Ilsedora Laker - CʘVID-19 din perspectiva NMG (partea a III-a)

by - sâmbătă, aprilie 25, 2020

Partea a III-a - Un pic de știință

19 martie 2020


De când am scris ultimele două articole, se pare că lumea a înnebunit de tot. Este atât de multă isterie și atâta panică inutilă la nivel global, încât am înmărmurit. Da, ati citit bine: „inutilă”! 

Cei care înțeleg cele 5 legi biologice enunțate de dr. Hamer știu ce vreau să spun, dar în același timp probabil că admiteți că şi voi ați „pus botul”. Asta din cauză că ați fost programați încă din copilărie pentru acest moment special în istoria planetei Pământ. 

Lumea în care trăim s-a schimbat peste noapte. Nimic nu va mai fi la fel, deoarece acum „ei” au controlul asupra noastră. Chiar acum, legislațiile sunt modificate pentru a întări acest control și concluzia este că totul se reduce la bani și putere și la redirecționarea banilor spre domenii unde noi nu avem niciun control. 

Nu este și niciodată nu a fost despre „împiedicarea” răspândirii unui virus. Totul este despre o ocazie de a face schimbări majore care să afecteze viața fiecărui individ la nivel global. Temerile mele cele mai mari devin realitate în acest moment. 

Totuși, încă mai cred că avem timp, ca prin cunoaștere și conștientizare, să prevenim catastrofa care urmează să se întâmple. În acest caz vorbesc despre libertatea noastră și despre o campanie de vaccinare în masă obligatorie. Dar înainte să prezint această idee, trebuie să vă explic cum se comite totul. 

Pentru aceasta trebuie să intru în istoria medicinei și a actualei teorii despre germeni. Voi începe cu explicația dr. Lanka despre cum și-a condus experimentele omul de știință german Robert Koch, care a încercat să dovedească faptul că un microb poate fi transmis de la un individ la altul. El a eșuat în mod jalnic și a fost exclus din Germania de fapt, până când „puterile care sunt” au observat că această teorie le-ar putea fi de folos la nivel politic. 

Dr. Stefan Lanka despre experimentele cu bacterii 

Bacteriile vor produce toxine, dar numai într-un corp mort. Ele supraviețuiesc în mediu aerob cum este tractul intestinal, care rămâne fără oxigen atunci când omul sau animalul moare. Oricum doar câteva supraviețuiesc când tractul intestinal devine anaerob, dar numai dacă reușesc să își modifice metabolismul și doar atunci devin toxice.

REALITATE: bacteriile nu sunt identificabile într-o eprubetă. Doar 2% dintre bacterii pot fi cultivate și multiplicate. Dacă o bacterie este extrasă și cultivată în izolare își pierde proprietățile după o scurtă perioadă de timp și nu va supraviețui, deci, pentru a lucra cu ele în laborator, sunt congelate cantități mari, ceea ce constituie o intervenție masivă și nu reprezintă comportamentul lor natural. 

În timpul experimentelor, s-a observat că bacteriile, chiar dacă unele dintre ele se multiplicau, nu erau capabile să producă toxine într-un organism viu. Ele au produs toxine doar în cadavre. 

Apoi s-a făcut o încercare de a injecta bacteriile într-o altă gazdă, dar gazda nu se îmbolnăvea. Singurul succes pe care l-au avut în uciderea gazdei l-au obținut atunci când au injectat toxinele din cadavre în șoareci vii. Apoi au luat un organ din șoarecele mort și l-au transplantat într-un organism-gazdă viu, care apoi a murit la rândul lui. 

În realitate, aceste organisme vii mor mai degrabă din cauza experimentului decât din cauza toxinelor din bacteriile cu care au fost injectate.” 

Dr. Lanka despre izolarea unui virus

Se prelevă probe de la persoana sau animalul „infectat” și se plasează cu un „tip de celulă” pe care este testat virusul, care este de obicei material genetic străin și este introdus artificial în celulă. Acest procedeu se numește transfecție. Dacă celulele prezintă modificări cunoscute sub denumirea de efecte citopatice, care înseamnă modificări structurale în celula-gazdă, atunci cultura este considerată „pozitivă la virus”. 

Cele mai multe testări actuale se fac pe ouă de găină care conțin embrioni, aceeași metodă pe care Robert Koch o folosea pentru a injecta toxinele cadaverice (ptomaine) în ființe vii. În acest caz, se iau probe de la persoana sau animalul „afectat” și se injectează în oul de găină și, în funcție de cum moare embrionul, se declară că a fost găsit virusul. 

Apoi se susține că virusul a fost izolat. Problema este că niciodată nu există un grup de control; astfel, și când este injectată o soluție sterilă în ou, embrionul tot va muri. 

