernat premiul Nobel pentru Medicina. Aceste vezicule nu au putut fi niciodata izolate, iar compozitia lor nu a putut fi niciodata determinata. Mai presus de toate, astfel de structuri nu au fost vazute niciodata in oameni si niciodata in modificarile epiteliale prezentate drept pojar. De asemenea, lipseste integral demonstratia ca in cazul acestor vezicule ar fi vorba despre structuri de sine statatoare, care ar veni din exterior.
Lund GA, Tyrell, DL, Bradley RD, Scraba DG. The molecular length of measles virus RNA and the structural organization of measles nucleocapsids (Lungimea moleculara a ARN-ului virusului rujeolic si organizarea structurala a capsidelor nucleice rujeolice). J Gen Virol. 1984, sept; 65 (Pt. 9): 1535-42.
Autorii fac celulele din eprubeta sa produca substanta de transport (ARN) si afirma ca acest ARN ar proveni de la un virus, care insa nu apare nicaieri, nu e fotografiat, izolat si ale carui componente nu sunt determinate. Doar cand s-ar descoperi si determina componente intr-un virus deja izolat am putea crede ca parti identice sau asemanatoare ar putea proveni tot dintr-un virus.
Daca insa virusul si componentele sale nu sunt cunoscute, nu se poate afirma ca niste molecule oarecare ar fi componente ale unui virus. Procedura este aceeasi pentru toate afirmatiile referitoare la virusuri patogene: sunt fotografiate vezicule sau fasii in celule, sunt prezentate drept virusuri si mai tarziu sunt create molecule care apoi sunt date drept componente ale virusului.
Daikoku E, Morita C, Kohno T, Sano K. Analysis of morphology and infectivity of measles virus particles (Analiza morfologiei si patogenitatii particulelor de virus rujeolic). Bulletin of the Osaka Medical College. 2007; 53(2): 107-14.
Autorii fac experimente pe culturi celulare ca si in lucrarea nr. 4, fara sa izoleze vreun virus si fara sa ii determine componentele. Toti lucreaza pe culturi celulare primite de la inventatorii virusului pojarului, culturi care sunt considerate a priori a fi (fost) infectate. In realitate, asemenea culturi celulare ”infectate” sunt cumparate de catre cercetatori pentru experimentele lor si se fac afirmatii fara a se verifica daca in pachet se gaseste realmente ceea ce scrie pe el.
Autorii constata ca veziculele pe care le prezinta drept virusuri de pojar ar prezenta un diametru de 50nm pana la 1000nm. Prin aceasta este dovedit ca nu poate fi vorba de virusuri, ci de vezicule proprii celulei, care prezinta in mod tipic aceasta dimensiune.
Prezentand pe post de dovada aceste lucrari, care nici prin continut si nici formal nu indeplinesc criteriile concursului meu din 24.11.2011, medicul David Bardens a demonstrat ca ipoteza existentei virusului pojarului este o eroare care duce pana la frauda stiintifica, intrucat toti autorii implicati au lezat criteriile clar definite ale cercetarii stiintifice.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ca urmare, el a depus plangere cu motivarea verbala pe care a dat-o si pe 11.04.2014, ca ar fi citit doar prima din cele trei pagini ale conditiilor concursului (!) si ca nu ar intelege Legea protectiei impotriva infectiilor (IfSG). IfSG someaza in paragrafele sale pe toti cei implicati in domeniul infectiilor sa desfasoare activitati stiintifice conform standardului actual al stiintei si tehnicii si obliga Institutul Robert Koch sa efectueze activitate de cercetare proprie asupra cauzelor bolilor infectioase, deci si asupra pretinsului virus al pojarului.
Veziculele celulare, care in mod gresit au fost interpretate drept virusuri, sunt in realitate vezicule de transport, create pentru exportul si importul de substante in si din celule, ca atare in afara tesuturilor aceste vezicule nu sunt stabile, au dimensiuni si compozitie diferite, motiv pentru care o izolare a acestor vezicule si caracterizarea componentelor lor, inclusiv determinarea diametrului, nu este posibila.
Pentru a permite fiecarui cititor sa-si faca o imagine asupra dovezilor ”stiintifice” aduse de David Bardens, voi cita titlurile si autorii celor sase lucrari si le voi comenta continutul.
Enders JF, Peebles TC. Propagation in tissue cultures of cytopathogenic agents from patients with measles. (Propagarea in culturi tisulare de agenti citopatogenici de la pacienti cu rujeola). Proc Soc Exp Biol Med. 1954 iun; 86(2): 277-286.
Dupa cum spune si titlul, in cadrul experimentului au fost omorate celule in eprubeta, iar moartea celulelor a fost data drept efect al virusurilor, care nici atunci si nici pana in ziua de astazi nu au fost vreodata vazute, izolate, caracterizate si fotografiate. Inselatoria poate fi recunoscuta de oricine, avand in vedere ca nu s-au efectuat experimente de control, care in stiinta sunt o conditie sine qua non.
Experimentul de control este atunci cand celulele din eprubeta sunt tratate in acelasi mod, cu acelasi lichid, dar sterilizat. Acest experiment de control trebuie efectuat si documentat pentru a se putea confirma ca nu modalitatea de experimentare si chimicalele folosite sunt de fapt cauza mortii celulelor din eprubeta.
Daca nu se efectueaza si nu se publica experimentele de control, nici un om de stiinta nu are voie sa atribuie experimentului sau forta probatorie sau sa sustina ca afirmatiile sale ar fi stiintifice. Intrucat frauda stiintifica nu a fost definita legal ca infractiune, ”oamenii de stiinta” cred ca pot face si isi pot permite tot ce vor ei, fara a fi trasi la raspundere. Din punct de vedere penal ”stiinta” actioneaza in afara oricarui control.
Doar in Germania stiinta este legata de Constitutie, art. 5, alin. 3 (”Arta si stiinta, cercetarea si invatamantul sunt libere. Libertatea invatamantului nu exonereaza de loialitatea fata de constitutie”) si astfel stiinta este legata prin aceasta de lege. Astfel, vatamarile corporale si lezarile demnitatii umane ca urmare a unor induceri in eroare ”stiintifice” sunt prin aceasta lege interzise. Acesta este motivul pentru care am precizat clar legatura dintre conditiile concursului si dreptul german, Legea protectiei impotriva infectiilor (IfSG) si prin aceasta de Constitutie. In practica, unii ”oameni de stiinta” si ”cercetatori”se comporta de parca ar fi citit numai primul alineat al articolului 5 si considera ca ar fi liberi de orice obligatii.
Bach V, Magnus Pv. Studies on measles virus on monkey kidney tissue cultures (Studii asupra virusului pojarului in culturi pe rinichi de maimuta). Acta Pathol Microbiol Scand. 1959; 42(1):75-85.
Autorii au repetat acelasi truc al autorilor de la nr. 1 si nu au efectuat nici un fel de experiment de control. In Germania efectuarea experimentelor de control in cadrul stiintei de stat este un imperativ impus prin lege; un motiv in plus pentru care am legat criteriile concursului pentru virusul pojarului de prevederile legislatiei germane.
Horikami SM, Mozer SA. Structure, transmission, and replication of Measles Virus (Structura, reproducerea si replicarea virusului rujeolic). Current Topics in Microbiology and Immunology 1995; 191: 35-50.
Aceasta este o recenzie care doar mentioneaza afirmatiile altor ”oameni de stiinta” fara a documenta sau preciza dovezile stiintifice in acest sens. Aceasta lucrare nu vine de la Institutul Robert Koch si provine din perioada anterioara introducerii IfSG la data de 1.1.2001.
Nakai M, Imagawa DT. Electron microscopy of measles virus replication (Microscopie electronica a replicarii virusului rujeolic). J Virol 1969 febr; 3 (2): 187-97.
Aici au fost fotografiate in culturi celulare veziculele de transport proprii celulei, pentru care in anul 2013 s-a decernat premiul Nobel pentru Medicina. Aceste vezicule nu au putut fi niciodata izolate, iar compozitia lor nu a putut fi niciodata determinata. Mai presus de toate, astfel de structuri nu au fost vazute niciodata in oameni si niciodata in modificarile epiteliale prezentate drept pojar. De asemenea, lipseste integral demonstratia ca in cazul acestor vezicule ar fi vorba despre structuri de sine statatoare, care ar veni din exterior.
Lund GA, Tyrell, DL, Bradley RD, Scraba DG. The molecular length of measles virus RNA and the structural organization of measles nucleocapsids (Lungimea moleculara a ARN-ului virusului rujeolic si organizarea structurala a capsidelor nucleice rujeolice). J Gen Virol. 1984, sept; 65 (Pt. 9): 1535-42.
Autorii fac celulele din eprubeta sa produca substanta de transport (ARN) si afirma ca acest ARN ar proveni de la un virus, care insa nu apare nicaieri, nu e fotografiat, izolat si ale carui componente nu sunt determinate. Doar cand s-ar descoperi si determina componente intr-un virus deja izolat am putea crede ca parti identice sau asemanatoare ar putea proveni tot dintr-un virus.
Daca insa virusul si componentele sale nu sunt cunoscute, nu se poate afirma ca niste molecule oarecare ar fi componente ale unui virus. Procedura este aceeasi pentru toate afirmatiile referitoare la virusuri patogene: sunt fotografiate vezicule sau fasii in celule, sunt prezentate drept virusuri si mai tarziu sunt create molecule care apoi sunt date drept componente ale virusului.