Actualele fotografii cu virusuri din cărțile medicale sau online sunt ori IGC (imagini generate pe computer), ori doar un amestec de grăsimi și proteine care sunt agitate într-o baie de ultrasunete și apoi puse la microscop. Se observă însă că nu au niciun fel de acid nucleic și se descompun rapid. Totodată, ele au mărimi diferite. Este evident ca totul este o păcăleală, o fraudă.” 

La ora actuală în Canada 

O companie canadiană susține că a reuşit o inovaţie şi a dezvoltat un posibil vaccin împotriva CʘVID-19 și că ar putea să înceapă testarea pe subiecți umani chiar din această vară. 

Medicago, cu sediul în Quebec, susține că a produs o particulă asemănătoare cu noul coronavirus, acesta fiind primul pas spre producerea unui vaccin, care acum va intra în teste pre-clinice de siguranță și eficiență. 

Compania bio-farmaceutică a declarat că a fost capabilă să creeze o variantă de vaccin atât de repede deoarece a folosit o platformă bazată pe plante, nu pe embrioni de găină, pentru a ajuta creșterea proteinelor din vaccin. 

„Avem un vaccin împotriva gripei sezoniere care este la ora actuală testat în colaborare cu Health Canada și tehnologia pe care o folosim pentru acest vaccin împotriva CʘVID-19 este exact aceeași.” 

Dawn Bowdish, de la catedra de cercetare pentru îmbătrânire și imunitate de la Universitatea McMaster din Canada, a declarat că posibilitatea companiei de a cultiva în plante particule asemănătoare virusului a ajutat-o să producă în trecut vaccinuri împotriva gripei, inclusiv o variantă de vaccin împotriva H1N1 în 2009. 

O particulă asemănătoare virusului arată pe exterior ca și virusul, dar nu are înăuntru niciun material genetic”, a declarat Bowdish, care face parte de asemenea din consiliul de consultanță științifică al Medicago. „Nu cauzează infecții, dar arată cu adevărat asemănător din perspectiva sistemului imunitar.” 

Deși acestea erau „vești bune”, Bowdish a avertizat că majoritatea testelor de vaccinare eșuează și că în 17 ani nu a fost niciodată dezvoltat complet un vaccin corespunzător epidemiei SARS. 

Este puțin probabil că va exista un medicament miraculos”, spune ea. „Dar Canada a avut câteva reușite incredibile în a crea vaccinuri foarte rapid. Am avut un mare succes cu virusul Ebola.” 

Ce interesant, avem „particule asemănătoare virusurilor” - deci ei recunosc că nu au izolat NICIODATĂ un virus VIU... ca să nu mai menționăm "succesul" cu virusul Ebola... mai ales că acum câțiva ani, chiar la început, s-a descoperit că sursele de apă din zonele afectate de Ebola fuseseră infectate cu formaldehidă. Dacă vă uitați la simptomele Ebola, veți observa că sunt identice cu cele de otrăvire cu formaldehidă. 



Înapoi la cărțile de istorie, câteva lucruri interesante despre Pasteur 

În paralel cu jurnalele cercetărilor sale, Pasteur a ținut un jurnal personal care urma să nu fie deschis niciodată și să rămână în familia lui. Însă ultimul urmaș al lui Pasteur a dat dosarele și jurnalul acestuia Universităţii Princeton și de atunci au fost deschise. Atunci s-a descoperit că Pasteur a admis că toate experimentele sale fuseseră fraude. Dar a fost destul de uman ca să își înregistreze înșelăciunile în jurnalul personal, în paralel cu primele lui însemnări din laborator. 

El a cerut ca aceste însemnări personale să nu fie niciodată publicate. Desigur că familia lui se îmbogăţise enorm. Dar ultimul urmaș bărbat al lui Pasteur nu a respectat ultima dorinţă a acestuia și a oferit notiţele private ale lui Pasteur Universității Princeton și în anul 1993 profesorul Gerard Geisson a publicat în limba engleză o analiză care dezvăluia că Pasteur a comis fraude majore în toate studiile sale. De exemplu, când animalele vaccinate supraviețuiau actului vaccinării, aceasta era datorită faptului că nu fuseseră expuse la toxinele experimentale de putrefacţie, în schimb animalele din grupul de control care mureau „fără vaccinuri” fuseseră în realitate expuse la aceste toxine, deci muriseră din cauza otrăvirii. 

Deci Pasteur a admis, de fapt, că și-a falsificat descoperirile. Problema este că actuala perspectivă mondială asupra agenților patogeni este bazată pe o fraudă, de vreme ce vaccinurile sunt promovate pentru a ne „crește imunitatea” la acești așa-ziși agenți patogeni. 

Acum că v-am descris câteva adevăruri foarte interesante, trebuie să ne uităm la ce se întâmplă cu adevărat.

~~~ VA URMA ~~~

**************


Partea I aici-link  
Partea a II-a aici-link

You May Also Like

0 comments