Daikoku E, Morita C, Kohno T, Sano K. Analysis of morphology and infectivity of measles virus particles (Analiza morfologiei si patogenitatii particulelor de virus rujeolic). Bulletin of the Osaka Medical College. 2007; 53(2): 107-14.
Autorii fac experimente pe culturi celulare ca si in lucrarea nr. 4, fara sa izoleze vreun virus si fara sa ii determine componentele. Toti lucreaza pe culturi celulare primite de la inventatorii virusului pojarului, culturi care sunt considerate a priori a fi (fost) infectate. In realitate, asemenea culturi celulare ”infectate” sunt cumparate de catre cercetatori pentru experimentele lor si se fac afirmatii fara a se verifica daca in pachet se gaseste realmente ceea ce scrie pe el.
Autorii constata ca veziculele pe care le prezinta drept virusuri de pojar ar prezenta un diametru de 50nm pana la 1000nm. Prin aceasta este dovedit ca nu poate fi vorba de virusuri, ci de vezicule proprii celulei, care prezinta in mod tipic aceasta dimensiune.
Prezentand pe post de dovada aceste lucrari, care nici prin continut si nici formal nu indeplinesc criteriile concursului meu din 24.11.2011, medicul David Bardens a demonstrat ca ipoteza existentei virusului pojarului este o eroare care duce pana la frauda stiintifica, intrucat toti autorii implicati au lezat criteriile clar definite ale cercetarii stiintifice.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dragii mei cititori care aveti cat de cat idee despre ce se intampla cu adevarat in lume si nu inghititi gogosile din ziare, din textul de mai sus sa retineti clar un singur lucru: indiferent ce au sustinut judecatorul si expertul, in realitate din punct de vedere legal NICIUNUL din criteriile concursului initiat de dr. Lanka nu a fost indeplinit. Criteriile erau, dupa cum ati citit mai sus:
Etapa de proces din Ravensburg a fost deci o mica farsa :-) Dealtfel, pentru orice om care are cele mai rudimentare cunostinte juridice se intelege de la sine ca primul verdict nu este niciodata definitiv, asa ca nu va faceti griji, Curtea Constitutionala din Karlsruhe este cu totul alta mancare de peste decat tribunalul regional din Ravensburg :-)Foarte neobisnuit pentru un proces civil: verdictul a fost un asa-numit verdict de scaun (Stuhlurteil), adica dat imediat dupa infatisarea respectiva, fara explicatie, fara evaluarea juridica a audierii expertului; judecatorul a spus pur si simplu ca justificarea verdictului va urma ulterior... extrem de suspect... Pe langa aceasta "scapare", atat tribunalul cat si expertul au comis mai multe greseli grave, care vor avea consecinte atat juridice cat si penale. Sincer, pe mine personal mai ca ma bate gandul ca judecatorul (care nu parea deloc baiat prost) a facut eventual niste greseli intentionate, astfel spalandu-se rapid pe maini si deschizandu-i lui Stefan Lanka niste usi pentru mai tarziu :-))
Ca sa va linistesc, va pot repeta ce a declarat Stefan Lanka la prelegerea din 13 martie, a doua zi dupa verdict, unde au fost prezenti si mai multi jurnalisti: "Va pot promite ca suma NU va fi platita. Biletul spre Karlsruhe il avem deja in buzunar" :-)
Voi reveni cat de curand cu prima luare de pozitie oficiala a lui Stefan Lanka de dupa proces, precum si cu impresii de la un seminar extraordinar la care am participat weekendul trecut in Langenargen, la lacul Konstanz, unde am avut deosebita bucurie si onoare de a-l cunoaste personal pe dr. Stefan Lanka si de a-i multumi pentru ca datorita lui am acum un copil perfect sanatos si nevaccinat :-)
A fost un weekend de neuitat, m-am intors cu atatea bogatii (intelectuale, dar mai ales sufletesti), incat si acum simt preaplinul de iubire si recunostinta pentru viata binecuvantata pe care o traiesc! Voi impartasi cu voi cat pot de repede o mare parte din tot ce am invatat acolo :-)
Va urma...
- O singura lucrare - s-au furnizat 6 documente (!);
- Lucrarea sa fie de la Institutul Robert Koch, publicata in conformitate cu prevederile Legii protectiei impotriva infectiilor (IfSG), solicitata de la dna dr. Mankertz - criteriu neindeplinit;
- O singura lucrare stiintifica - s-au furnizat 5 lucrari si o recenzie, in niciuna nu apare publicat macar un singur experiment de control, ceea ce anuleaza orice pretentie de cercetare stiintifica;
- O singura lucrare stiintifica in care sa fie afirmata SI demonstrata existenta virusului, PRECUM SI diametrul virusului (deci nu o combinatie de 5 lucrari nestiintifice si o recenzie) - criteriu neindeplinit, vezi mai sus.
Etapa de proces din Ravensburg a fost deci o mica farsa :-) Dealtfel, pentru orice om care are cele mai rudimentare cunostinte juridice se intelege de la sine ca primul verdict nu este niciodata definitiv, asa ca nu va faceti griji, Curtea Constitutionala din Karlsruhe este cu totul alta mancare de peste decat tribunalul regional din Ravensburg :-)Foarte neobisnuit pentru un proces civil: verdictul a fost un asa-numit verdict de scaun (Stuhlurteil), adica dat imediat dupa infatisarea respectiva, fara explicatie, fara evaluarea juridica a audierii expertului; judecatorul a spus pur si simplu ca justificarea verdictului va urma ulterior... extrem de suspect... Pe langa aceasta "scapare", atat tribunalul cat si expertul au comis mai multe greseli grave, care vor avea consecinte atat juridice cat si penale. Sincer, pe mine personal mai ca ma bate gandul ca judecatorul (care nu parea deloc baiat prost) a facut eventual niste greseli intentionate, astfel spalandu-se rapid pe maini si deschizandu-i lui Stefan Lanka niste usi pentru mai tarziu :-))
Ca sa va linistesc, va pot repeta ce a declarat Stefan Lanka la prelegerea din 13 martie, a doua zi dupa verdict, unde au fost prezenti si mai multi jurnalisti: "Va pot promite ca suma NU va fi platita. Biletul spre Karlsruhe il avem deja in buzunar" :-)
Voi reveni cat de curand cu prima luare de pozitie oficiala a lui Stefan Lanka de dupa proces, precum si cu impresii de la un seminar extraordinar la care am participat weekendul trecut in Langenargen, la lacul Konstanz, unde am avut deosebita bucurie si onoare de a-l cunoaste personal pe dr. Stefan Lanka si de a-i multumi pentru ca datorita lui am acum un copil perfect sanatos si nevaccinat :-)
A fost un weekend de neuitat, m-am intors cu atatea bogatii (intelectuale, dar mai ales sufletesti), incat si acum simt preaplinul de iubire si recunostinta pentru viata binecuvantata pe care o traiesc! Voi impartasi cu voi cat pot de repede o mare parte din tot ce am invatat acolo :-)
Va urma...
4 comments
Pojarul este suma de simptome, care exista. Ceea ce nu exista este virusul de pojar, adica ceea ce medicina alopata sustine ca ar fi cauza pojarului. In vaccinurile ROR se pun printre altele, pe langa adjuvanti, diverse structuri celulare umane cum ar fi ribozomii, ceea ce duce la declansarea de reactii autoimune in organism. Am sa public in curand o traducere a unui articol care explica mai amanuntit aceste aspecte.
RăspundețiȘtergereIn articolul despre cei vaccinati ca "sursa de infectie" am precizat ca e vorba de perspectiva alopata, adica de modul cum medicina alopata isi contrazice propriile teorii, cum ca epidemiile ar porni de la nevaccinati. Adica: ori nevaccinatii sunt sursa de infectie si atunci imunocompromisii trebuie feriti de nevaccinati (ceea ce nu este prevazut!), ori vaccinatii sunt sursa de infectie si atunci imunocompromisii trebuie feriti de cei proaspat vaccinati (lucru prevazut in regulile spitalelor oncologice)
Sper ca acum e mai clar. :-)
Am citit abia acum articolul acesta si tot abia acum am inteles de ce presa din lume a prezentat trunchiat si denaturat faptele. Fara detaliile date de tine reiesea ca doctorul acela a dovedit ca exista virusul.
RăspundețiȘtergereAcum se intelege clar ca zarurile sunt masluite. O sa incerc sa obtin acele 6 publicatii si sa le citesc atent. Multumesc pentru munca ta. Mie mi-ai deschis ochii azi cu inca ceva si iti sunt indatorat.
Cu stima, sunt un biolog in devenire care spera sa nu-si piarda constiinta
Exceptional ce pot sa spun, cat a putut sa faca medicul asta pentru omenire, este un pas urias impotriva sarlatanismului industriei farmaceutice
RăspundețiȘtergereDocumentandu-va acum stiti cum se transmite pojarul,rujeola? Pentru ca exista epidemii, in gradinite cand se imbolnaveste unul iau de la el si bunicii si fratii so cplegii de gradinita. Trebuie sa fie altul mecanismul bolii.
Pojarul nu se transmite.
Ștergere"Epidemiile" sunt 99% fabricate prin rezultate de laborator si statistici falsificate.
Adevaratele cauze sunt aici:
http://feli-popescu.blogspot.de/2014/03/pojarul-simptome-cauze-posibile-stiinta.html